Sursa foto: Victor Nedelcu / Istoria
Arheologii au identificat 280 de motive de artă rupestră paleolitică în Cova de la Font Major, în Catalonia, o descoperire care așază situl pe locul al treilea între ansamblurile paleolitice de artă rupestră de pe versantul mediteranean al Peninsulei Iberice. Acesta este și cel mai mare grup de reprezentări paleolitice cunoscut în Catalonia.
Studiul a fost coordonat de Josep Maria Vergès Bosch și colaboratorii săi de la Institutul Catalan de Paleoecologie Umană și Evoluție Socială (IPHES-CERCA) și a fost publicat în 2026, în revista Antiquity. Analiza echipei arată că motivele de la Font Major aparțin artei paleolitice și se deosebesc de repertoriul regiunii franco-cantabrice din vecinătate.
Gravurile au stat zeci de ani la vedere într-o peșteră deschisă publicului
Cova de la Font Major este vizitată încă din secolul al XII-lea d.Hr. Din 1957 a fost frecventată pe scară largă de vizitatori, speologi și căutători de comori, iar din 1993 a funcționat și ca atracție turistică.
Despre acest contrast a vorbit Josep Maria Vergès, co-autor al studiului, de la Institutul Catalan de Paleoecologie Umană și Evoluție Socială (IPHES-CERCA): „Timp de peste șase decenii, mii de vizitatori au trecut direct prin fața suprafețelor gravate, iar în unele cazuri și-au înscris numele și datele peste ele, fără ca originea paleolitică a figurilor să fie recunoscută.”
Înaintea acestei identificări, se credea că pereții peșterii nu sunt potriviți pentru gravură paleolitică. În toată Catalonia erau cunoscute doar două reprezentări din această perioadă.
Descoperirea schimbă locul Cataloniei pe harta artei paleolitice
Peninsula Iberică păstrează peste 50% din toată arta rupestră documentată în Europa Paleoliticului Superior, dar distribuția ei era privită ca inegală. Concentrarea principală era plasată în regiunea franco-cantabrică, între teritoriile actuale ale Franței și Spaniei, în timp ce nord-estul Iberiei părea sărac în asemenea vestigii.
Josep Maria Vergès a rezumat această imagine anterioară astfel: „Până acum, arta rupestră paleolitică identificată în nord-estul Iberiei a fost foarte rară în comparație cu arhiva abundentă a regiunii învecinate franco-cantabrice.”
În acest context, ansamblul de la Font Major iese imediat în evidență prin număr. Míriam Salas-Altès, co-autoare a studiului, de la Institutul Catalan de Paleoecologie Umană și Evoluție Socială (IPHES-CERCA), a explicat comparația regională astfel: „De-a lungul fațadei mediteraneene a Iberiei, de la Pirinei la Gibraltar, aproximativ 75% dintre ansamblurile cunoscute conțin cel mult cinci figuri zoomorfe, iar peste 90% conțin cel mult 20. Cantitatea uriașă de artă descoperită la Cova de la Font Major este, prin urmare, deosebit de excepțională.”
Arheologii vorbesc despre o tradiție artistică paleolitică distinctă
După examinarea gravurilor, autorii studiului au concluzionat că motivele din Cova de la Font Major nu repetă arta cunoscută din spațiul franco-cantabric, ci indică o tradiție artistică paleolitică distinctă. Pentru cercetători, aceasta este prima dovadă clară că nord-estul Peninsulei Iberice a avut propriile obiceiuri grafice în Paleolitic.
Echipa leagă această cantitate mare de artă și de o prezență umană mai densă decât se credea pentru vestul Mediteranei. În lectura lor, o regiune considerată până acum marginală intră în categoria siturilor majore pentru înțelegerea Paleoliticului din această parte a Europei.
Míriam Salas-Altès a formulat concluzia studiului astfel: „Spre deosebire de ceea ce se credea anterior, nord-estul Iberiei deține situri de artă rupestră paleolitică de primă mână. Arta mediteraneană din Europa de Vest este acum îmbogățită de un nou corpus de artă rupestră, care ne permite să caracterizăm mai în profunzime o tradiție grafică mediteraneană cu o identitate proprie, distinctă de cea a regiunii franco-cantabrice.”
