Bulevardul Dinicu Golescu 16, Bucharest. Imagine: Yair-haklai, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons
Purta îmbrăcăminte orientală, dar intra pretutindeni. Pe vapor, Dinicu Golescu cobora în cabina motorului ca să-i înțeleagă „meșteșugul”. Vizita un spital de nebuni, măsura cu stânjenul cadrele din Palatul Dogilor și evalua Domul din Milano la 240 de stânjeni. La Veneția îl atrăgea mașinăria celor doi „draci” care băteau orele în turnul ceasornicului.
În spatele acestei curiozități se contura însă o întrebare grea. De ce țările văzute în Occident aveau instituții, școli și forme de organizare pe care Țara Românească nu le avea? Golescu nu s-a oprit la uimire. A comparat lumea întâlnită în Austria, Italia, Bavaria și Elveția cu propria țară, apoi a încercat să transforme comparația într-un program de schimbare.
„Cum puteam, ochi având să nu văd, văzând să nu iau aminte, luând aminte să nu asemăn, asemănând, să nu judec binele și să nu poftesc a-l face arătat compatrioților mei?”
Boierul care a început să compare
Constantin Golescu, cunoscut ca Dinicu Golescu, s-a născut la 7 februarie 1777, în Ștefănești, în Argeș. Era fiul marelui ban Radu Golescu și al Zoiței Florescu și cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei. Împreună cu fratele său mai mare, Iordache, a studiat la Academia grecească din București, avându-i între profesori pe Lambros Fotiadis, Constantin Vardalah și Ștefan Commitas.
În 1804 s-a căsătorit cu Zoe Farfara. Au avut cinci copii: Ana, Ștefan, Nicolae, Radu și Alexandru. Cei patru fii aveau să joace roluri importante în Revoluția din 1848 din Țara Românească și în politica României.

Dinicu Golescu a ocupat dregătoriile de ispravnic, hatman și mare logofăt. În 1823 a fost trimis în Rusia, alături de alți boieri, într-o misiune secretă menită să înainteze țarului un memoriu. În 1825, în timpul unei călătorii europene, a fost inițiat în francmasonerie într-o lojă din Elveția, iar după revenire a început să participe la lucrările unei loji bucureștene.
Drumul spre reformă începuse și prin asociere. În 1822, alături de Iordache și de alți boieri, a participat la înființarea unei societăți secrete la Brașov, deopotrivă politică și literară, probabil de inspirație masonică. Scopul ei era elaborarea unui program de reforme. A avut o existență scurtă, dar a fost prima societate literară românească.
Călătoria care a devenit program
Dinicu Golescu a ajuns în Occident de două sau trei ori, în anii 1824, 1825 și 1826. A privit orașe, mecanisme, administrații, sisteme de producție și instituții. Uneori reacția sa era ingenuă, iar valorile estetice erau măsurate direct, cu stânjenul. Dar observația nu rămânea niciodată fără comparație.

La Berna, armonia celor nouă clopote i se părea deopotrivă plăcută, jalnică și grozavă. Despre Brașov nota că avea peste douăzeci de mii de locuitori, că negoțul se afla în mare lucrare și că orașul se conducea după propriile pravile și obiceiuri, sub stăpânire austriacă. Îl interesau mecanismele concrete prin care funcționau comunitățile.
În 1826, la Buda, a tipărit Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826, în Austria, Italia, Bavaria, Elveția. Însemnările fuseseră scrise mai întâi în greacă, apoi în română. Cartea a devenit primul jurnal de călătorie tipărit din literatura română și prima relatare a călătoriei unui român prin Europa Occidentală.
Nu era un simplu inventar de curiozități. Golescu studia administrația și producția din țările vizitate, apoi le recomanda prin comparație cu situația de acasă. Cartea pleda pentru reformarea instituțiilor într-o direcție europeană, inspirată de ideile iluministe, și a influențat intelectualitatea română a timpului. Prin limbaj, ea surprinde și trecerea de la româna literară veche la româna literară modernă.

