Stalactite și stalagmite reflectate în apă – Istoria
Picturi vechi de până la 24.000 de ani, construcții din formațiuni rupte și inscripții romane se păstrează în Cova de les Dones, o peșteră din apropiere de Valencia, în Spania. Investigațiile arheologice în curs reunesc dovezi ale revenirii oamenilor aici pentru ritualuri în epoci diferite. Codirector al cercetărilor este dr. Aitor Ruiz Redondo, de la universitățile din Zaragoza și Southampton.
Peștera se deschide sus, în pereții calcaroși ai unui canion izolat, la aproximativ 40 de mile, adică aproximativ 64 de kilometri, sud-vest de Valencia, potrivit The Independent. În interior există și un lac subteran, a cărui apă era aproape sigur considerată sacră în Antichitate.
Picturile și construcțiile din piatră păstrează urmele primelor ritualuri
Arta rupestră, realizată pe suprafețele de piatră ale peșterii, aparține unor episoade diferite: aici s-a pictat acum 24.000 de ani și din nou acum aproximativ 16.000 de ani. Folosirea rituală a locului a fost intermitentă, cu reveniri de-a lungul timpului.
Printre cele mai vechi reprezentări se află:
- 11 cai;
- 5 femele de cerb;
- 4 masculi de cerb;
- 4 bovine sălbatice uriașe;
- un ibex, o capră sălbatică;
- alte 2 animale neidentificate;
- peste 80 de semne abstracte, alcătuite din dreptunghiuri, linii drepte și linii ondulate.
În fața unui panou pictat, arheologii au găsit un pandantiv paleolitic din piatră perforată, depus intenționat. Piesa a fost foarte probabil o ofrandă votivă, adică un dar cu rost religios, posibil adresat unui spirit al pământului, al animalelor sau al strămoșilor.
În alte porțiuni ale peșterii, stalactitele și stalagmitele, formațiunile care atârnă din tavan sau cresc de pe podea, au fost rupte deliberat și folosite pentru amenajarea unor cercuri, platforme, poteci și scări simple. Aceste construcții sunt considerate mai rare decât picturile. Probabil au aproximativ aceeași vechime cu ele, dar ar putea fi chiar mai vechi.
Potirele și inscripțiile documentează revenirile din epocile ulterioare
Cele 200 de potire ceramice descoperite aici sugerează activități religioase, mai ales în secolele V-III î.Hr.
Din perioada romană provine cel mai bogat grup de dovezi care susține ipoteza unor ritualuri legate de fertilitate. Cercetările au identificat cel puțin 120 de inscripții. Dintre puținele traduse până acum, majoritatea au fost lăsate de femei și se adresează unei zeițe numite Domina sau Malaci.
Anul trecut, într-un sanctuar din perioada romană, un spațiu destinat ritualurilor, arheologii au găsit și obiecte interpretate drept probabile ofrande asociate femeilor:
- o brățară;
- două inele;
- mai multe fusaiole, piese folosite la torsul fibrelor în fire textile, activitate practicată în Antichitate în principal de femei.
Aceste descoperiri susțin posibilitatea ca, acum aproximativ 2.000 de ani sau chiar mai devreme, peștera să fi găzduit ritualuri pentru sănătatea reproductivă a femeilor și pentru nașterea de copii.
Numele zeiței permite mai multe interpretări
În lumea romană, titlul Domina, cu sensul de Doamna noastră, era atribuit adesea divinității Bona Dea, al cărei nume înseamnă zeița cea bună. Ea era asociată fertilității și sănătății femeilor. Principalul său sanctuar din Roma se afla tot într-o peșteră cu apă sacră, iar unul dintre titlurile sale era Feminea Dea, zeița femeilor.
Malaci ar putea fi numele propriu al divinității. O altă interpretare leagă numele de un vechi nume al peșterii, păstrat într-o limbă locală în mare parte dispărută. Cuvântul ar putea desemna și un titlu sau un atribut.
Alte ipoteze privesc legături lingvistice mai îndepărtate. Regiunea fusese influențată timp de secole de fenicieni, coloniști veniți din Orientul Mijlociu și vorbitori ai unei limbi semitice. Ei foloseau uneori termenul m’lakh, pronunțat probabil malak, pentru mesageri divini sau, posibil, manifestări prin care o divinitate mijlocea ori transmitea ceva. O altă posibilitate este o legătură indirectă cu mlaka, pronunțat poate malaka, cuvânt utilizat de etrusci pentru jurăminte sacre sau ofrande votive.
Asocierea cu femeile apare și în istoria mai recentă a peșterii
Cercetările urmăresc numele Cova de les Dones cel puțin până în secolul al XVIII-lea, aproape sigur și mai devreme. Până la începutul secolului XX, locul pare să fi servit drept cadru ritualizat pentru consumarea căsătoriilor.
În interpretarea The Independent, asocierea cu femeile în epoca romană, probabil și mai devreme, apoi în vremurile moderne sugerează păstrarea tradiției în perioadele postromană, medievală și modernă timpurie.
Publicația compară succesiunea utilizărilor rituale de aici cu tradiția de 25.000 de ani a unui sit aborigen australian. Cova de les Dones ar putea fi unul dintre cele mai vechi locuri sacre folosite repetat din lume. Potrivit aceleiași comparații, intervalul acoperit de dovezile din peșteră depășește de peste zece ori durata utilizării repetate a celor mai vechi biserici, sinagogi sau temple hinduse.
Despre ansamblul cercetat la Cova Dones, dr. Aitor Ruiz Redondo a declarat pentru The Independent: „Folosirea repetată a peșterii în scopuri rituale sau ceremoniale pe parcursul a cel puțin 24.000 de ani face ca Cova Dones să fie atât de neobișnuită. Vestigiile sale arheologice din Paleolitic, din preistoria mai târzie și din perioada romană sunt, fiecare în parte, foarte importante. Dar, luate împreună, ele formează un ansamblu cu adevărat remarcabil, de importanță globală, care păstrează dovezile unei serii unice de evenimente.”
