Sursa foto: Adrian Mocanu / Istoria
Aproximativ 1.000 de semințe de canabis și urme chimice compatibile cu THC au fost identificate într-un mormânt princiar scitic din sudul Siberiei, iar datarea le plasează la începutul secolului al VIII-lea î.Hr. Potrivit Phys.org, cercetarea oferă cele mai vechi dovezi arheologice datate direct pentru folosirea canabisului în scop psihoactiv.
Cercetarea a fost condusă de dr. Gino Caspari de la Institutul de Arheologie al Universității din Berna și Institutul Max Planck pentru Geoantropologie. Echipa internațională a combinat datarea cu radiocarbon a semințelor cu analiza părului uman păstrat în camera funerară centrală.
Șase semințe au fost datate prin radiocarbon la începutul secolului al VIII-lea î.Hr.
Mormântul aparținea unor membri de rang înalt ai societății scitice, o cultură călare a stepei eurasiatice. Din acest mormânt princiar au fost recuperate aproximativ 1.000 de semințe de canabis, iar șase dintre ele au fost datate direct prin metoda radiocarbonului, care măsoară cantitatea rămasă din carbonul radioactiv și oferă un interval cronologic.
Semințele recuperate provin probabil din plante sălbatice.
Împreună cu celelalte rezultate de datare, aceste probe arată că semințele au fost depuse în mormânt la începutul secolului al VIII-lea î.Hr. Studiul a fost publicat oficial în revista științifică Science.
„Semințele arată că planta de canabis a jucat un rol important în ritualurile care înconjurau înmormântarea”, a declarat dr. Gino Caspari, arheolog și autor principal al studiului.
Urmele din părul uman leagă resturile botanice de folosirea plantei ca intoxicant
Partea decisivă a cercetării a venit din mostrele de păr uman conservat în camera funerară centrală. Acestea au fost analizate prin spectrometrie de masă de înaltă rezoluție, o metodă care identifică moleculele după masa lor.
În mai multe mostre, cercetătorii au găsit semnale clare compatibile cu canabinolul, abreviat CBN, și semnale slabe compatibile cu tetrahidrocanabinolul, THC. CBN-ul este produs prin oxidarea tetrahidrocanabinolului, cel mai important compus intoxicant din canabis.
„Acest studiu este deosebit de revelator deoarece combină analiza resturilor vegetale cu urmele moleculare din corpul uman”, a mai spus Caspari.
„Urmele moleculare din păr și semințele de canabis provin din același mormânt și sugerează că planta de canabis a fost folosită pentru proprietățile sale intoxicante”, a adăugat el.
Potrivit Phys.org, analizele nu permit deocamdată stabilirea cantității consumate și nici a modului exact în care canabisul a fost folosit, fie prin inhalare, fie prin ingerare.
Contextul arheologic al canabisului este greu de stabilit în preistorie, pentru că florile, frunzele și rășinile plantei sunt perisabile și se păstrează rar. În plus, canabisul nu era folosit doar ca drog sau medicament, ci și pentru ulei ori fibre. În situri mai târzii din Asia Centrală au fost găsite reziduuri chimice de canabinoizi în vase și pe pietre încălzite, ceea ce indica inhalarea.
Mormântul făcea parte dintr-un ritual funerar cu sacrificii de cai și, probabil, de oameni
Cercetătorii plasează descoperirea într-un context funerar ritualic. „În acest mormânt princiar, înmormântările au fost însoțite de ample sacrificii de cai și, cel mai probabil, și de sacrificii umane”, a explicat Caspari.
Într-o publicație anterioară, aceeași echipă identificase rămășițele a 18 cai așezate pe movila funerară. Între timp, în sit au ieșit la iveală încă câteva zeci de sacrificii de cai și oase umane împrăștiate.
Analizele genetice ale plantelor au început deja
Echipa continuă cercetarea asupra plantelor de canabis din mormânt. „Am început deja secvențierea unora dintre mostrele de plante. Conservarea ADN-ului este excelentă în acest caz. Acest lucru ne va ajuta să aflăm mai multe despre istoria domesticirii și răspândirii acestei culturi în curând”, a spus Caspari.
