Cum a ajuns Michael von Melas comandantul armatei austriece din Italia

În iunie 1800, la Marengo, Michael von Melas părea aproape de una dintre acele victorii care închid o campanie. Atacul său avusese succes la început. Frontul francez se clătina. Și totuși, chiar în clipa în care deznodământul părea la îndemână, Melas a părăsit câmpul de luptă prea devreme și a predat comanda unui subaltern. Ce a urmat a schimbat totul: francezii au primit ajutorul cavaleriei generalului Desaix, iar succesul austriac s-a prefăcut într-o înfrângere totală.

Aceasta este marea cotitură a carierei sale. Dar drumul până acolo fusese lung, iar ascensiunea lui, remarcabilă.

Din Transilvania în armata habsburgică

Michael Friedrich Benedikt Freiherr von Melas s-a născut la 12 mai 1729, la Roadeș, aproape de Sighișoara, sau, după o altă mențiune, la Sighișoara. Era fiul pastorului luteran Bartholomäus Melas din Sighișoara. După ce a urmat Școala din deal din Sighișoara, a intrat, împotriva voinței părinților, în regimentul de infanterie nr. 21 „Arenberg”, stabilit temporar la Sighișoara. Data intrării apare în două variante, 1746 sau 1752, dar parcursul care urmează este limpede: a avansat până la gradul de căpitan.

În Războiul de Șapte Ani a participat ca ajutant al feldmareșalului von Daun, numit și Leopold Josef Graf Daun. A fost unul dintre acei ofițeri care au crescut în umbra marilor comandanți și au învățat războiul din apropierea centrului de decizie. În 1768 s-a căsătorit cu o nobilă.

Treaptă cu treaptă

Ascensiunea sa a continuat metodic. În 1771 a devenit maior al regimentului de infanterie nr. 34 „Adam Graf Batthiány”, iar în 1777 locotenent-colonel și comandor al batalionului de grenadieri din același regiment. În 1778 a fost transferat la regimentul de carabinieri „Erzherzog Franz”, cunoscut din 1798 ca regimentul de cuirasieri nr. 1 „Kaiser Franz”.

În noiembrie 1781 a ajuns colonel al Regimentului nr. 21 de cuirasieri „Graf von Trauttmansdorff”, unitate care, din 1798, se va numi Regimentul nr. 7 de cuirasieri „Lothringen”. Din 1788 a fost transferat în aceeași poziție la Regimentul nr. 28 chevauxlégers „Fürst von Lobkowitz”, reorganizat în 1798 ca Regimentul nr. 10 de dragoni și revenit din 1802 ca Regimentul nr. 3 chevauxlégers.

Cu acest regiment a luptat victorios în războiul împotriva Imperiului Otoman din 1787-1792, în Voivodina, Banat, Serbia și la Caransebeș, în 1788. Era deja un ofițer format, trecut prin mai multe arme și mai multe teatre de război.

Generalul care urcă spre comanda mare

La 15 iunie 1789 a devenit general de brigadă, Generalmajor. La Zemun i s-a acordat comanda unei brigăzi care fusese condusă de baronul von Strassoldo, după avansarea acestuia la gradul de feldmareșal-locotenent. În 1793 comanda o brigadă la Sambre. La 1 mai 1794 a fost promovat general de divizie, Feldmarschalleutnant.

În acest grad a servit mai întâi în regiunea Niederrhein, apoi, în 1795, în regiunea Mittelrhein. La 21 iunie 1796 a ajuns în Italia, unde a preluat pentru o perioadă de timp comanda supremă după generalul Jean-Pierre de Beaulieu.

La 2 februarie 1799 a fost numit general de cavalerie. A devenit proprietar al Regimentului Cuirasieri nr. 6, devenit mai târziu Regimentul Dragoni nr. 12, și a fost nobilat, fiind numit baron, potrivit regulamentului ordinului. La 9 aprilie a preluat comanda armatei austriece dintre Adige și Mincio. Din acel moment, numele său a intrat în centrul marii confruntări din Italia.

Anul victoriilor

În 1799, Melas a luptat alături de trupele rusești ale generalului Suvorov, numit și Alexander Suvorov. A comandat forțele austriece în victoria de la Cassano d’Adda, la 27 aprilie, apoi la Trebbia, între 17 și 19 iunie, și la Novi, la 15 august. Toate aceste bătălii s-au încheiat cu victorii.

Cea mai strălucită izbândă a lui a fost în aprilie. La 14 aprilie a trecut râul Mincio. Pe 26 și 27 aprilie a fost victorios la Cassano d’Adda. Numai două zile mai târziu a ocupat Milano, iar cheile orașului i-au fost predate de arhiepiscop și de reprezentanții comunei. Succesul a fost rapid și spectaculos. Împăratul l-a onorat cu Crucea de Comandor al Ordinului Militar Maria Terezia.

După plecarea lui Suvorov în Elveția, unde urma să se lupte cu trupele franceze conduse de André Masséna, Melas a condus 40.000 de trupe austriece în bătălia de la Genola, din 4 noiembrie, lângă Fossano. Acolo a învins trupele franceze conduse de generalul Jean-Étienne Championnet și a ocupat orașul Cuneo. În același șir de succese este amintit și asediul Genovei.

Marengo, ziua în care totul s-a întors

În 1800, Melas a înaintat până la râul Var și se pregătea pentru o invazie a regiunii Provence. Atunci a venit mișcarea care i-a schimbat campania: Napoleon Bonaparte a trecut Alpii, i-a căzut în spate și i-a tăiat legăturile de comunicație cu Austria.

La 14 iunie, la Marengo, în Piemont, Melas a încercat să rupă frontul. La început a reușit. În relatarea engleză, el a crezut că urmează doar urmărirea unui dușman deja înfrânt. Tocmai aici a stat greșeala decisivă. A predat comanda unui subaltern și a părăsit câmpul de bătălie prea devreme. Mai departe pe drum, rezistența franceză și contraatacul generalului Louis Desaix au dus la dezastrul armatei austriece.

„ca o dovadă al deosebitei mele considerațiuni ce mi-a fost inspirată de curajul armatei dumneavoastră pe câmpul de la Marengo”

La 20 iunie 1800, Napoleon i-a trimis lui von Melas o scrisoare și i-a oferit o sabie însoțită de aceste cuvinte. Însă gestul de respect militar nu schimba realitatea politică și strategică. După bătălie, Melas a fost silit să semneze convenția de la Alessandria și să-și retragă trupele în spatele râului Mincio. A doua zi după luptă, stăpânirea habsburgică era împinsă afară din Italia până la Mincio.

Ultimii ani

După pacea de la Lunéville, în 1801, Michael von Melas a devenit general comandant în regiunea Innenösterreich, Austria interioară, apoi în Boemia. A fost și guvernator al orașului Praga, o funcție onorifică, timp de doi ani, înainte de a se retrage din armată în 1803.

A murit la 31 mai 1806, la Elbeteinitz, în Boemia, astăzi Týnec nad Labem, și a fost înmormântat în cimitirul unei bisericuțe. Rămânea în urmă cariera unui general transilvănean care urcase până la comanda armatei austriece din Italia, câștigase campanii grele și fusese, pentru câteva ore la Marengo, foarte aproape de a schimba cursul războiului.