Costache Negri lithograph. Imagine: autor necunoscut, domeniu public, via Wikimedia Commons
În 1859, după votul de la 24 ianuarie, lupta nu se încheiase. Unirea trebuia încă apărată și recunoscută. Atunci, Costache Negri a fost trimis la Constantinopol ca reprezentant al țărilor unite, cu o misiune limpede și grea: să obțină recunoașterea noii stări de lucruri și, prin ea, unirea definitivă.
Nu era un rol întâmplător. Până să ajungă omul unei asemenea însărcinări, Negri trecuse prin exil, prin revoluția de la 1848, prin munca de organizare a taberei unioniste și printr-o carieră diplomatică ce avea să-l impună drept unul dintre oamenii esențiali ai deceniului următor.
Un boier moldovean format pentru viața publică
Costache Negri s-a născut la 14 mai 1812, la Iași, într-o familie de boieri înstăriți. Tatăl său era Petrache Negre, iar mama, Smaranda, născută Donici, era fiica lui Miron Donici, pârcălab de Soroca. A copilărit la Iași, în „casele Luca”, iar verile le petrecea pe moșiile familiei din Moldova de jos, mai ales la Mânjina, locul de care s-a legat cel mai mult și pe care l-a moștenit după moartea tatălui său, răpus de ciumă în 1823.
Educația lui a început în casa părintească. A învățat sub îndrumarea tatălui și a făcut și studii cu un „didascalos” grec, însușindu-și primele noțiuni de artă și literatură, de matematică, istorie și geografie. Între 1821 și 1823 a fost la Chișinău, înscris la „pensionul pentru fii de nobili” de pe lângă Seminarul teologic. Și-a continuat apoi studiile la curtea lui Ioniță Sandu Sturdza, unde înainte de 8 februarie 1824 îl avea ca „maître de langues” pe Johann Baptist Gall.

Din toamna lui 1827 a frecventat pensionul din Iași al lui Etienne Marius Mouton sau Victor Cuénin. La sfârșitul lui 1828 sau începutul anului următor a plecat la Odesa, la pensionul lui Louis Repey. Acolo a adoptat pentru prima dată, în chip convențional, forma Negri, prin adaptarea la ortografia franceză a numelui moldovenesc Negre. În 1832 a plecat la Viena, la pensionul Furlani, iar apoi a fost trimis la studii în Franța, Italia și Germania. A peregrinat prin Europa între 1832 și 1837 și s-a întors în Moldova la sfârșitul anului 1841.
În 1842 era Venerabilul unei loji masonice din Bârlad. Tot în acei ani, la Mânjina, a întemeiat un cenaclu literar care a devenit un centru de activism politic pentru unioniștii din Moldova și Țara Românească.
1848, anul în care ideile au devenit faptă
Izbucnirea Revoluției de la 1848 l-a găsit pe Negri la Paris. S-a înscris ca voluntar în gărzile revoluționare și a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc. În martie 1848 i s-a interzis să se întoarcă în Moldova, dar a reușit să ajungă la Brașov împreună cu un grup de exilați moldoveni.

Acolo a luat parte la întocmirea declarației de principii din mai 1848 și a proclamației de demitere a domnitorului Mihail Sturdza. La 24 mai 1848, alături de alți revoluționari moldoveni, a semnat la Brașov textul „Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”, în care se cereau unirea Moldovei cu Țara Românească într-un stat independent și reforma agrară. A participat și la Adunarea Națională de la Blaj din mai 1848.
După Brașov, a trecut în Bucovina, la Cernăuți, unde a fost ales conducător al Comitetului revoluționar moldovean, întemeiat la 9 iunie 1848 de revoluționarii moldoveni aflați în exil, printre care se afla și Alexandru Ioan Cuza. Negri a coordonat munca și propaganda comitetului. Dar înfrângerea revoluției în Țara Românească a schimbat datele jocului. Iluziile unei transformări politice rapide în Moldova s-au risipit. O epidemie de holeră și opoziția tot mai mare a autorităților habsburgice i-au obligat pe revoluționari să părăsească Bucovina și să se întoarcă în Franța.
La Paris, în 27 decembrie 1848, Costache Negri a rostit un toast care spune, poate mai clar decât orice program politic, miza întregii sale vieți publice:
„În visurile mele înflorite se arată viitorul României. Suntem milioane de români răzlețiți. Ce ne lipsește ca să devenim un neam tare? Unirea, numai unirea. Să trăiască unirea românilor!”
De la exil la primul plan al cauzei unioniste
În 1849, alături de alți exilați români, și-a dedicat eforturile cauzei unioniste. Curând, a putut reveni în Moldova, unde noul domnitor, Grigore Alexandru Ghica, l-a numit în diverse funcții judecătorești și administrative.
