Cum a reintrat România în război în campania anului 1918

Primăvara lui 1918 a adus României unul dintre cele mai grele momente ale războiului. După efortul de reorganizare din iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, după refacerea armatei sub conducerea unor generali precum Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu și Văitoianu, cu sprijinul Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, țara a fost împinsă spre o ieșire forțată din conflict. Frontul de est se prăbușea. Rusia încheiase pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale. România rămânea singură.

De aici începe povestea campaniei din 1918: nu cu o ofensivă, ci cu o constrângere. Cu un armistițiu cerut din nevoie. Cu o pace separată, în condiții umilitoare. Și cu o decizie care avea să conteze enorm câteva luni mai târziu: refuzul regelui Ferdinand de a face gestul formal al semnării tratatului.

Primăvara umilinței

În lunile de început ale anului 1918, România a fost nevoită să ceară armistițiul și apoi să iasă din război. Pacea de la București, semnată în mai 1918, a consfințit această ieșire forțată, după ce prima campanie românească se încheiase cu victoria Puterilor Centrale.

Resentimentul față de acest tratat a fost adânc. Dar tocmai aici s-a aflat și o portiță politică decisivă. Regele Ferdinand a amânat la nesfârșit semnătura formală. Gestul părea, la acel moment, doar o rezistență de ultimă linie. În realitate, el a păstrat deschisă posibilitatea revenirii în luptă atunci când împrejurările aveau să se schimbe.

Când sudul a schimbat totul

Schimbarea a venit din Balcani. După ofensiva încununată cu succes de la Salonic, Bulgaria a fost scoasă din război. La 29 septembrie 1918, capitularea Bulgariei a schimbat echilibrul din regiune.

Armata Dunării, condusă de Henri Mathias Berthelot și aflată sub conducere franceză, a înaintat apoi prin Bulgaria, pe calea ferată, în condițiile armistițiului. Până la sfârșitul lui octombrie ajunsese la Plevna, Veliko Tarnovo și Ruse, la granița bulgaro-română.

În România se afla încă o mare forță de ocupație germană, austro-ungară și ungară, sub comanda lui August von Mackensen. Dar la începutul lui noiembrie devenise limpede că războiul era pierdut. Trupele de ocupație au pornit spre casă, către Ungaria, iar francezii au trecut Dunărea la Sviștov și Nikopol. În acel moment, revenirea României în război nu mai era doar posibilă. Devenise necesară.

10 noiembrie 1918

România a reintrat în război pe 10 noiembrie 1918, cu doar o zi înainte de încheierea războiului în vest. A doua campanie românească din Primul Război Mondial a fost una dintre cele mai scurte operațiuni militare ale întregului război. A durat doar ultimele două zile ale acestuia, 10 și 11 noiembrie 1918.

Nu au existat bătălii importante. Și totuși, această campanie foarte scurtă a adus câștiguri teritoriale și materiale importante și a avut o greutate politică mult peste durata ei. Mai ales pentru că reluarea ostilităților în ultimele două zile de război a păstrat statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de la Paris.

Ziua de 11 noiembrie

Pe frontul de nord, trupele române au ocupat Bucovina austriacă și au intrat în capitala Cernăuți la 11 noiembrie.

Pe frontul de sud, în dimineața de 11 noiembrie, cu trei ore înainte de semnarea armistițiului aliat cu Germania, monitorul românesc Mihail Kogălniceanu, împreună cu șalupa torpiloare fluvială Trotușul, de 30 de tone, a recuperat portul Brăila după retragerea germanilor din oraș. Cele două nave românești au capturat 77 de vase germane de diferite tipuri, abandonate în port: barje, tancuri petroliere, remorchere, macarale plutitoare și bărci cu motor.

Un an al revenirii și al unirilor

1918 nu a fost numai anul ieșirii forțate și al revenirii în luptă. A fost și anul în care harta politică a României s-a schimbat radical.

La 27 martie 1918, Sfatul Țării din Basarabia a proclamat unirea cu România cu o majoritate a voturilor. La 14 octombrie, reprezentanții populației din Bucovina au votat pentru unirea cu țara, unirea realizându-se pe 15 noiembrie. La 1 decembrie, reprezentanții românilor și sașilor din Transilvania au adoptat la Alba Iulia proclamația de unire cu Regatul Român.

Tratatul de la Versailles a recunoscut toate aceste proclamații de unire, în conformitate cu dreptul la autodeterminare stabilit de Declarația celor 14 puncte a președintelui american Thomas Woodrow Wilson.

Campania anului 1918 a fost, militar, foarte scurtă. Dar tocmai această scurtime îi dă greutatea istorică. Între o pace umilitoare și o revenire în luptă pe 10 noiembrie, România a traversat un prag decisiv. În câteva zile s-au legat laolaltă ieșirea din izolare, reluarea războiului și deschiderea drumului pentru noua configurație teritorială care a urmat.