Cavou roman la Agigea Nord – Imagine ilustrativă – Istoria
Un mormânt săpat ca un puț, până la 4,30 metri sub suprafața de astăzi a terenului, a fost descoperit la Agigea Nord, într-o parcelă funerară datată în secolele II-III d.Hr. Din puț se deschid trei morminte, amenajate în firide longitudinale, adică spații săpate în pământ pe lungimea lor. Arheologii consideră că ansamblul ar putea reprezenta un cavou de familie.
Descoperirea aparține echipei Muzeului Național de Istorie a României (MNIR), care efectuează cercetări preventive pentru proiectul: „Modernizarea infrastructurii feroviare Port Constanța – etapa 2”, potrivit Playtech. Aceste săpături urmăresc identificarea și protejarea vestigiilor înaintea intervențiilor de construcție.
Agigea Nord poartă în cadrul cercetărilor indicativul Situl nr. 4. În parcela romană au fost investigate șapte morminte, precum și o groapă de reînhumare. Interpretarea ansamblului cu puț drept loc de înmormântare al unei familii este ipoteza specialiștilor, nu o identificare certă.
Vasele și obiectele depuse în morminte păstrează urmele practicilor funerare
Alături de mormintele simple, echipa a cercetat amenajări cu firide și nișe, adâncituri realizate direct în pământ. Unele păstrau obiecte așezate lângă cei îngropați, între care un fragment de statuetă.
Inventarul recuperat cuprinde:
- Vase ceramice: boluri, străchini și căni.
- Opaițe, folosite în Antichitate pentru iluminat.
- Monede antice.
- Recipiente din sticlă.
- Vase numite unguentaria, destinate păstrării parfumurilor, uleiurilor ori altor substanțe.
- Un oinochoe, un ulcioraș a cărui gură are trei lobi.
Aceste piese ajută la reconstituirea obiceiurilor de înmormântare din această parte a provinciei romane Moesia Inferior. Ele indică folosirea în paralel a tradițiilor locale și a unor obiecte și practici de influență romană.
Șanțurile despărțeau terenurile cultivate de spațiile pentru înmormântări
La același sit au apărut șanțuri folosite pentru delimitarea suprafețelor agricole sau pentru separarea acestora de locurile de îngropare. Amenajările sunt asociate cu centuriatio și strigatio, sisteme romane prin care terenurile erau împărțite și administrate, cu hotare între proprietăți ori între suprafețe cu utilizări diferite.
Unul dintre șanțuri, situat la vest de morminte, conținea numeroase fragmente de ceramică din secolele II-IV d.Hr. Specialiștii presupun că acestea ar putea fi resturi ale unor banchete funerare ținute periodic pentru comemorarea morților.
La asemenea ceremonii, participanții se strângeau lângă morminte și consumau mâncare și băuturi. Ritualurile mențineau legătura simbolică dintre comunitate și cei decedați. Cioburile de la Agigea ar putea fi urmele materiale ale acestor adunări.
Cercetările urmăresc teritoriul rural al vechiului Tomis
Zona investigată cuprinde Valu lui Traian, Constanța și Agigea. În 2025 fuseseră recunoscute șapte situri și încă două zone care impuneau atenție suplimentară. Săpăturile au început în vara anului 2026.
Parcela funerară și delimitările agricole oferă informații despre împrejurimile rurale ale Tomisului, orașul antic aflat pe locul Constanței actuale. În perioada romană, acesta era unul dintre principalele centre urbane ale litoralului vestic al Mării Negre. Dacă vestigiile din oraș documentează clădiri publice, fortificații și activități economice, mormintele din afara lui permit studierea comunităților rurale, a relațiilor sociale și a obiceiurilor lor.
Alte lucrări din Constanța au dus anterior la găsirea unor morminte romane de aproape 2.000 de ani la Spitalul Modular și a zidului cetății Tomis la Teatrul de Stat Constanța.
Cercetarea preventivă pentru modernizarea infrastructurii feroviare continuă sub supravegherea MNIR, cu documentarea și protejarea vestigiilor din zonele care urmează să fie afectate de construcții.
