Cum a devenit pistol-mitralieră Thompson arma unei epoci

La sfârșitul lui 1918, problemele de proiectare erau, în mare parte, rezolvate. Arma fusese imaginată pentru războiul de tranșee, ca o mătură de tranșee capabilă să arunce foc automat din mâna unui singur om. Dar războiul s-a încheiat cu două zile înainte ca prototipurile să poată fi trimise în Europa. Thompson ratase frontul pentru care fusese creată. Tocmai această întârziere i-a schimbat destinul.

În anii care au urmat, pistolul-mitralieră Thompson a ieșit din logica tranșeelor și a intrat în viața publică, în forțele de ordine, în războaie locale, în filme și în imaginarul unei epoci. A devenit cunoscut drept „Tommy Gun”, „Chicago typewriter” sau „trench broom”. A fost folosit de armată și poliție, dar și de criminali și gangsteri. A fost apreciat pentru calibrul său mare, pentru acuratețe, fiabilitate și pentru încărcătoarele sale largi. În al Doilea Război Mondial, avea să ajungă, în sfârșit, exact ceea ce creatorul său dorise: o armă portabilă cu foc automat intens.

Un răspuns născut din impasul tranșeelor

Pistolul-mitralieră Thompson a fost inventat și dezvoltat de ofițerul american John T. Thompson în 1918. El îl vedea, la început, ca pe o pușcă automată menită să înlocuiască puștile cu repetiție aflate atunci în serviciu. În căutarea unei soluții tehnice, a ajuns la un brevet emis în 1915 inventatorului american John Bell Blish. Cu sprijinul financiar al omului de afaceri Thomas F. Ryan, Thompson a fondat în 1916 Auto-Ordnance Company pentru a-și dezvolta noua „auto rifle”.

Arma a fost dezvoltată în principal la Cleveland, Ohio. Printre principalii ei proiectanți s-au aflat Theodore H. Eickhoff, Oscar V. Payne și George E. Goll. Până la sfârșitul lui 1917, limitele sistemului Blish fuseseră descoperite, iar arma a fost regândită pentru a funcționa printr-un sistem blowback întârziat prin frecare. Cartușul potrivit pentru noul mecanism s-a dovedit a fi .45 ACP.

Thompson și-a imaginat o „mitralieră de mână pentru un singur om”, calibrată în .45 ACP, care să curețe tranșeele în războiul aflat atunci în desfășurare. Proiectul a primit numele „Annihilator I”. În 1919, la o ședință a conducerii Auto-Ordnance, odată cu războiul încheiat, arma a fost redenumită oficial „Thompson Submachine Gun”. A fost prima armă etichetată și promovată ca „submachine gun”, adică pistol-mitralieră.

În același timp, ea era și răspunsul american la armele automate compacte apărute în Primul Război Mondial, precum Ribeyrolles 1918, MP 18/28 și Fiodorov.

Prea scumpă pentru început, prea celebră pentru a mai putea fi ignorată

Prima armă Thompson intrată în producție a fost Model of 1921. Era disponibilă și civililor, însă începutul nu a fost triumfal. Prețul ei era mare: 200 de dolari în 1921 pentru o armă livrată cu un încărcător „stick” Type XX de 20 de cartușe. Vânzările au fost, inițial, slabe.

Au apărut și criticile. Thompson era grea, incomodă, imprecisă la distanțe de peste 50 de yarzi și cartușul .45 ACP nu avea putere mare de penetrare. Totuși, arma a început să-și facă loc în uzul real. Pe 13 iunie 1921, a fost folosită pentru prima dată în luptă, când polițiști ai statului West Virginia au tras spre versantul de lângă Lick Creek, unde mineri aflați în grevă trăgeau asupra mașinilor care treceau. Până la Bătălia de la Blair Mountain, poliția statului West Virginia achiziționase 37 de exemplare, iar 56 se aflau la companii miniere și în mâinile autorităților locale.

În aceeași perioadă, agenți ai Armatei Republicane Irlandeze au cumpărat unele dintre primele loturi. Primul test al armei în Irlanda a fost făcut de Tom Barry, în prezența lui Michael Collins. Au fost cumpărate 653 de exemplare, dar autoritățile vamale americane din New York au confiscat 495 în iunie 1921. Restul au ajuns în Irlanda prin Liverpool și au fost folosite în ultima lună a Războiului de Independență Irlandez, apoi în Războiul Civil Irlandez din 1922-1923.

Faima timpurie a lui Thompson a venit însă din altă parte. În perioada Prohibiției și a Marii Crize, arma a devenit notorie în mâinile gangsterilor și ale oamenilor legii care îi urmăreau. A devenit un obiect prezent constant în presă și în filmele cu gangsteri. În Statele Unite, sindicatele criminalității organizate, precum Chicago Outfit și Mafia americană, au folosit-o. De aici au rămas și poreclele care i-au fixat imaginea publică: „Chicago typewriter”, „Chicago Piano”, „Chicago Style”, „Chicago Grinder”.

