Vedere interioară a cupolei și edificiului din Biserica Sfântului Mormânt – Istoria
Sub sanctuarul care adăpostește mormântul venerat al lui Iisus, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, arheologii au găsit fragmentele unei platforme de marmură. Baza circulară, de aproximativ 6 metri în diametru, înconjoară camera funerară săpată în stâncă. Cercetătorii pun forma ei în legătură cu monumentul comandat de împăratul roman Constantin în secolul al IV-lea, în urmă cu aproape 1.700 de ani, potrivit publicației Gândul, care citează Daily Mail.
Marmura care s-a păstrat ar putea proveni însă dintr-o refacere ulterioară, potrivit publicației Gândul. Două plăci au urme de ornament care par ulterioare domniei lui Constantin, iar analiza mortarului este metoda prin care echipa urmărește să dateze asamblarea structurii. Descoperirile sunt reunite într-un raport de 605 pagini, care acoperă cercetările arheologice din perioada mai 2022 până în octombrie 2025.
Plăcile refolosite înconjoară camera funerară
Pentru platformă au fost folosite plăci recuperate din alte construcții. Acestea au fost fasonate și potrivite între ele cu mortar, materialul de legătură dintre piese, astfel încât încăperea funerară să rămână în centru. Din baza monumentului se păstrează o parte.
În marmură a fost săpat și un canal îngust. Arheologii consideră că acesta ar fi condus apa pe lângă monument, până la o instalație de colectare aflată în apropiere.
O altă intervenție a schimbat stânca din jurul mormântului: roca fusese înlăturată intenționat, pentru a desprinde camera de mormintele vecine. Arheologul Francesca Romana Stasolla descrie încăperea astfel izolată drept: „camera în care tradiția amintea depunerea trupului lui Hristos”, în explicațiile despre descoperire.
Despre amploarea amenajării, Stasolla a explicat că „monumentalizarea a fost menținută la minimum, în încercarea de a păstra, pe cât posibil, aspectul original al Mormântului venerat”. Cercetătorii numesc vestigiul: „cel mai vechi monument construit în jurul mormântului venerat, documentat arheologic”.
Forma bazei sugerează cum putea arăta monumentul lui Constantin
Conturul circular seamănă cu imaginile timpurii ale sanctuarului. Această corespondență îi face pe cercetători să presupună că și construcția inițială, ridicată la porunca lui Constantin, avea un plan asemănător.
Reprezentările antice și relatările pelerinilor din epoci ulterioare susțin și posibilitatea existenței unor coloane mici, dispuse în cerc. Este o propunere de reconstituire a monumentului, pornită de la aceste mărturii.
Stasolla leagă o posibilă refacere de atacul persan asupra Ierusalimului din anul 614 d.Hr. În interpretarea ei, marmura descoperită ar putea aparține restaurărilor de după acel episod, nu primei amenajări.
Venerarea mormântului precedă refacerile bisericii
Prima biserică a fost consacrată în 335 d.Hr. Ridicarea ei a urmat demolării construcțiilor romane de pe amplasament, descrise în tradiție ca un templu al zeiței Venus. În cursul lucrărilor a fost găsită camera din stâncă, identificată atunci cu locul îngropării lui Iisus, mort cu aproape 300 de ani înainte.
Oamenii lui Constantin au lucrat în jurul unui mormânt care era deja venerat. Posibila transmitere a identificării sale în comunitatea creștină timpurie este discutată de Stasolla în raportul de excavare: „Este totuși posibil ca amintirea acestui mormânt să se fi fixat în cadrul comunității creștine timpurii și să fi fost transmisă de-a lungul generațiilor”.
Biserica păstrată până astăzi este a doua de pe acest amplasament. Construirea și restaurarea ei au început în jurul anilor 614-626 d.Hr., după invazia persană sasanidă care a provocat distrugeri și un incendiu.
Creștinii venerează locul de aproape 1.700 de ani, asociindu-l cu răstignirea, înmormântarea și învierea lui Iisus. Biserica primește aproximativ patru milioane de vizitatori anual.
În sprijinul autenticității amplasamentului, mulți cercetători invocă mormintele săpate în stâncă și datate în secolul I. Alții consideră că descrierilor biblice li se potrivește mai bine Grădina Mormântului, un alt loc funerar antic din Ierusalim.
Raportul consemnează și un drum antic pornind din zona bisericii. Arheologii avansează ipoteza că pe acolo ar fi fost conduși condamnații spre locul execuțiilor.
Citește și:
