duminică, 22 noiembrie 2026 Articole Despre noi Contact Caută
Istoria
Istoria lumii, povestită cu rigoare și frumusețe
Craniile pisicilor mumificate din Egipt păstrează urmele bolilor și ale loviturilor primite în captivitate
Antichitate · Articol

Craniile pisicilor mumificate din Egipt păstrează urmele bolilor și ale loviturilor primite în captivitate

Cercetători din Belgia și Italia au identificat afecțiuni pe 62% dintre craniile studiate la Viena și răni pe 11% dintre exemplare.

de 5 min de lectură

Sursa foto: Victor Nedelcu / Istoria

Sursa foto: Victor Nedelcu / Istoria

O colecție de 131 de cranii provenite din mumii de pisici, păstrată la Muzeul de Istorie Naturală din Viena, poartă urme de boli, lupte între animale și lovituri provocate de oameni. Documentele muzeului le atribuie sitului funerar Beni Hassan, de pe Nil, în Egipt. Cercetătorii le-au studiat pentru a înțelege în ce condiții trăiau felinele destinate sacrificării.

Echipa din Belgia și Italia a datat cu radiocarbon nouă cranii, potrivit Archaeology Magazine. Metoda a plasat opt exemplare între 380 și 40 î.Hr., de la sfârșitul Perioadei Târzii până în epoca ptolemaică. Al nouălea este mai vechi: aproximativ 980-820 î.Hr., în A Treia Perioadă Intermediară. Nu se cunoaște însă niciun text care să ateste mumii de pisici la Beni Hassan atât de devreme.

Bolile și rănile arată cum trăiau animalele

Cel puțin o afecțiune a fost identificată pe 81 de cranii, adică 62% din lot. Problemele dentare se împart astfel:

  • 26 de animale aveau afecțiuni ale gingiilor;
  • 24 pierduseră dinți;
  • 22 aveau depuneri de tartru.

Frecvența acestor probleme dentare era asemănătoare sau mai mică decât cea întâlnită la pisicile sălbăticite moderne. Alte modificări ale oaselor i-au făcut însă pe autori să ia în calcul condițiile de captivitate.

Pe 35 de cranii apar mici adâncituri, iar alte opt au o suprafață rugoasă. Cercetătorii presupun că infecțiile pielii, favorizate de aglomerație, ar fi determinat animalele să se scarpine, provocând și reacții ale osului. La 19 exemplare au observat mici orificii în podeaua orbitei, partea osoasă de sub ochi, asemănătoare unei afecțiuni asociate anemiei la oameni. Cauza acestor modificări la pisici rămâne neclară, deoarece s-au păstrat numai craniile.

Rănile sunt prezente pe 14 cranii, adică 11%. Opt au urme de înțepături atribuite luptelor dintre pisici; în trei cazuri, acestea se vindecaseră. La o pisică domestică, dimensiunile și distanța dintre înțepăturile vindecate corespund caninilor unei pisici de junglă.

Unele leziuni au fost produse de oameni. Tăieturile indică folosirea unei unelte metalice ascuțite, în timp ce fracturile și adânciturile arată lovituri cu un obiect contondent, adică fără muchie tăioasă, posibil un băț gros de lemn.

Două animale au murit din cauza rănilor, iar trei sau patru au supraviețuit loviturilor la cap. Autorii consideră că unele răni ar fi putut apărea când oamenii disciplinau pisicile sau încercau să despartă animalele care se luptau. Loviturile fatale, în interpretarea lor, urmăreau uciderea.

Pisicile de junglă ar fi fost capturate din sălbăticie

Șapte cranii aparțin pisicilor de junglă, o specie sălbatică mai mare. În restul colecției, lungimea craniilor este cuprinsă între 77 și 132 de milimetri. Cele mai multe sunt de pisici domestice, deși unele ar putea proveni de la pisici sălbatice africane sau de la hibrizi, animale rezultate din încrucișare.

Șase dintre cele șapte pisici de junglă aveau modificări provocate de boli, comparabile cu cele ale pisicilor domestice. Pentru autori, asemănarea sugerează că felinele erau ținute împreună, în condiții stresante, probabil în spații închise.

Analizele chimice au cuprins patru pisici de junglă și douăsprezece domestice. Valoarea carbonului a fost de minus 16,7 la primele, față de minus 18,5 la cele domestice. Cercetătorii interpretează diferența ca pe o urmă a vieții într-un mediu umed sau riveran, la începutul vieții pisicilor de junglă.

În concluzia echipei, captivitatea a durat prea puțin pentru a șterge acest semnal chimic. Animalele ar fi fost prinse în sălbăticie, nu crescute în captivitate.

Istoria colecției explică predominanța pisicilor adulte

Lotul cuprinde 113 animale adulte, șapte subadulte, încă neajunse la maturitate deplină, și unsprezece juvenile. Proporția diferă de cea observată prin radiografierea mumiilor din alte colecții, unde predomină pisicile tinere, iar adulții reprezintă sub 23%. Autorii leagă această diferență de preferința primilor zoologi pentru exemplare adulte.

Craniile au fost scoase din mumii desfăcute în secolul al XIX-lea. Muzeul le-a cumpărat în 1883, plătind 800 de florini fratelui zoologului Ludwig Jeitteles, colecționarul inițial, care murise.

Proveniența de la Beni Hassan este consemnată în scrisorile negustorului Friedrich Mook, păstrate în arhiva muzeului. Autorii afirmă că lotul nu fusese cercetat până acum și îl consideră cea mai mare colecție muzeală de cranii de pisici egiptene cu origine documentată.

Exemplarul mai vechi ar putea schimba data începutului mumificării locale

Potrivit autorilor, datarea craniului mai vechi ar putea indica faptul că mumificarea pisicilor a început la Beni Hassan mai devreme decât se credea. Interpretarea depinde însă de proveniența acestui exemplar: cercetătorii păstrează și posibilitatea ca el să fi fost adus din Bubastis.

Andrei Dobrescu
Andrei Dobrescu
Redacția Istoria
Andrei Dobrescu scrie pe Istoria despre arheologie și despre lumea antică de pe teritoriul României: daci, romani, cetățile grecești de la Marea Neagră. Tot el urmărește descoperirile noi, din România și din lume. Pornește mereu de la obiect: moneda, mormântul, inscripția.