Cea mai apăsătoare comparație privea țărănimea. Golescu punea alături situația țăranilor români, prinși în relații feudale și forme de muncă înapoiate, și condiția țărănimii din Occident. Le cerea boierilor să renunțe la lux, la vanitate și la aproape toate plăcerile lor. Călătoria devenea astfel critică socială și îndemn la schimbare.
Porțile școlii se deschid pentru toți
În primăvara anului 1826, la conacul moșiei sale din Golești, Dinicu Golescu a înființat o școală-internat. Cursurile au început la 1 mai, sub conducerea profesorului transilvănean Florian Aaron, care a alcătuit și programele. Studiile durau șase ani: cinci ani de cursuri ghimnasticești, urmați de un an filosoficesc.
Școala era una dintre primele instituții secundare în limba română din mediul sătesc al Țării Românești. Programa sa rivaliza cu aceea a școlilor europene cunoscute de Golescu. Elevii învățau să scrie și să citească în română, studiau istoria și geografia țării, istoria universală, geografia continentelor, latina, limbile moderne, matematica, filosofia, logica, metafizica și științele naturii. Au fost inițiați și în muzică și artă dramatică, iar la Golești s-a înfiripat un mic teatru școlar în limba română.
Miza decisivă era accesul. Învățătura se oferea fără plată, pe cheltuiala lui Golescu, indiferent de starea socială a elevilor. Școala îi primea pe fiii boierilor, ai negustorilor, ai birnicilor și chiar pe robi, pământeni ori străini. Predarea se făcea în română, fără ca studiul limbilor franceză, germană, greacă și italiană să fie înlăturat.
Școala era deschisă și fetelor, fiind considerată una dintre primele școli mixte din Țara Românească. Pe lângă carte, ele învățau să împletească, să coasă și să deprindă alte îndeletniciri practice. Golescu susținea emanciparea femeilor prin cultură și îl prețuia pe Jean-Jacques Rousseau, a cărui casă o vizitase la Geneva. În 1830 intenționa să creeze la Belvedere, în București, un institut pentru educarea fetelor, dar nu a mai reușit să înfăptuiască proiectul.
Nevoile școlii l-au făcut și autor de manuale. În 1826 a tipărit la Buda o Adunare de pilde bisericești și filosoficești de 416 pagini, pe care o împărțea gratuit elevilor. Volumul cuprindea pilde, istorioare cu animale, întâmplări din viața unor bărbați ai Antichității și o lucrare a lui Xenofon despre economie, traduse din greacă. În 1827 a tradus și a tipărit la București Elementuri de filosofie morală de Neofit Vamva.
În predare a fost folosită metoda lancasteriană. Ion Heliade Rădulescu l-a inițiat în această metodă pe Florian Aaron și, în toamna anului 1827, refugiat la Golești din cauza ciumei din București, s-a numărat printre profesorii școlii. Instituția a funcționat până la moartea întemeietorului ei, în 1830.
Reforma se mută în societăți și gazete
În 1827, Dinicu Golescu, Ion Heliade Rădulescu și Stanciu Căpățâneanu au pus bazele Societății Literare din București, cu un pronunțat caracter politic. În timpul epidemiei de ciumă, cei trei au semnat în altarul bisericii de la Golești un jurământ secret. Programul urmărea transformarea școlii de la Sfântul Sava în colegiu, crearea unei instituții asemănătoare la Craiova, înființarea de școli normale în reședințele de județ și deschiderea de școli primare în fiecare sat.
Ședințele se țineau și în casa lui Golescu de pe Podul Mogoșoaiei, lângă biserica Krețulescu. Ridicată între 1812 și 1815, locuința avea etaj, peste 25 de încăperi și un salon foarte încăpător pentru acea vreme. După moartea lui, clădirea a trecut în proprietatea statului, a găzduit Sfatul Administrativ și a devenit apoi Curte Domnească și palat de ceremonie.
