Rămășițele umane descoperite în insula Sulawesi, din Indonezia, arată că vânătorii-culegători din Epoca de Gheață consumau nuca de betel acum 25.000 de ani, într-un studiu internațional condus de Universitatea Griffith din Australia, potrivit Descopera.ro.
Oamenii de știință au analizat fosilele dentare ale doi vânători-culegători din Sulawesi. Primul schelet datează de acum 25.000-16.000 de ani, iar cel de-al doilea de acum 7.600-6.300 de ani. Ambele specimene prezintă un model neobișnuit de uzură dentară, cu caneluri adânci și rotunjite, cauzat de suptul repetat al nucilor de betel întregi.
Testele biochimice au confirmat prezența arecolinei, principalul compus neuroactiv din nuca de betel, direct în țesuturile dentare ale fosilelor. Experimentele de laborator au arătat că suptul simplu al nucilor eliberează suficientă arecolină pentru a activa receptorii cerebrali și a altera funcțiile neurologice, oferind o stare de euforie ușoară.
Cercetătorii sugerează că practica ar fi putut începe ca un remediu împotriva durerilor de măsele, deoarece arecolina acționează ca un analgezic natural. Totuși, suptul prelungit al semințelor dure a afectat smalțul, expunând camera pulpară a dinților. Deteriorarea dentară a provocat și boli parodontale severe și infecții dureroase, alimentând un cerc vicios în care populațiile antice continuau să sugă nuci pentru a atenua durerea creată chiar de acest obicei.
Context
O teorie arheologică îndelung acceptată susținea că utilizarea frecventă a substanțelor psihotrope a apărut abia odată cu începutul agriculturii în Neolitic, cum ar fi berile fermentate de acum 13.000 de ani. Nuca de betel, sămânța palmierului Areca catechu, rămâne și astăzi a patra cea mai utilizată substanță psihotropă din lume, după alcool, cofeină și nicotină, fiind consumată de un miliard de oameni.
Descopera.ro, 17 septembrie 2026.
