Macbeth, tragedia ambiției care distruge totul

Tunete. Fulgere. Trei vrăjitoare hotărăsc să se întâlnească cu Macbeth. Așa începe una dintre cele mai scurte și mai apăsătoare tragedii ale lui William Shakespeare. Din primul moment, lumea piesei este tulburată: cuvintele profeției deschid drumul spre putere, dar și spre crimă, frică și moarte.

Scrisă în 1606, Macbeth dramatizează efectele violente și distrugătoare, în plan politic și psihologic, ale ambiției pentru putere. Piesa a avut o primă reprezentație atestată în aprilie 1611, la teatrul Globe, și a fost publicată pentru întâia oară în Folio din 1623. Shakespeare și-a luat materia din Cronicile lui Holinshed din 1587, unde apar regii Macbeth, Duff și Duncan, precum și Macduff.

Profeția care schimbă totul

La început, Macbeth nu este rege. Este un general scoțian, nobil de Glamis, lăudat pentru vitejia sa după ce, împreună cu Banquo, zdrobește forțe rebele aliate cu Norvegia și Irlanda. Apoi vine întâlnirea care mută întreaga poveste pe alt făgaș. Pe un câmp pustiu, vrăjitoarele îl salută pe Macbeth cu un titlu pe care încă nu îl are, nobil de Cawdor, și apoi cu unul și mai mare: viitor rege al Scoției.

Banquo primește și el o profeție, stranie și apăsătoare. El nu va fi rege, dar va fi tatăl unei linii de regi. Macbeth și Banquo încearcă să afle mai mult, însă vrăjitoarele dispar. Șocul este urmat imediat de confirmare: un mesager anunță că Duncan l-a numit pe Macbeth nobil de Cawdor. Din clipa aceea, profeția nu mai pare o vorbă aruncată în vânt. Devine o posibilitate. Și, pentru Macbeth, o ispită.

Noaptea de la Inverness

Macbeth îi scrie soției sale despre profeții. Când regele Duncan hotărăște să petreacă noaptea în castelul lui Macbeth din Inverness, Lady Macbeth înțelege că a sosit momentul. Ea pune la cale uciderea regelui și îl împinge pe soțul ei să treacă peste ezitare.

Macbeth nu intră liniștit în crimă. Se clatină, se teme, vede un pumnal însângerat într-o halucinație. Dar merge mai departe și îl ucide pe Duncan în somn. Când se întoarce, este zguduit. Lady Macbeth găsește încă în mâinile lui pumnalele pline de sânge, îl ceartă și le duce ea însăși înapoi, în camera regelui, pentru ca vina să cadă asupra slujitorilor.

Dimineața, Macduff descoperă crima. Malcolm și Donalbain, fiii lui Duncan, fug, temându-se că vor fi următoarele ținte. Plecarea lor îi aruncă sub bănuială, iar Macbeth urcă pe tronul Scoției.

Un rege care nu mai cunoaște odihna

Odată ajuns rege, Macbeth nu găsește liniște. Dimpotrivă. A doua profeție îl roade: dacă urmașii lui Banquo vor domni, atunci coroana lui Macbeth nu este decât un popas sângeros. De aici începe o nouă coborâre.

Macbeth pune la cale uciderea lui Banquo și a fiului acestuia, Fleance. Angajează ucigași, iar ambuscada reușește doar pe jumătate. Banquo este omorât. Fleance scapă. Eșecul este mic doar în aparență. Pentru Macbeth, el înseamnă că amenințarea rămâne vie.

La ospățul dat în cinstea domniei sale, lovitura vine din altă parte. Macbeth este urmărit de fantoma lui Banquo și izbucnește într-un comportament care își tulbură oaspeții. Doar el vede ceea ce ceilalți nu văd. Puterea pe care a dobândit-o prin crimă începe să-l descompună dinăuntru. Vinovăția și paranoia îl transformă într-un conducător tiranic.

Siguranța mincinoasă a vrăjitoarelor

Macbeth se întoarce la vrăjitoare pentru noi răspunsuri. Primește avertismentul să se ferească de Macduff, dar și două profeții care îi dau un sentiment fals de invulnerabilitate. Spiritele îi spun:

„Nici un om născut din femeie nu te va omorî”

„Vei fi învins doar când pădurea Birnam va prinde viață și va veni contra ta”

Macbeth înțelege aceste cuvinte ca pe o garanție a siguranței sale. Tocmai aici stă capcana. Convins că nimeni nu-l poate atinge, el merge mai departe pe calea terorii. Castelul lui Macduff este atacat, iar soția și copiii acestuia sunt uciși. Între timp, Macduff se află în Anglia, unde i se alătură lui Malcolm, fiul cel mare al lui Duncan. Cu sprijin englez, ei pregătesc întoarcerea.

Când pădurea începe să meargă

Finalul piesei se strânge în jurul unei imagini memorabile. La Birnam Wood, trupele lui Malcolm taie crengi și frunze pentru a-și ascunde numărul. Înaintarea lor spre Dunsinane face să pară că pădurea însăși se mișcă. Profeția se împlinește, dar nu în felul în care o înțelesese Macbeth.

În același timp, Lady Macbeth se prăbușește. Bântuită de crimele săvârșite, umblă în somn și încearcă să spele de pe mâini pete de sânge care nu există decât în mintea ei. Un mesager îi aduce lui Macbeth vestea că soția lui a murit și că pădurea Birnam vine împotriva sa. Puterea câștigată cu atâta violență nu i-a adus nici pace, nici siguranță.

În confruntarea finală, Macbeth se agață de ultima profeție și spune cu aroganță că nu poate fi ucis de niciun om născut din femeie. Dar Macduff îi dezvăluie taina nașterii sale: nu s-a născut pe cale naturală. În duel, Macbeth este ucis. Malcolm devine noul rege al Scoției.

De ce a rămas Macbeth

Forța piesei stă în claritatea acestei căderi. Un general curajos aude o profeție, începe să creadă în ea, ucide pentru a o grăbi, apoi ucide din nou ca să-și apere câștigul. Cu fiecare pas, intră mai adânc într-un cerc al fricii și al sângelui. Lady Macbeth, la început hotărâtă și rece, ajunge la nebunie. Cuplul care a vrut coroana sfârșește distrus de ceea ce a făcut pentru a o obține.

Macbeth a atras, de-a lungul timpului, mari actori în rolurile lui Macbeth și Lady Macbeth. A fost adaptată pentru film, televiziune, operă, romane, benzi desenate și alte forme artistice. Există și o superstiție de teatru legată de această tragedie: în multe cercuri, numele piesei nu este rostit în teatru, fiind înlocuit cu formula „The Scottish Play”. Dincolo de această faimă aparte, piesa a rămas vie pentru că spune, fără podoabe inutile, cum ambiția politică poate mutila mintea, destrăma ordinea și transforma victoria într-o formă de ruină.