Arheologii au găsit lângă Paris o statuie în formă de om de 9,7 tone, veche de aproximativ 6.500 de ani

Sursa foto: Ilinca Pavel / Istoria

O statuie de piatră cioplită în formă umană, cu greutatea estimată la 9,7 tone, a fost descoperită la Champigny-sur-Marne, la marginea sud-estică a Parisului, într-un ansamblu funerar vechi de aproximativ 6.500 de ani. Arheologii Inrap, institutul național pentru arheologie preventivă din Franța, au găsit piatra culcată în groapa în care fusese fixată vertical.

Ansamblul aparține Neoliticului mijlociu, perioada comunităților agricole datată în această regiune între 4750 și 4300 î.Hr., relatează La Brújula Verde, care prezintă rezultatele Inrap. Cercetarea a precedat construirea unui ansamblu de locuințe pe terenul de la numerele 134-148 de pe rue de Verdun, pe o terasă formată din sedimente depuse de râul Marne.

Alături de statuie au fost identificate 11 morminte, 30 de blocuri megalitice, adică pietre de mari dimensiuni folosite în monumente preistorice, stâlpi de lemn și amenajări din pământ și piatră. În Île-de-France, regiunea Parisului, mormintele din această perioadă sunt cunoscute de regulă ca descoperiri izolate. Inrap consideră rară această grupare, ridicată înainte de apariția scrierii și a roții.

Săpătura s-a desfășurat sub supravegherea serviciului regional de arheologie al Drac Île-de-France, structura regională a Ministerului Culturii din Franța. Romana Blaser, directoarea științifică a cercetării, a prezentat primele rezultate la ziua regională a arheologiei din Île-de-France din 2025.

Piatra păstrează o centură gravată și posibile urme de culoare

Menhirul-statuie, un bloc modelat ca un om și destinat să stea în picioare, măsoară 3,04 metri în lungime, 1,68 metri în lățime și 0,74 metri în grosime. Înainte de realizarea gravurilor, suprafața lui a fost prelucrată prin lovituri repetate, care au lăsat mici urme în piatră.

Pe bloc se disting o centură gravată și adâncituri circulare executate de oameni. Acestea se află printre cavități naturale, produse de dizolvarea lentă a rocii sub acțiunea apei și dispuse în arc.

În sfertul din stânga sus al feței principale, în micile adâncituri lăsate de lovituri, arheologii au observat pete albe și negre. Specialiștii Inrap le interpretează drept posibili pigmenți. Confirmarea acestei ipoteze ar indica faptul că statuia fusese pictată.

Poziția pietrei, rămasă pe o parte în propria groapă de fixare, este interpretată de Inrap ca o urmă a abandonării locului după căderea ei. În apropiere se găseau două blocuri mai mici din gresie, rocă alcătuită din granule de nisip compactate. Unul seamănă cu o stelă, o lespede destinată amplasării verticale, iar celălalt cu un menhir în miniatură, care ar fi putut semnaliza zona de înmormântare.

Distribuția descoperirilor cunoscute oferă un termen de comparație. În raportul despre o altă piesă, de la Veyre-Monton, în Auvergne, Inrap arăta că menhirele-statui se întâlnesc mai ales în Occitanie, Provence și Corsica. Exemplele nordice, din Bretania sau Elveția, sunt puține; descoperirea de la Champigny se adaugă acestui grup restrâns.

Mormintele sunt concentrate în două zone ale ansamblului

Primele două morminte au apărut în sondajele preliminare, tranșeele deschise pentru evaluarea terenului înaintea săpăturii propriu-zise. Ambele erau puternic erodate și conțineau scheletul unei femei întinse pe spate, pe direcția est-vest.

Cercetarea extinsă a adus la lumină alte nouă morminte, dintre care șapte cu trupurile întinse. Majoritatea persoanelor fuseseră depuse în gropi largi. Urmele unor stâlpi, la nivelul capului, sugerează că locurile de înhumare erau marcate.