În 1933, FBI a achiziționat și el pistoale-mitralieră Thompson după masacrul din Kansas City.

Între poliție, pușcașii marini și războaiele uitate

Ascensiunea armei nu s-a legat doar de lumea interlopă. În jur de 200 de exemplare Model 1921 au fost vândute în 1926 United States Postal Inspection Service pentru a proteja transporturile de poștă de jafuri. Armele au fost împrumutate pușcașilor marini americani care păzeau atunci aceste transporturi, iar episodul a împins Marina SUA să testeze oficial arma.

Marina a cerut reducerea ritmului de foc. Auto-Ordnance a răspuns, modificând arma prin adăugarea unei mase suplimentare la actuator. În 1927, un număr de astfel de arme a fost trimis pușcașilor marini din China și Nicaragua. Marina avea să comande apoi 500 de exemplare, desemnate Model of 1928.

În timpul războaielor din zona Nicaragua, Thompson a câștigat popularitate ca armă de apărare apropiată împotriva ambuscadelor lansate de gherile. Puterea sa de foc a dus la apariția unor echipe de patru oameni cu o forță de foc comparabilă cu a unei grupe de pușcași de nouă oameni. După comenzile federale au urmat cele ale departamentelor de poliție americane și ale unor armate și forțe de ordine din America Centrală și de Sud.

În 1926 a fost oferit și compensatorul Cutts, un dispozitiv montat la gura țevii. Modelele cu acest dispozitiv au fost catalogate drept No. 21AC, la prețul inițial de 200 de dolari, iar varianta simplă drept No. 21A, la prețul redus de 175 de dolari. În 1928, Federal Laboratories a preluat distribuția armei de la Auto-Ordnance, iar noul preț a ajuns la 225 de dolari pe armă.

Thompson s-a răspândit și în China, unde mai mulți lideri militari și facțiunile lor au cumpărat arma, apoi au produs numeroase copii locale. În anii 1930, Taiyuan Arsenal a fabricat copii pentru Yan Xishan.

Războiul mondial și transformarea într-o armă de masă

În 1938, Thompson a fost adoptat de armata americană. În al Doilea Război Mondial, a fost folosit pe scară largă de forțele Statelor Unite și de alte trupe aliate. În acei ani, principalele modele au fost M1928A1, M1 și M1A1. În timpul războiului au fost produse peste 1,5 milioane de pistoale-mitralieră Thompson, iar aproximativ 1.700.000 au fost fabricate de Auto-Ordnance și Savage Arms, dintre care 1.387.134 au fost variantele simplificate M1 și M1A1.

Diferențele dintre modele arată presiunea războiului asupra producției. M1928A1 putea folosi atât încărcătoare cutie, cât și tambur, avea compensatorul Cutts, țeavă cu aripioare de răcire și un sistem blowback întârziat, cu mânerul de armare deasupra cutiei mecanismelor. M1 și M1A1 acceptau doar încărcătoare cutie, nu aveau aripioare de răcire, aveau cătare simplificată și funcționau prin blowback simplu, cu mânerul de armare mutat lateral.

Simplificarea s-a accelerat în 1942. Personalul Savage Arms a căutat soluții pentru a simplifica M1928A1, a realizat un prototip în februarie 1942, testat în martie la Aberdeen Proving Ground, iar Army Ordnance a aprobat adoptarea modelului M1 în aprilie 1942. M1A1, standardizat în octombrie 1942, putea fi produs în jumătate din timpul necesar pentru M1928A1 și la un cost mult mai mic.

Și costurile spun povestea. În 1939, un Thompson costa guvernul 209 dolari. În primăvara lui 1942, schimbările de proiectare coborâseră prețul la 70 de dolari. În februarie 1944, M1A1 ajunsese la 45 de dolari bucata, cu accesorii și piese de schimb incluse.

De ce a fost iubit și de ce a fost schimbat

Pe front, Thompson a fost apreciat pentru rata mare de foc și pentru puterea sa în lupta de aproape. În teatrul european, a fost folosit pe scară largă de comando-urile britanice și canadiene, de parașutiștii și rangerii americani, de poliția militară, de echipajele de tancuri, de cercetași și de liderii de patrule. A fost prețuit în luptele de stradă întâlnite frecvent în timpul invaziei Franței.

În campania din Malaya, în Burma și în Pacific, armata britanică, armata indiană, armata australiană și alte forțe din Commonwealth au folosit Thompson în patrule și ambuscade în junglă. În campania Kokoda Track din 1942, pentru cea mai mare parte a acesteia, Thompson a fost singurul pistol-mitralieră disponibil armatei australiene. Soldații ridicau adesea armele lăsate de camarazii uciși sau răniți. Dar aceeași armă care oferea putere de foc venea cu neajunsuri greu de ignorat: greutate mare, muniție grea, necesar ridicat de întreținere și fiabilitate slabă în unele condiții.