După 1851 s-a remarcat mai ales în viața publică. A ocupat prima funcție publică, aceea de pârcălab de Covurlui, între 1849 și 1854, și a fost președinte al Comisiei pentru înfrumusețarea orașului. A conceput și a realizat lucrări edilitare: a amenajat centrul orașului după legile urbanizării și a refăcut și extins portul prin construirea unui chei nou.
În 1854 a ajuns șef al Departamentului lucrărilor publice. În această calitate, a susținut la Viena și la Constantinopol cauza Principatelor Române și dreptul lor la autonomie. Odată cu internaționalizarea chestiunii românești, din 1855 a început o carieră diplomatică ce avea să facă din el cel mai de seamă diplomat român al următorului deceniu.
Omul trimis să ceară Unirea
În 1855 a fost trimis, ca delegat al lui Grigore Alexandru Ghica, la Constantinopol și la Viena pentru a susține Unirea Principatelor Române. În 1856 a făcut parte din Comitetul Unirii de la Iași. A intrat apoi în Comitetul electoral al Unirii, iar la 22 septembrie 1857 a fost ales deputat de Galați. La 4 octombrie 1857 a devenit vicepreședinte al Adunării ad-hoc a Moldovei, convocată prin hotărârea Congresului de Pace de la Paris din 1856.
În toată această perioadă a luat parte mereu la adunările mișcării unioniste române. Rezultatul a fost dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească, fapt care a dus la unificarea celor două state. Negri însuși a fost îndemnat de mai multe ori să candideze la tron, dar a refuzat de fiecare dată.
După alegerea lui Cuza, a fost trimis din nou la Constantinopol. Misiunea lui era esențială: să contribuie la recunoașterea de către marile puteri a dublei alegeri și, prin aceasta, a Unirii. Prieten apropiat și colaborator al lui Cuza, mai ales în chestiuni de politică externă, Costache Negri poate fi socotit primul diplomat al Principatelor Române.
Retragerea și imaginea lăsată în urmă
Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a făcut, la fel ca pe Vasile Alecsandri, să se retragă din viața politică. S-a așezat la Târgu Ocna și și-a dedicat ultimii ani pasiunilor sale mai vechi: numismatica și colecționarea de tablouri. A întreținut, de asemenea, o bogată corespondență cu Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu.
A publicat puțin în timpul vieții, mai ales prin reviste, iar contribuția lui la literatura română a rămas modestă. Au rămas însă câteva manuscrise interesante: 3-4 scrieri în proză, mai ales amintiri de călătorie, câteva zeci de poezii și un număr apreciabil de scrisori, cu valoare mai ales documentară. Proza, elaborată în anii studenției, cuprinde și povestirea Sările venețiene din 1839. A debutat în 1844 cu textul Veneția, publicat în Propășirea, și a mai scris pentru România Literară și Steaua Dunării.
Costache Negri a murit la 28 septembrie 1876, la Târgu Ocna. Mormântul său se află la fosta mănăstire Răducanu din Târgu Ocna, zidită de Radu Racoviță în 1664.
Imaginea lui morală a rămas puternică în memoria epocii. Radu Rosetti îl descria ca pe „unul din bărbații cei mai frumoși ai țării”, cu o înfățișare impunătoare și o expresie de blândețe și bunătate. Iar Mihai Eminescu l-a numit „unul din cei mai nobili bărbați ai românilor”, un om al patriotismului curat, al caracterului dezinteresat și al unei capacități extraordinare, legată de marile acte ale istoriei moderne a românilor.
Pe scurt, în timp
- 1812Se naște la 14 mai, la Iași.
- 1821-1823Studiază la Chișinău, la „pensionul pentru fii de nobili“.
- 1832Pleacă la studii la Viena, apoi în Franța, Italia și Germania.
- 1841Se întoarce în Moldova și întemeiază la Mânjina un cenaclu literar.
- 1842Este Venerabilul unei loji masonice din Bârlad.
- 1848Participă la revoluție, la Brașov și în Bucovina, în tabăra exilaților moldoveni.
- 1849Își dedică eforturile cauzei unioniste.
- 1849-1854Este pârcălab de Covurlui.
- 1855Este trimis la Constantinopol și la Viena pentru a susține Unirea Principatelor.
- 1856Face parte din Comitetul Unirii de la Iași.
- 1857Este ales deputat și devine vicepreședinte al Adunării ad-hoc a Moldovei.
- 1859Este trimis la Constantinopol pentru recunoașterea dublei alegeri a lui Cuza și a Unirii.
- 1876Moare la 28 septembrie, la Târgu Ocna.
Pe ce se sprijină acest dosar
- ro.wikipedia.org
- en.wikipedia.org
- tratatuldeistorieamasoneriei.ro
- dspace.bcu-iasi.ro
- dspace.bcu-iasi.ro
- dspace.bcu-iasi.ro
Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.
Costache Negri lithograph. Imagine: autor necunoscut, domeniu public, via Wikimedia Commons.


