Statui din lut în tranșee excavate – Foto: xiquinhosilva / Wikimedia Commons, CC BY 2.0
Pe statuile de lut ale Armatei de Teracotă, aflate lângă mormântul lui Qin Shi Huang, au rămas urme de degete. Împăratul a fost primul conducător care a unificat China. Amprentele păstrate pe războinicii modelați în China acum aproximativ 2.200 de ani sugerează că printre cei care au lucrat lutul se aflau și femei, și copii.
Echipa care le-a studiat a fost coordonată de Xiaoxi Li, arheolog la Muzeul Sitului Mausoleului Împăratului Qin Shi Huang, potrivit Ziare.com. Cercetătorii consideră că analiza aduce primele dovezi biologice cantitative, adică măsurabile, pentru participarea femeilor și a copiilor la producerea statuilor.
Despre interpretarea rezultatelor, cercetătorii coordonați de Xiaoxi Li scriu în studiu: „Aceste descoperiri contestă presupunerea de lungă durată potrivit căreia producția Armatei de Teracotă se baza exclusiv pe munca bărbaților adulți”.
Urmele păstrează gesturile făcute în lutul umed
Pentru analiză au fost aleși 36 de războinici, toți din aceeași zonă de excavare. Inventarul inițial cuprindea 91 de amprente. Echipa a eliminat 12 dintre ele, considerate posibile urme repetate ale acelorași persoane, și a lucrat în final cu un eșantion de 79.
Amprentele apăreau pe mai multe componente: capete și brațe, armuri, mâini și gulere, dar și pe un picior. Cercetătorii le leagă de lucrul obișnuit din atelier, când lutul era încă umed și piesele puteau fi modelate, ajustate sau îmbinate.
Urmele erau întâlnite mai ales pe capete și brațe. Acolo, lucrătorii țineau componentele pentru a le fixa și a netezi suprafețele. Alte șase amprente au fost puse în legătură cu montarea decorului, îndeosebi a cuielor ornamentale de pe armuri și a benzilor care înconjurau talia.
Măsurătorile estimează categorii de lucrători, nu identități
Indiciul folosit de echipă este lățimea medie a crestelor papilare, liniile reliefate ale pielii care lasă amprenta. Pe durata creșterii, acestea tind să se depărteze. Înainte de maturizarea scheletului, diferențele dintre băieți și fete sunt mici; ulterior, distanța se stabilizează, cu valori în general puțin mai mari la bărbați decât la femei.
Astfel de urme pot oferi informații despre cei care au lucrat materialul, așa cum amprentele palmelor sunt folosite pentru studierea artiștilor preistorici. Ele nu identifică însă direct o persoană.
În cazul războinicilor de lut, cercetătorii nu au atribuit fiecărei urme un sex și o vârstă. Au folosit un algoritm, o procedură de calcul, pentru a estima ponderea diferitelor categorii în ansamblul amprentelor. Modelul a indicat următoarea distribuție:
- 45% dintre amprente ar proveni de la bărbați adulți;
- 32,7% ar aparține femeilor adulte;
- 22,3% ar fi fost lăsate de copii sub 15 ani.
Aceste procente descriu urmele analizate, nu componența exactă a întregii forțe de muncă. Numărul amprentelor nu este echivalent cu numărul oamenilor: potrivit cercetătorilor, un lucrător neexperimentat ar fi putut imprima mai multe urme decât un artizan care manevra lutul cu precizie.
Calculele au inclus corecții pentru variațiile dintre populații și pentru micșorarea lutului în timpul uscării și arderii. Datele moderne folosite ca reper provin însă din populații europene, ceea ce introduce incertitudine în estimare.
Există și suprapuneri importante între valorile asociate vârstelor și sexelor. Amprenta unui adolescent poate semăna cu aceea a unei femei adulte. În plus, selecția dintr-o singură secțiune a sitului nu poate fi considerată reprezentativă pentru întreaga armată.
Documentele Qin descriu ateliere în care lucrau și tineri
Cercetările mai vechi urmăreau în principal felul în care erau produse statuile, nu oamenii din ateliere. Documentele istorice consemnează totuși că, sub dinastia Qin, femeile și copiii munceau în ateliere controlate de stat. Producția obiectelor din lemn lăcuit este unul dintre exemplele menționate.
Pregătirea tinerilor se făcea într-un sistem organizat de ucenicie, sub îndrumarea unor meșteri cu experiență. Tăblițele Qin de la Academia Yuelu, manuscrise juridice antice, prevăd că meșterul trebuia să asigure instruirea ucenicului astfel încât pregătirea acestuia să fie încheiată într-un an. Pentru formarea unui artizan nou era prevăzut un termen de doi ani.
Autorii propun și o posibilă împărțire a sarcinilor: ucenicii mai tineri ar fi putut fixa decorațiunile armurilor, iar lucrătorii experimentați ar fi executat operațiunile cu dificultate tehnică mai mare.
În privința legăturii dintre urmele din lut și documentele istorice, autorii studiului afirmă: „Aceste dovezi biologice susțin în mare măsură numeroasele documente istorice și permit reconstituirea procesului de producție din atelierele de stat ale dinastiei Qin, unde bărbații și femeile lucrau împreună, iar artizanii adulți colaborau cu tineri care puteau avea rolul de ajutoare sau ucenici”.
Studiul privește o mică parte din ansamblul descoperit în 1974
Primele fragmente au fost găsite de fermieri care săpau o fântână în 1974, la aproximativ 1,5 kilometri de mormântul împăratului. Erau bucăți din statui de lut apropiate ca dimensiuni de corpul uman, rămase sub pământ mai bine de două milenii. Amploarea ansamblului a devenit vizibilă după ani de cercetări.
Războinicii nu au fost modelați identic: chipurile, coafurile și armurile diferă. Până în prezent, inventarul descoperirilor cuprinde:
- aproximativ 8.000 de statui reprezentând războinici;
- 130 de care pentru luptă, însoțite de 520 de cai;
- încă 150 de cai pentru cavalerie.
O mare parte din necropola împăratului nu a fost încă excavată, iar conținutul ei complet rămâne necunoscut.
Cercetătorii spun că o bază de date mai extinsă, cu amprente de pe alte statui, ar putea aduce informații suplimentare despre oamenii care au realizat armata.