Opt morminte ocupă aproximativ 60 de metri pătrați de-a lungul laturii sudice a unei movile de pământ. Celelalte trei sunt dispuse în jurul statuii și a două blocuri megalitice. Construcțiile moderne au afectat această a doua zonă, îngreunând interpretarea amenajărilor.

Obiectele depuse alături de cei morți cuprind:

• Piese din silex prelucrat, în principal lame, vârfuri și alte componente pentru proiectile.
• Un topor făcut din gresie locală.
• Unelte din os, găsite în două morminte.

Un adult fusese așezat șezând într-o groapă circulară îngustă. Gambele și picioarele sunt complet prinse în calcit, mineral depus de apa bogată în calcar, asemănător crustei albe care se formează în vasele în care fierbe apa.

O movilă fără mormânt ar fi putut servi drept reper

În sud-estul parcelei, echipa a cercetat o movilă din pământ brun fin, întinsă pe aproximativ 30 de metri pătrați. Deasupra ei se afla o stelă mică, ruptă în două.

Sub movilă au fost identificate gropi, șanțuri în care fuseseră înfipți pari pentru o palisadă, adică o împrejmuire de lemn, un pavaj de piatră și stâlpi din lemn. Amenajarea seamănă cu o movilă funerară, dar nu acoperă niciun mormânt. Inrap ia în calcul posibilitatea ca ea să fi funcționat ca reper în peisaj.

Constructorii au folosit un amestec care se întărea la uscare

La marginile mormintelor, în gropile de fixare ale statuii și ale celorlalte blocuri, precum și în movilă, s-au păstrat urmele unui amestec descris de Inrap drept ciment primitiv. Constructorii combinau nisip și mâl local, bogate în carbonați, compuși ai calciului din familia mineralelor care formează calcarul, cu pietriș și apă. Masa rezultată se întărea prin uscare.

Acest amestec era folosit împreună cu materiale puțin modificate, precum nisipuri bej și mâluri brune, și cu structuri din lemn. Prepararea pământului pentru construcție cu materiale bogate în carbonați era deja cunoscută în alte situri neolitice și preistorice timpurii din vestul Europei, mai ales în zona mediteraneană și în locuințe.

Potrivit Inrap, particularitatea de la Champigny este folosirea procedeului într-un cimitir cu monumente megalitice din Île-de-France. Studierea amestecului ar putea lămuri tehnicile de construcție ale comunităților neolitice din regiune.

Specialistul Inrap Marc-Antoine Vella coordonează cercetarea geoarheologică, prin care sunt studiate formarea solurilor și depunerea sedimentelor. Alessandro Peinetti conduce analiza micromorfologică, examinarea la microscop a unor secțiuni foarte subțiri de sediment.

Analizele vor cerceta alimentația și deplasările celor îngropați

În apropierea regiunii există alte exemple de cimitire monumentale din aceeași perioadă. Între 4700 și 4300 î.Hr., comunitățile culturii Cerny au construit incinte funerare foarte mari în valea Yonne și în bazinul superior al Senei, la sud-est de Bazinul Parisului.

Aceste amenajări sunt cunoscute ca monumente de tip Passy. Specialiștii Philippe Chambon și Aline Thomas apreciază că amploarea lor nu a fost egalată de vreo tradiție funerară ulterioară. Inventarul modest al mormintelor, cu vârfuri de săgeți și unelte din os, indică o legătură cu vânătoarea. Intervalul lor cronologic se suprapune cu cel al ansamblului de la Champigny.

Inrap pregătește analize ale ADN-ului antic, materialul genetic păstrat în rămășițe, și analize izotopice. Izotopii păstrează în oase și dinți urme chimice ale alimentației și ale locurilor în care a crescut o persoană. Cercetările urmăresc vârsta, sexul, sănătatea, dieta, originea și deplasările celor îngropați, într-o perioadă încă slab documentată în Île-de-France.