Imagine ilustrativă – Istoria
Arheologii au recuperat la Pompei conținutul unui dulap folosit de o femeie înainte de erupția Vezuviului din anul 79 d.Hr. Înăuntru au apărut obiecte de îngrijire, un colier de protecție pentru copilărie păstrat ca amintire și 38 de monede de bronz.
Descoperirea a fost făcută în casa IX 11, 7, cunoscută ca și casa lui Cornelius Maximus, după o inscripție care nu mai este vizibilă, aflată în zona centrală a orașului antic Pompei. Noile încăperi au fost cercetate în cadrul marelui proiect de restaurare și accesibilitate pentru adiacenta Insula dei Casti Amanti, după ce fațada casei fusese deja excavată în 1912.
Dulapul a păstrat obiecte de toaletă, vase și urmele unei activități comerciale
În dulap s-au găsit unelte de machiaj, pensete și o spatulă pentru amestecarea pigmenților, alături de un balsamarium din sticlă, adică un recipient mic pentru balsamuri sau uleiuri parfumate, un arzător de parfumuri și o lampă de bronz.
Printre obiectele gospodăriei se aflau și vase și oale din bronz, sticlă și ceramică, plus o mică carafă decorată cu motive de solzi de pin. Au fost recuperate și greutăți de plumb, probabil folosite într-o activitate comercială și păstrate într-o cutie mică de lemn, din care s-au mai văzut doar urme slabe.
Colierul cu 24 de miniaturi era un „crepundia”, purtat ca amuletă
Una dintre piesele cele mai încărcate de sens este un colier format din cel puțin 24 de miniaturi din faianță, os, pastă de sticlă și cristal de stâncă. Toate sunt perforate pentru a fi suspendate și reprezintă zeități, între care pot fi recunoscute Bes și Mercur, dar și mâini, picioare, conuri de pin și ciorchini de struguri.
Specialiștii identifică acest tip de colier drept „crepundia”, adică un șirag cu amulete oferit copiilor pentru protecție și pentru a fi auziți când se mișcau. În lumea romană, unde mobilitatea geografică era ridicată de la sclavi până la negustorii bogați, asemenea obiecte puteau fi păstrate și la vârsta adultă, în cutii mici sau în pungi de pânză, ca amintiri ale copilăriei.
În dulap se afla și o mică rezervă de bani
Dulapul conținea și o mică comoară din 38 de monede de bronz. Ele erau păstrate într-o „cistella”, un recipient de mici dimensiuni făcut din material vegetal împletit, ale cărui resturi au fost analizate după recuperarea din săpătură.
Prezența monedelor, împreună cu celelalte bunuri, sugerează că obiectele cu valoare economică sau afectivă au rămas pe loc în momentul catastrofei. Gabriel Zuchtriegel a explicat ce poate fi spus, fără a forța identitatea ocupantei casei: „Nu putem reconstrui cu certitudine identitatea persoanei care a trăit în casă, dar aceste fragmente ne apropie de viața ei de zi cu zi”.
Tot Gabriel Zuchtriegel a subliniat semnificația mai largă a descoperirii: „Pompeii nu este doar un loc al marilor opere de artă; este, de asemenea, un loc unde cele mai obișnuite obiecte refac dimensiunea umană a trecutului. Valoarea acestei descoperiri constă în posibilitatea de a citi împreună diferitele urme ale unei vieți: obiceiuri personale, muncă, amintiri.”
Încăperea avea picturi murale rafinate, dar casa era încă în lucru
Săpătura a clarificat și câteva aspecte despre locuință. Camera în care a fost găsit dulapul păstrează picturi murale rafinate, atribuite atelierului de pe Via di Castricio, un indiciu despre nivelul de trai dintr-o casă așezată pe una dintre arterele importante ale orașului antic.
În același timp, în momentul erupției din anul 79 d.Hr., în locuință se desfășurau diverse lucrări, care trebuie să fi afectat serios locuibilitatea. Imaginea casei surprinse de catastrofă nu este, așadar, aceea a unui spațiu încheiat și ordonat, ci a unei gospodării încă tulburate de șantier.
Pe un mezanin au apărut și urmele rozătoarelor
În interiorul unei amfore aflate pe un mezanin au fost găsite 117 fragmente osoase mici, aparținând la cel puțin doi șoareci care nu erau complet maturi. Analizele din laboratorul parcului i-au atribuit speciei Apodemus sylvaticus, șoarecele de pădure.
Acest tip de rozător trăiește în mod obișnuit în medii naturale și grădini, dar invadează adesea poduri și spații de depozitare în căutare de hrană. Descoperirea se adaugă altor urme de rozătoare găsite în contexte vezuviene, între care cartierele de serviciu ale vilei suburbane de la Civita Giuliana și canalizările din Herculaneum.
