duminică, 22 noiembrie 2026 Articole Despre noi Contact Caută
Istoria
Istoria lumii, povestită cu rigoare și frumusețe
Iosif al II-lea și graba de a reforma imperiul
Epoca Modernă · Articol

Iosif al II-lea și graba de a reforma imperiul

Împăratul a urmărit toleranța religioasă, egalitatea juridică și o administrație unitară. A vrut însă să schimbe prea mult, prea repede, iar rezistența stârnită de metodele sale i-a limitat opera.

de 8 min de lectură

Joseph Hickel (attr) Joseph II als Mitregent seiner Mutter. Imagine: Attributed to Joseph Hickel, domeniu public, via Wikimedia Commons

Joseph Hickel (attr) Joseph II als Mitregent seiner Mutter. Imagine: Attributed to Joseph Hickel, domeniu public, via Wikimedia Commons

La 29 noiembrie 1780, moartea Mariei Tereza a înlăturat ultima barieră din calea lui Iosif al II-lea. Până atunci fusese împărat și coregent, însă mama sa păstrase controlul asupra domeniilor ereditare. Odată ce a putut conduce singur, a început să emită ordine, să reducă privilegii și să impună reguli uniforme unor teritorii foarte diferite. În timpul domniei sale au apărut peste 6.000 de edicte și 11.000 de legi noi.

În spatele acestei activități stătea o convingere clară: statul condus de rațiune putea asigura fericirea oamenilor. Totuși, criteriile acestei fericiri erau stabilite exclusiv de împărat. Iosif dorea reforma pentru binele general, dar o impunea autoritar, cu o grabă care ignora orice opoziție.

Fiul pregătit pentru o lume în schimbare

Iosif s-a născut la 13 martie 1741, la Viena, fiind primul fiu al Mariei Tereza și al împăratului Francisc I. Venirea lui, după trei fete, a fost primită cu mari speranțe în familia imperială care avea să numere șaisprezece copii. A avut o copilărie severă, în care Maria Tereza îl pedepsea personal pentru purtări inacceptabile.

Educația a fost riguroasă. A studiat latina, autorii clasici, matematica și istoria, fiind inițiat de oficiali în administrarea teritoriilor habsburgice. Scrierile lui Voltaire și ale enciclopediștilor francezi, alături de modelul lui Frederic al II-lea al Prusiei, i-au marcat gândirea.

Portrait of Joseph II, Emperor of the Holy Roman Empire MET DP278963
Portrait of Joseph II, Emperor of the Holy Roman Empire MET DP278963. Imagine: Savonnerie manufactory, CC0, domeniu public, via Wikimedia Commons

Încă din perioada în care făcea parte din Consiliul de Stat, Iosif a redactat documente ce anticipau politica sa: toleranță religioasă, limitarea puterii Bisericii, reducerea sarcinilor feudale și eliminarea barierelor din calea comerțului. Era un adept al absolutismului luminat, crezând în reforma rațională dictată de un suveran cu autoritate deplină.

În 1765, după moartea tatălui său, a devenit împărat și coregent al mamei sale. Titlul îi aducea însă puțină putere reală în Sfântul Imperiu Roman, iar în monarhia habsburgică Maria Tereza păstra ultimul cuvânt. Deși avea atribuții în armată, finanțe și administrație, Iosif nu era liber să își aplice propriile proiecte.

Iubirea pierdută și căsătoria fără căldură

Viața sa de familie a început printr-o alianță cu Franța. În 1760 s-a căsătorit cu Isabella Maria de Parma, nepoata regelui Ludovic al XV-lea. Iosif și-a iubit soția, iar din cuplu s-a născut o fiică, Maria Tereza. Isabella a suferit însă din cauza unor sarcini dificile și a episoadelor de melancolie.

Emperor Joseph II and the doctor Quarin (engraving)
Emperor Joseph II and the doctor Quarin (engraving). Imagine: autor necunoscut, domeniu public, via Wikimedia Commons

În noiembrie 1763, Isabella s-a îmbolnăvit de variolă în timp ce era însărcinată. A născut prematur o fiică, Maria Cristina, care a murit imediat, mama urmând-o în mormânt la scurt timp după aceea. Iosif a rămas marcat de pierdere, păstrând portretul și micile ei însemnări.

Din rațiuni politice, s-a recăsătorit în 1765 cu Maria Josepha a Bavariei. Mariajul a fost unul formal, lipsit de interese comune. Iosif și-a evitat soția aproape total, iar când aceasta s-a îmbolnăvit de variolă, nu a vizitat-o și a lipsit de la funeralii. Ulterior, a regretat lipsa de bunătate față de ea.

Nu s-a mai recăsătorit niciodată. În 1770, fiica sa a murit de pleurezie la șapte ani. Rămas fără urmași, Iosif urma să fie succedat la tron de fratele său mai mic, Leopold al II-lea.

Un împărat pe drumurile monarhiei

Iosif a călătorit frecvent, deseori sub identitate ascunsă. A vizitat Banatul, Transilvania și Bucovina de cinci ori între 1768 și 1786. Primea petițiile oamenilor cu atenție, rămânând în memoria colectivă ca „bunul împărat”. Hotelul „Împăratul Romanilor” din Sibiu este o mărturie a acestor treceri.

