Imagine ilustrativă – Istoria
În oasele picioarelor din spate ale unui Aratasaurus din nord-estul actualei Brazilii, cercetătorii au identificat structuri pe care le consideră posibile globule roșii fosilizate, alături de urme chimice asociate sângelui. Micul dinozaur carnivor a trăit și a murit în urmă cu 115 milioane de ani. Identificarea structurilor drept celule sanguine este însă contestată.
Analizele aparțin echipei conduse de profesoara Kliti Grice, de la Curtin University din Australia de Vest. Fosilele au fost găsite într-o mină în 2008 și sunt păstrate de atunci la Muzeul Național al Braziliei, unde cercetările continuă.
Microscopul și testele chimice oferă probe diferite
Grice a observat structurile în timp ce studia oasele membrelor posterioare. Imaginile realizate cu microscopul electronic arată formațiuni mici, rotunde, aflate în canalele înguste prin care treceau cândva vasele de sânge.
Testele chimice au întărit interpretarea echipei prin identificarea a trei tipuri de urme:
- Hem, compusul organic care permite hemoglobinei din sânge să transporte oxigenul prin organism.
- Produși rezultați din degradarea hemului.
- Aminoacizi care intră în alcătuirea colagenului, o proteină importantă în țesuturile conjunctive și în alte țesuturi.
Despre legătura dintre aceste rezultate și organismul dinozaurului, profesoara Kliti Grice, conducătoarea cercetării, a declarat în prezentarea rezultatelor: „Vedem un ecou mineral și molecular al biologiei originale a dinozaurului”.
Referindu-se la identificarea propusă de echipă, Grice a adăugat: „Globule roșii fosilizate, cu o compoziție chimică distinctă asociată hemului, nu au mai fost găsite niciodată la locul lor într-o fosilă, cu atât mai puțin într-un dinozaur. Este o premieră mondială”.
Păstrarea unor asemenea urme ridică problema degradării: țesuturile și moleculele biologice se pot descompune repede, lăsând puține urme sau deloc în fosile foarte vechi. Grice propune un posibil rol pentru hausmannit, un compus de mangan format în interiorul presupuselor celule sanguine și în jurul lor. Acesta le-ar fi putut stabiliza înainte de fosilizare. Același proces ar fi putut contribui și la conservarea aminoacizilor.
Forma structurilor pune identificarea sub semnul întrebării
Profesoara Mary Schweitzer, de la North Carolina State University din Statele Unite, nu este convinsă că formațiunile sunt globule roșii. În opinia sa, asemenea celule ar trebui să prezinte o proeminență produsă de nucleu și să fie bombate pe ambele fețe. Structurile observate de echipa lui Grice sunt concave, adică adâncite, ceea ce ar putea indica o altă origine.
Schweitzer, care a descoperit anterior resturi de vase de sânge și țesuturi moi în fosile de dinozauri, consideră mai convingătoare identificarea hemului și a aminoacizilor asociați colagenului. Ea subliniază că fosilele conservate excepțional pot oferi în continuare informații despre organismele cărora le-au aparținut.
Despre schimbarea interpretărilor privind conservarea substanțelor organice, profesoara Mary Schweitzer a declarat, comentând cercetarea: „Ideea consacrată în paleontologie că toate substanțele organice provenite din organism ar dispărea într-un milion de ani sau mai puțin este contestată în mod repetat și va continua să fie contestată pe măsură ce metodele tehnologice vor fi aplicate mai frecvent specimenelor paleontologice”.
Rezultatele nu presupun supraviețuirea proteinelor sau a ADN-ului
Dacă identificarea celulelor sanguine va fi confirmată, echipa lui Grice consideră că asemenea cercetări ar putea permite studierea sângelui dinozaurilor, a metabolismului, adică a proceselor chimice din organism, și chiar a nivelului lor de activitate.
Grice avertizează însă că rezultatele nu înseamnă că molecule biologice mari, precum proteinele sau ADN-ul, supraviețuiesc în fosile atât de vechi. În privința standardului de probă, cercetătoarea a precizat: „Orice afirmație extraordinară are nevoie de dovezi analitice extraordinare”.
Despre obiectivul analizelor, ea a explicat: „Scopul nu este să găsim ADN ca în Jurassic Park, ci să stabilim câtă informație moleculară autentică poate păstra timpul geologic îndelungat”.
Studiul apare în Proceedings of the National Academy of Sciences. Posibilitatea extinderii cercetărilor la fosile deja păstrate în muzee este formulată prudent de Grice: „Implicația cu adevărat captivantă este că informații moleculare extraordinare s-ar putea afla deja în colecțiile muzeelor din întreaga lume, așteptând să punem întrebări noi unor fosile vechi”.
Citește și:
