1914, cum a intrat Berta cea grasă în război

Numele care a înghițit alte tunuri

Faima a creat și confuzie. Încă din timpul războiului, Aliații au început să numească „Big Bertha” aproape orice artilerie germană foarte grea, în special tunurile de 42 cm. De aici a venit și amestecul cu Paris Gun, tunul feroviar folosit pentru bombardarea Parisului în 1918.

În presa românească, numele a fost folosit impropriu mai ales pentru acest tun care a lovit Parisul. Un text publicat la 15 iunie 1940 sub titlul Tunuri gigantice în războiul de ieri și de azi – cazul „Berthei cea groasă” povestea bombardarea capitalei franceze din 23 martie 1918 și identifica arma drept „Bertha cea groasă”. Articolul relata că, la trei ore după primul obuz, statul major francez știa că Parisul era bombardat de un tun gigantic aflat la 120 sau 130 kilometri, iar 30 de ore mai târziu fusese aflat și locul unde era instalat. Mai spunea că artileria grea franceză ar fi deschis focul asupra „Berthei”, iar al patrulea obuz i-ar fi pus capăt carierei.

Același text vorbea despre trei tunuri gigantice, despre costuri de 70 milioane mărci, despre 256 de morți și 600 de răniți, despre 50-60 de lovituri după care țeava devenea inutilizabilă și despre publicarea planurilor în 1925. Dar toate aceste detalii se refereau la tunul cu care a fost bombardat Parisul, nu la obuzierul M-Gerät.

Aceasta este poate și moștenirea cea mai durabilă a Berthei celei grase: nu doar puterea de a sfărâma forturi la începutul războiului, ci și felul în care un nume născut pe câmpul de luptă a ajuns să acopere, în memoria publică, arme diferite.