Arheologii au găsit un colier de copil și un flacon de parfum într-un dulap sigilat la Pompeii de aproape 2.000 de ani

Sursa foto: Ilinca Pavel / Istoria

Un colier purtat în mod tradițional de copii, un flacon de parfum și obiecte de machiaj au fost recuperate de arheologi dintr-un dulap de lemn rămas sigilat aproape 2.000 de ani la Pompeii. Obiectele provin dintr-o casă îngropată la distrugerea orașului antic de erupția Vezuviului, în anul 79 d.Hr.

Dulapul se afla în locuința cunoscută drept Casa lui Cornelius Maximus, cu identificatorul IX 11, 7. Casa se deschidea spre Via dell’Abbondanza, una dintre cele mai aglomerate străzi ale orașului. Încadrarea obiectelor în timp este legată de erupția care a îngropat locuința.

Colierul putea fi păstrat și după copilărie

Colierul are peste 20 de mici talismane. Numărătoarea diferă în relatarea Yahoo News Canada, care indică cel puțin 24 de miniaturi.

Piesele sunt făcute din faianță, os, pastă de sticlă și cristal de stâncă și au orificii pentru a fi atârnate. Ele înfățișează divinități, între care Bes și Mercur, dar și picioare, mâini, conuri de pin și ciorchini de struguri.

Un asemenea colier se numea crepundia, termen cu sensul de zornăitoare. Amuletele erau oferite copiilor pentru protecție, iar zgomotul făcut în mișcare îi ajuta pe părinți să le urmărească prezența. Colierele puteau servi și la identificarea lor.

Adulții păstrau uneori aceste obiecte ca amintiri ale copilăriei, în cutiuțe sau în săculeți de pânză așezați în dulapuri, cum s-a întâmplat aici. Astfel de piese au fost uneori interpretate ca obiecte magice, folosite pentru vrăji și poțiuni.

Despre legătura dintre colier și amintirile celui care îl păstra, Gabriel Zuchtriegel, directorul parcului arheologic Pompeii, a explicat, în traducere: „Un crepundia avea o funcție foarte specială. Era o amintire a părinților lor care poate trăiau departe… era foarte tipic pentru această societate de oameni, care erau adesea strămutați. Mulți oameni se mutau în zona mediteraneană și tindeau să poarte cu ei obiectele personale.”

Monedele și greutățile păstrează urmele unei posibile ocupații

În același dulap, arheologii au recuperat obiecte pentru îngrijire, iluminat și activități casnice:

Pensete și o spatulă folosită la amestecarea pigmenților pentru machiaj.

Un balsamarium, adică un mic recipient de sticlă pentru parfum, și un arzător pentru parfum sau tămâie.

O lampă de bronz.

Greutăți de plumb, păstrate într-o cutie de lemn din care au rămas doar urme slabe.

Vase și oale din bronz, sticlă și ceramică, între care o mică carafă decorată cu motive de solzi de pin.

Greutățile sugerează că unul dintre locuitorii casei ar fi putut desfășura o activitate comercială. În dulap se mai aflau 38 de monede de bronz, ținute într-o cistella, un recipient împletit din material vegetal. Resturile recipientului au fost recuperate în timpul săpăturii și analizate.

Pentru împrejurările în care aceste bunuri au rămas în casă, Zuchtriegel propune o explicație: „Faptul că banii și obiectele personale au fost lăsate în urmă ar putea indica faptul că proprietarii au fost nevoiți să fugă de erupție din scurt.”

Directorul a vorbit și despre ceea ce pot spune împreună obiectele recuperate: „Pompeii nu este doar un loc al marilor opere de artă; este, de asemenea, un loc unde cele mai obișnuite obiecte redau dimensiunea umană a trecutului. Valoarea acestei descoperiri stă în posibilitatea de a citi împreună diferitele urme ale unei vieți: obiceiuri personale, muncă, amintiri.”

Camerele sunt cercetate la peste un secol după fațadă

Asocierea locuinței cu numele Cornelius Maximus este provizorie și se bazează pe inscripții care nu mai sunt vizibile. Fațada fusese dezvelită în 1912. O parte dintre încăperile din spatele ei sunt investigate abia acum, în cadrul proiectului de restaurare și de îmbunătățire a accesului în zona învecinată Insula dei Casti Amanti.

Picturile din camera dulapului sunt atribuite atelierului de pe Via di Castricio. Decorația și poziția centrală a casei indică un anumit nivel de trai. În momentul erupției, în locuință se desfășurau însă lucrări care trebuie să fi afectat considerabil folosirea încăperilor.

Într-o amforă, un vas de depozitare aflat la mezaninul casei, au fost găsite și scheletele fragmentare a doi șoareci. Cele 117 fragmente mici arată, prin gradul de dezvoltare, că animalele nu ajunseseră la maturitate.

Analizele laboratorului parcului indică drept probabilă specia Apodemus sylvaticus, șoarecele de pădure. Acesta trăiește de obicei în medii naturale și grădini, dar pătrunde în poduri și spații de depozitare în căutarea hranei. Urme de rozătoare au mai fost identificate în încăperile de serviciu ale vilei suburbane de la Civita Giuliana și în canalizările de la Herculaneum.

Echipa nu cercetează partea în care locuiau proprietarii și unde ar fi de așteptat marile fresce, ci cartierul servitorilor, pentru a înțelege mai bine viața acestora.

În 2025, săpăturile unei locuințe de pe Via di Nola, în Regio IX, un cartier înstărit al orașului, au scos la iveală un complex termal amplu și sofisticat. Se presupune că proprietarul îl folosea pentru a atrage oaspeți bogați.