Problemele s-au văzut și la încărcătoare. Tamburul de 50 de cartușe oferea putere de foc, dar era greu, voluminos, fragil și zdrăngănea. Armata britanică a criticat greutatea excesivă și zgomotul produs și a trimis mii înapoi în Statele Unite în schimbul încărcătoarelor cutie de 20 de cartușe. Tamburul se monta și se scotea lateral, ceea ce încetinea schimbarea lui și complica rezolvarea blocajelor. În schimb, încărcătorul cutie de 20 de cartușe era ușor, compact și mai simplu de folosit, deși mulți se plângeau că are capacitate prea mică.

Pe 6 decembrie 1941, la Fort Knox, au fost testate două alternative: un încărcător cutie extins de 30 de cartușe și unul de 40, realizat prin sudarea față în față a două încărcătoare de 20. Testerii le-au considerat superioare celor existente, iar încărcătorul de 30 de cartușe a fost aprobat în decembrie 1941 ca nou standard.

În junglă, Thompson și-a arătat și limitele. Glonțul de .45, cu viteză redusă, nu pătrundea eficient prin mulți copaci cu diametru mic sau prin veste de protecție. În armata americană, multe patrule din primele faze ale campaniilor din Noua Guinee și Guadalcanal au început să fie echipate, în timp, cu Browning Automatic Rifle în rol de armă de apărare apropiată. În 1943, armata a introdus pistoalele-mitralieră M3 și M3A1, mai ieftine, cu intenția de a înlocui treptat Thompson din prima linie. Înlocuirea nu a fost imediată, din cauza întârzierilor de producție, iar achizițiile de Thompson au continuat până în februarie 1944.

După victorie, o armă care nu a dispărut

Cariera lui Thompson nu s-a încheiat în 1945. A fost folosit de ambele părți în războiul arabo-israelian din 1948. În Războiul Civil Grec, arma s-a aflat de ambele părți ale frontului. În Primul Război din Indochina, Viet Minh a folosit M1A1 capturate de la francezi și de la armata Bao Dai, precum și o copie chineză, Type 36.

În războiul din Coreea, începând cu 1950, Thompson a fost folosit mult de forțele americane și sud-coreene, deși fusese deja înlocuit ca armă standard de M3 și M3A1. Numărul mare de arme disponibile în depozitele armatei a făcut ca Thompson să rămână multă vreme în serviciu. Trupele americane au fost surprinse să întâlnească soldați comuniști chinezi înarmați cu Thompson, mai ales în atacurile nocturne neașteptate. Multe dintre aceste arme au fost capturate și apoi folosite de soldați și pușcași marini americani.

Armata iugoslavă a primit 34.000 de exemplare M1A1 în anii 1950, în cadrul unui acord american de ajutor militar, iar aceste arme au fost folosite în războaiele iugoslave din anii 1990. În timpul Revoluției cubaneze, Thompson a fost folosit atât de armata lui Batista, cât și de gherilele lui Fidel Castro. În războiul din Vietnam, unele unități sud-vietnameze și miliții de apărare au fost înarmate cu Thompson, iar Viet Cong a folosit atât arme capturate, cât și copii fabricate în mici ateliere din junglă.

În Irlanda de Nord, în timpul conflictului din 1969-1998, Thompson a reapărut în arsenalele republicanilor irlandezi. Iar în Statele Unite, FBI a continuat să o folosească până când arma a fost declarată învechită și s-a ordonat distrugerea ei la începutul anilor 1970.

De la armă de front la obiect de colecție

Există arme care rămân în arhive și arme care intră în memorie. Thompson a intrat în amândouă. Legătura ei cu epoca gangsterilor, cu al Doilea Război Mondial și cu imaginea unei Americi violente și moderne a făcut din ea un obiect căutat de colecționari. Mai puțin de 40 de prototipuri de dinaintea producției au existat vreodată. Colt Patent Fire Arms Manufacturing Company a fabricat primul mare lot, 15.000 de arme Thompson, în 1920, pentru Auto-Ordnance.

Faima a avut și un preț concret. Un Model 1921A despre care se credea că i-a aparținut lui Bonnie și Clyde, dar fără documente istorice care să dovedească proveniența, s-a vândut la licitație, la Kansas City, pe 21 ianuarie 2012, pentru 130.000 de dolari. Iar armele originale Colt Model 1921 A sau AC, Model 1927 A sau AC și Model 1928 Navy A sau AC s-au vândut, în 2024, pentru 25.000-45.000 de dolari sau mai mult.

Drumul lui Thompson a pornit dintr-o idee simplă și urgentă: spargerea impasului tranșeelor. Nu a ajuns la timp pentru acel război. A ajuns însă să definească, pe rând, violența urbană a anilor 1920, puterea de foc a Aliaților în al Doilea Război Mondial și lunga viață postbelică a unei arme care a refuzat să devină doar trecut.