Tot în 1827, inițiativa și sprijinul financiar ale unui grup de boieri luminați, în frunte cu Golescu, au făcut posibilă apariția la Leipzig a publicației săptămânale Fama Lipschii. Din al doilea număr, aceasta s-a numit Fama Lipschii pentru Dația. Tipărită între iunie și decembrie, a fost prima publicație periodică în limba română apărută în afara țării. Redactorii erau studenții I. Mihail C. Rosetti și Anastasie Lascăr. Singurul exemplar păstrat este numărul 7 din noiembrie 1827, aflat la Biblioteca Brukenthal din Sibiu.
După întâlnirea cu Ion Heliade Rădulescu, Golescu a intervenit și pentru apariția unei gazete la București. În 1828 a cerut, în numele lui Heliade, aprobarea pentru un ziar numit inițial Curierul român și apoi Curierul românesc. Avizul favorabil a venit la 3 decembrie 1828, cu avertismentul ca publicația să nu supere religia, morala și buna-cuviință. Ziarul a început să apară la 8/20 aprilie 1829, avându-l pe Heliade drept fondator, editor și proprietar.
Proiectele oprite și moștenirea lor
Dinicu Golescu își trimisese și fiii la școli occidentale. Radu și Alexandru au fost înscriși la un institut din München pentru o educație germană, iar Ștefan și Nicolae la pensionul Töpffer din Geneva, pentru o educație franceză. Acolo se studiau limbile clasice, geografia, retorica și istoria, alături de desen, arme și balet, iar elevii mergeau la concerte și la teatru.
Planurile sale de acasă continuau să se adune: școli primare în alte localități, o școală de fete în București, un teatru național și măsuri pentru îmbunătățirea situației țărănimii. La 5 octombrie 1830, Dinicu Golescu a murit de holeră la București. Avea 53 de ani.
Programul educațional nu s-a stins odată cu el. Ideile Societății Literare au fost preluate și dezvoltate în programul Revoluției din 1848 din Țara Românească, care cerea instrucție egală și completă pentru românii de ambele sexe și propunea un sistem național de învățământ general, gratuit și obligatoriu, organizat pe trei grade. Societatea Literară a continuat din 1833 sub numele de Societatea Filarmonică, urmărind dezvoltarea literaturii, artelor și teatrului românesc.
La patru zile după moartea lui Golescu, Curierul românesc publica epitaful scris de Ion Heliade Rădulescu. Previziunea acestuia lega numele dispărutului de învățătură și de cei care se adapă din ea. Era măsura unei vieți în care observația devenise carte, cartea devenise școală, iar școala, proiect pentru o țară.
Pe scurt, în timp
- 1777La 7 februarie se naște Constantin, cunoscut ca Dinicu Golescu.
- 1804Se căsătorește cu Zoe Farfara.
- 1812-1815Comandă construirea casei sale de pe Podul Mogoșoaiei.
- 1822Participă la înființarea societății politice și literare secrete de la Brașov.
- 1823Este trimis în Rusia într-o misiune secretă a boierilor.
- 1824-1826Călătorește prin Europa și adună observațiile viitorului său jurnal.
- 1826Tipărește jurnalul de călătorie și deschide școala gratuită de la Golești.
- 1827Întemeiază Societatea Literară și sprijină apariția publicației Fama Lipschii pentru Dația.
- 1828Solicită aprobarea pentru gazeta care va deveni Curierul românesc.
- 1829La 8/20 aprilie începe apariția Curierului românesc.
- 1830Moare de holeră la București, la 5 octombrie.
Pe ce se sprijină acest dosar
- ro.wikipedia.org
- en.wikipedia.org
- genealogics.org
- idref.fr
- jurnalul.ro
- tratatuldeistorieamasoneriei.ro
Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.
Bulevardul Dinicu Golescu 16, Bucharest. Imagine: Yair-haklai, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons.


