Nu există dovezi care să permită identificarea primului zeu sau a momentului exact în care oamenii au început să creadă în ființe supranaturale, iar cele mai vechi urme vin din situri și practici rituale anterioare scrierii, de la Qafzeh, în Israel, până la comunități neolitice din Orientul Apropiat.
Textul subliniază că arheologii nu pot indica un „prim zeu” și nici un prag clar între absența credințelor religioase și apariția lor. În lipsa textelor scrise, cercetătorii lucrează cu indicii indirecte, precum înmormântări neobișnuite, obiecte cu semnificație simbolică și spații interpretate ca având rol ritual.
Un exemplu important este cel de la Qafzeh, în Israel, unde au fost descoperite rămășițele a până la 15 oameni moderni, datate la aproximativ 100.000 de ani. Alături de oseminte au fost găsite ocru roșu și unelte din piatră colorate cu ocru. Prezența pigmentului sugerează o posibilă funcție rituală, însă aceste practici nu demonstrează existența unei credințe într-un zeu anume.
Potrivit Descopera.ro, una dintre limitele majore ale cercetării este că un ritual nu arată automat în ce credea omul care îl practica. Din acest motiv, primele forme de credință ar fi putut fi foarte diferite de religiile cunoscute astăzi. Textul amintește că antropologii au folosit termenul animism pentru sisteme de credință în care elemente ale naturii și alte entități sunt considerate însuflețite sau capabile să aibă intenții, dar precizează că nu există suficiente dovezi pentru a afirma că toate comunitățile umane au trecut obligatoriu printr-o astfel de etapă.
Urme materiale înaintea zeilor cu nume
O schimbare importantă apare în Orientul Apropiat, în perioada neolitică, când sunt semnalate structuri și practici puse în legătură cu activități rituale. La situl de la Motza, în apropierea Ierusalimului, au fost descoperite construcții datate în mileniile VIII-VII î.Hr., alături de morminte și obiecte cu semnificație simbolică.
Mai târziu, un studiu publicat în Cambridge Archaeological Journal indică, pentru comunitățile agricole din Orientul Apropiat, dovezi privind îngroparea rituală a unor obiecte precum statuete antropomorfe, cranii tratate și alte piese asociate practicilor cultice, începând din mileniul al VII-lea î.Hr. Nici în aceste cazuri nu se poate spune însă că oamenii se rugau unui zeu identificabil.
Scrierea face vizibili zeii
Situația se schimbă când apar textele. În Mesopotamia sunt atestate unele dintre cele mai vechi texte religioase cunoscute, iar zeii pot fi urmăriți prin nume, povești, temple și ritualuri. Sunt menționate zeități precum Anu, Enlil, Enki și Inanna. În Egiptul antic apar, de asemenea, sisteme religioase complexe, cu zei precum Ra, Osiris, Isis și Horus.
Textul insistă însă asupra unei distincții esențiale: acestea nu sunt primele zeități inventate de oameni, ci printre primele pe care le putem cunoaște mai precis datorită scrierii. Cu alte cuvinte, comportamentele rituale și simbolurile sunt mult mai vechi decât documentarea numelor de zei. Din acest motiv, originea ideii de ființe supranaturale rămâne deschisă interpretărilor, iar urmele materiale trebuie citite cu prudență.
Religie înainte de istoria scrisă
În multe societăți preistorice, credințele pot fi urmărite doar indirect, prin înmormântări, obiecte simbolice și spații folosite probabil în scop ritual. Abia odată cu apariția scrierii în marile civilizații din Orientul Apropiat și din Egipt, zeii devin clar identificabili prin nume, mituri și practici consemnate în texte.
Descopera.ro, 28 august 2026.