Stilul său de viață era marcat de simplitate. După ce a preluat puterea totală, a cerut surorilor sale și foștilor curteni să părăsească Palatul Hofburg în termen de șase luni. A locuit într-un apartament modest, a redus cheltuielile curții și a tăiat privilegiile personale.

Protocolul a fost simplificat radical. Sărutarea mâinii și marile recepții au dispărut. Împăratul putea fi văzut adesea în uniformă militară veche la operă sau la concerte, susținându-i pe Mozart și Salieri. Tot el a deschis publicului parcurile Prater și Augarten.

Reforma ca poruncă de stat

Administrația a fost reorganizată pentru a fi centralizată și uniformă. Funcționarii erau aleși pe merit, indiferent de origine. Germana a devenit limba obligatorie a statului, înlocuind latina, ceea ce a provocat tensiuni în Ungaria, unde Iosif a refuzat și încoronarea cu Sfânta Coroană.

În justiție, a redus numărul instanțelor și a impus egalitatea tuturor în fața legii. Codul penal din 1787 a eliminat pedeapsa cu moartea, dar a introdus munca forțată în condiții aspre. Căsătoria a devenit contract civil, divorțul a fost permis necatolicilor, iar copiii au primit drepturi egale la moștenire.

Educația primară a devenit obligatorie. S-au creat burse pentru elevii săraci, iar minoritățile, inclusiv evreii, au primit dreptul de a înființa școli. Accesul la universitate a fost facilitat, iar profesorii erau selectați strict pe baza competenței.

În plan religios, a închis mănăstirile care nu aveau activitate educativă sau medicală, folosind averile lor pentru caritate. Prin Patenta de toleranță a acordat libertate protestanților, ortodocșilor și evreilor. Astfel, în Transilvania au putut fi ridicate biserici ortodoxe din piatră la Brașov și în zona Sibiului.

La Viena a fondat spitalul Allgemeines Krankenhaus în 1784. Însă centralizarea excesivă a îngrijirii a dus la probleme sanitare grave și la o rată a mortalității de 20%.

Prea mult, prea repede

Politica externă a reflectat aceeași grabă. Iosif a urmărit extinderea teritorială și a integrat Galiția după împărțirea Poloniei. Încercarea de a ocupa părți din Bavaria a dus la un conflict cu Prusia în 1778, încheiat fără mari câștiguri teritoriale. Austria a obținut doar Innviertelul prin tratatul de la Teschen.

Alianța cu Rusia l-a implicat în războiul cu turcii din 1787, o campanie scumpă și slab pregătită. În plan intern, centralizarea forțată și suprimarea autonomiilor au generat rezistență.

În 1789, Țările de Jos Austriece s-au revoltat, proclamând temporar independența. În Ungaria, nobilimea și clerul s-au opus pierderii privilegiilor. Protestele l-au obligat pe împărat să retragă multe dintre reforme chiar înainte de a muri.

S-a stins din viață în 1790, după ce se întorsese bolnav de pe front. Leopold al II-lea a preluat tronul unei monarhii aflate în plin proces de transformare.

Măsurile sale au supraviețuit parțial, dar domnia lui Iosif al II-lea a evidențiat o problemă fundamentală: un stat poate oferi drepturi și educație, dar riscă să eșueze când le impune fără să respecte structurile sociale existente. Modernizarea a fost un pas major, realizat însă cu un cost politic ridicat din cauza ritmului accelerat.

Reper cronologic

Pe scurt, în timp

  • 1741Se naște la Viena, primul fiu al Mariei Tereza și al lui Francisc I.
  • 1760Se căsătorește cu Isabella Maria de Parma.
  • 1763Isabella și fiica nou-născută Maria Cristina mor după îmbolnăvirea de variolă.
  • 1765Devine împărat și coregent al Mariei Tereza în domeniile austriece.
  • 1770Fiica sa Maria Tereza moare de pleurezie.
  • 1772Sprijină integrarea Galiției în Monarhia Habsburgică.
  • 1778Preia comanda armatei austriece în conflictul pentru succesiunea Bavariei.
  • 1779Tratatul de la Teschen încheie conflictul și limitează câștigurile Austriei.
  • 1780După moartea Mariei Tereza, devine unicul conducător al Monarhiei Habsburgice.
  • 1781Emite Patenta de toleranță și desființează iobăgia.
  • 1782Extinde drepturile acordate populației evreiești.
  • 1784Impune germana ca limbă de instruire și deschide spitalul Allgemeines Krankenhaus.
  • 1787Este publicat noul cod penal, care desființează efectiv pedeapsa cu moartea.
  • 1789Izbucnește revolta din Țările de Jos Austriece.
  • 1790Moare la Viena și este urmat la tron de Leopold al II-lea.
Surse

Pe ce se sprijină acest dosar

Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.

Joseph Hickel (attr) Joseph II als Mitregent seiner Mutter. Imagine: Attributed to Joseph Hickel, domeniu public, via Wikimedia Commons.

Redacția Istoria
Redacția Istoria
Revistă de istorie
Articole de istorie documentate din surse verificate, scrise pe înțelesul tuturor.