Răcăciuni, întâlnirea Ferdinand-Czernin din 1918 care a deschis drumul păcii

La 14/27 februarie 1918, în gara Răcăciuni, regele Ferdinand s-a întâlnit, într-unul dintre vagoanele trenului regal, cu contele Ottokar Czernin, ministrul de externe al Imperiului Austro-Ungar. Discuția a fost tête-à-tête și a durat circa douăzeci de minute. Miza era clară: împăratul Carol al Austriei cerea României să înceapă negocieri de pace cu Puterile Centrale, în schimbul garanției menținerii dinastiei și al unor condiții mai favorabile. Din spate apăsa un ultimatum de 48 de ore.

Statul român era împins spre margine de evoluțiile războiului. Lucrurile se strânseseră repede, iar opțiunile rămăseseră tot mai puține.

România încercuită

Primele luni din 1918 au adus vești tot mai grele. La 28 ianuarie/9 februarie 1918 a intrat în vigoare tratatul de pace dintre Puterile Centrale și Ucraina. La 18 februarie/3 martie 1918 a fost semnat tratatul de pace dintre Republica Sovietică Federativă Rusă și Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman. România ajunsese astfel complet încercuită de Puterile Centrale.

Presiunea diplomatică devenise deja amenințare directă. La 23 ianuarie/5 februarie 1918, Puterile Centrale au trimis guvernului român o notă ultimativă, în care avertizau că vor relua acțiunile militare dacă nu se încep imediat negocieri diplomatice pentru încheierea păcii.

Criza externă s-a suprapus peste una internă. La 27 ianuarie/9 februarie, guvernul Brătianu a demisionat, iar locul lui l-a luat guvernul condus de Alexandru Averescu. La 10/23 februarie, miniștrii de externe ai Imperiului German, Richard von Kühlmann, și ai Imperiului Austro-Ungar, Ottokar Czernin, au sosit la București pentru începerea tratativelor de pace.

„În aceste groaznice momente, cu frontul rusesc în descompunere, cu Troțki care pleca la Brest-Litovsk să încheie pacea separată, cu revoluția bolșevică în spate, cu armistițiul, cu atitudinea germanofililor noștri din București, cu trupele care erau în plină răzvrătire în toată Moldova, cu neînțelegeri în guvern, cu Averescu care zăngănea din sabie, din sabia suspectă a generalului politician, cu intrigile lui Berthelot și cu ieșirile lui Clemenceau, oricine și-ar fi închipuit că starea noastră sufletească, în acele zile trebuie să fi fost îngrozitoare. Un chin de nedescris și de nesuferit.”

Inițiativa Vienei

După pacea cu rușii, autoritățile austro-ungare erau presate tot mai tare de conducerea militară să încheie repede pacea cu România. Din logica lor, o asemenea pace ar fi eliberat un număr mare de trupe pentru alte fronturi și ar fi evitat pierderi grele în cazul reluării ostilităților.

Încă din vremea tratativelor de la Brest-Litovsk, Czernin i-a propus împăratului Carol să trimită regelui Ferdinand un mesaj prin care să îi ceară deschiderea negocierilor de pace, cu promisiunea unor condiții favorabile și a menținerii dinastiei.

Planul a stârnit însă nemulțumirea aliaților germani. Prin von Kühlmann, aceștia i-au transmis lui Czernin că nu sunt de acord și că „regele Ferdinand ar trebui să fie pedepsit pentru trădarea lui” și nu negociat cu el. Conducătorii austro-ungari au mers mai departe, punând pe primul plan propriile interese. Czernin avea să susțină că datoria lor era să-i informeze pe aliați despre asemenea pași, nu „obligația să cerem permisiunea Germaniei de a face un astfel de pas”.

Mesajul trimis înaintea întâlnirii

Pentru a pregăti terenul, Czernin s-a sprijinit pe influența grupării din jurul lui Alexandru Marghiloman de la București. Marghiloman a acordat agenției germane de presă Trans Ocean un interviu în care cerea o pace separată cât mai rapidă și afirma că „dacă condițiunile acestora ar face necesar ca Regele, care a declarat războiul să nu poată încheia pacea, nu mă îndoiesc că Regele va face gestul inevitabil”.

Mesajul direct către partea română l-a dus colonelul Maximilian Randa, fost atașat militar al Imperiului Austro-Ungar la București, cunoscut tocmai de aceea autorităților române. Între 4/17 și 5/18 februarie 1918, el a avut o misiune secretă la Iași: s-a întâlnit cu unul dintre aghiotanții regelui Ferdinand și a transmis cererea împăratului Carol ca România să înceapă negocieri de pace.

Douăzeci de minute la Răcăciuni

Întâlnirea de la Răcăciuni a pus față în față mesajul Vienei și situația limită a României. Conținutul convorbirii se cunoaște din relatările celor doi participanți, care concordă asupra aspectelor esențiale. Oferta era precisă: deschiderea negocierilor de pace cu Puterile Centrale, în schimbul menținerii dinastiei și al unor condiții mai favorabile. Deasupra tuturor stătea ultimatumul de 48 de ore.

Discuția n-a rămas fără urmări. Era momentul în care o propunere venită pe canale discrete ajungea direct la rege, în plină criză militară și diplomatică.

Ce a urmat după întrevedere

După discuția cu Czernin, regele Ferdinand s-a consultat cu oamenii politici apropiați, Ion I. C. Brătianu și Barbu Știrbey. A acceptat inițierea negocierilor de pace prin guvernul filo-central condus de Alexandru Marghiloman.

Tergiversarea urmărea câștigarea de timp. Așa a fost numit mai întâi un guvern condus de generalul Alexandru Averescu. Întâlnirea de la Răcăciuni nu a încheiat criza, dar a fixat cadrul în care România a fost împinsă să răspundă presiunii Puterilor Centrale.