Sursa foto: Victor Nedelcu / Istoria
Opt fragmente de calcar cu inscripții, vechi de 4.400 de ani, recuperate din mormântul lui Khuwy de la Saqqara, păstrează una dintre cele mai timpurii autobiografii cunoscute din Egiptul Antic. Mormântul oficialului egiptean a fost descoperit în 2019 la Saqqara, la sud de Cairo, în cimitirul din jurul piramidei regelui Djedkare, iar datarea lui îl plasează în jurul anului 2400 î.Hr.
Într-un studiu publicat în 2026 în The Journal of Egyptian Archaeology, egiptologul ceh Hana Vymazalová de la Charles University analizează cele opt fragmente inscripționate, etichetate de la A la H, cum relatează La Brújula Verde. Vechimea structurii o face cu peste 1.500 de ani mai veche decât fondarea Romei.
Cel mai mare bloc păstrează 14 coloane de hieroglife
Inscripția studiată este păstrată pe opt fragmente de calcar. Cel mai mare bloc mai poartă 14 coloane de hieroglife și două linii orizontale, iar semnele sunt tăiate în relief adâncit, adică săpate sub nivelul suprafeței pietrei. Dispunerea textului, în principal pe coloane verticale, cu câteva linii orizontale la început, se potrivește cu sfârșitul Dinastiei a V-a. Totuși, suprafața blocului principal este foarte erodată și aspră, ceea ce face hieroglifele greu de citit, astfel că unele interpretări rămân speculative.
Textul îl prezintă pe Khuwy ca om drept și apropiat de rege
Arheologii încadrează inscripția în categoria biografiei ideale, un tip de text în care defunctul își pune în prim-plan conduita morală. O formulă spune că Khuwy nu a luat niciodată nimic de la niciun om, iar această prezentare a integrității apare alături de alte elemente care îi fixează locul la curte.
Fragmentele îi numesc direct pe regele Djedkare și pe regina Setibhor. Legătura contează tocmai fiindcă numele lui Djedkare apare rar în inscripțiile persoanelor private, ceea ce sugerează o apropiere neobișnuită între Khuwy și cuplul regal. Textul ar putea să-i menționeze și pe copiii lui Khuwy, dar lectura rămâne nesigură din cauza stării fragmentelor.
Inscripția trece prin înmormântare, carieră și apărarea mormântului
Textul nu vorbește doar despre virtute. El amintește pregătirile pentru înmormântare, fondurile lăsate pentru cultul funerar, adică ofrandele și ritualurile care trebuiau să-l mențină pe mort în viața de apoi, și preoții care urmau să le îndeplinească.
Un alt pasaj trimite la reușitele carierei sale și pare să indice un rol în afacerile celor șase mari curți administrative ale statului. În același ansamblu apare și o formulă de protecție împotriva celor care ar face un act rău asupra mormântului sau a celor îngropați acolo, un tip de avertisment întâlnit în mormintele egiptene.
Calitatea pietrei indică un rang foarte înalt
Locul ales pentru mormânt și materialul folosit merg în aceeași direcție. Mormântul se află în interiorul necropolei regale a lui Djedkare, iar blocurile inscripționate și sarcofagul lui Khuwy, astăzi distrus, au fost lucrate dintr-un calcar atât de fin încât ar fi putut proveni din ateliere regale.
Împreună cu decorarea sofisticată a încăperilor funerare, această calitate a pietrei indică rangul foarte înalt al defunctului. Tocmai de aceea textul contează ca autobiografie timpurie și ca model de auto-prezentare al unui oficial de elită, într-o formulă care avea să fie copiată timp de secole.
