Unelte de piatră descoperite de arheologi și Rangers indigeni, membri ai echipelor care îngrijesc teritoriul, în două situri subacvatice de lângă Murujuga, în Australia de Vest, documentează folosirea unor locuri acoperite de mare acum cel puțin 9.000 de ani. Obiectele ar putea fi considerabil mai vechi decât inundarea terenului.
Reperul cronologic este momentul în care marea a acoperit locurile, nu o datare exactă a fiecărei unelte. Potrivit Phys.org, noile descoperiri completează cel mai vechi ansamblu arheologic subacvatic cunoscut din Australia și arată că descoperirile anterioare de la Murujuga aparțineau unui peisaj cultural scufundat mai întins.
Cele două situri se află la adâncimi de 11-15 metri, într-o regiune cu statut de patrimoniu mondial. Studiul semnat de Jonathan Benjamin și colaboratorii săi a fost publicat în 2026 în revista Quaternary Science Reviews, cu identificatorul DOI 10.1016/j.quascirev.2026.110307.
Izvorul și dealul stâncos indică folosirea unor locuri diferite
Unul dintre situri se află în jurul unui izvor cu apă dulce, nu departe de un alt izvor găsit anterior în Flying Foam Passage. Cercetătorii cred că apa dulce ar fi putut atrage oameni aici.
Mai departe de țărm se află Maitland River Hummock, un deal stâncos care domina o veche albie de râu. Bolovanii acoperă aici un afloriment, adică o porțiune de rocă expusă la suprafață. Locul oferea condiții potrivite pentru extragerea pietrei, într-o perioadă în care insulele arhipelagului erau încă legate prin uscat.
Echipa a trasat harta fundului mării pentru a localiza obiectele, folosind instrumente de prospecțiune marină, cu care se cercetează terenul sub apă. Scafandrii au coborât după aceea și au documentat descoperirile. Piesele identificate se împart în trei categorii:
- Nuclee, bucăți de piatră din care erau desprinse fragmente pentru prelucrare.
- Așchii, fragmente desprinse din piatră.
- Unelte fasonate, cărora li s-a dat o formă prin prelucrare.
Piatra provenea și din locuri aflate la peste 20 de kilometri
Unele piese sunt din rocă locală, în timp ce piatra altora provine din surse situate la peste 20 de kilometri. Analiza plasează originea unei părți dintre ele în apropierea Rosemary Island, la aproximativ 23 de kilometri de locul unde au fost găsite. Pentru cercetători, această proveniență sugerează că resurse valoroase erau deplasate pe un teren aflat astăzi sub mare. Nu se știe însă cum a circulat piatra: ar fi putut fi purtată de indivizi sau obținută prin schimb între grupuri vecine, iar dovezile nu permit alegerea uneia dintre variante.
Fluorescența de raze X, metodă prin care se identifică compoziția materialelor, a scos la iveală game diferite de materii prime în cele două situri. Cercetătorii văd în această diferență un indiciu că locurile erau folosite în scopuri diferite.
În interpretarea cercetătorilor, piesele arată că în arhipelag era folosită intens o rețea pentru procurarea resurselor. Felul în care era organizată ar fi fost influențat de formarea insulelor, pe măsură ce nivelul mării urca.
Noile situri continuă descoperirile raportate în 2020 și 2023
Înainte ca nivelul mării să crească după ultima eră glaciară, ambele locuri se aflau pe uscat. Oceanul a inundat peste 2 milioane de kilometri pătrați din platforma continentală a Australiei, partea continentului aflată astăzi sub apă. Pe aceste terenuri trăiseră, generație după generație, populațiile indigene First Nations înainte de inundare.
Cercetătorii leagă noile situri de descoperirile raportate în 2020 și 2023 de proiectul Deep History of Sea Country. Împreună, acestea documentează un teritoriu folosit de oameni înainte ca marea să transforme coasta Australiei.
Rangers indigeni au participat la descoperiri și la studiu
Cercetarea a reunit Flinders University, The University of Western Australia, James Cook University și University of York din Regatul Unit, împreună cu Murujuga Aboriginal Corporation, potrivit Archaeology Magazine. Cinci Rangers ai organizației s-au pregătit ca scafandri științifici și au lucrat alături de arheologi la localizarea și documentarea siturilor.
Malik Churnside și Richard Variakojis, Rangers ai Land and Sea Unit, unitatea pentru uscat și mare din cadrul Murujuga Aboriginal Corporation, au participat la cercetările subacvatice și sunt coautori ai studiului. Ei au făcut unele dintre descoperiri, iar Churnside a identificat el însuși unul dintre obiectele de piatră.
Profesorul Jonathan Benjamin, cercetătorul principal și specialist în arheologie marină la College of Human Sciences and Culture din cadrul Flinders University, consideră că participarea Rangers pregătiți pentru aceste cercetări a întărit munca științifică.
Louise Brooke, doctorandă la Flinders University, subliniază rolul cunoștințelor lor, al legăturii cu teritoriul și al entuziasmului în cercetarea zonelor scufundate din Murujuga Sea Country. Colaborarea oferă și un model pentru echipele de cercetare indigene din alte țări.
Protejarea patrimoniului se extinde dincolo de țărm
Vincent Adams, directorul Murujuga Aboriginal Corporation, afirmă că poporul Ngarda-Ngarli îngrijește Murujuga de cel puțin 50.000 de ani. El leagă descoperirile de Sea Country, teritoriul marin în care se păstrează părți ale istoriei comunității și care continuă să aibă însemnătate pentru aceasta.
Adams spune că recunoașterea ca patrimoniu mondial aduce atât vizibilitate internațională, cât și responsabilități noi. Cercetarea ajută organizația să identifice, să înțeleagă și să protejeze întregul peisaj cultural Murujuga, inclusiv terenurile inundate cu mii de ani în urmă.
În viziunea sa, parteneriatul dintre comunitățile care îngrijesc în mod tradițional teritoriul, Rangers și cercetători contribuie la păstrarea rolului acestor comunități în deciziile despre Murujuga. Cunoașterea felului în care strămoșii foloseau și îngrijeau locurile sprijină protejarea lor pentru generațiile următoare.
Jonathan Benjamin subliniază că terenurile inundate păstrează dovezi despre viața oamenilor, cunoștințele lor și legătura cu locurile. Patrimoniul cultural indigen subacvatic al Australiei rămâne în mare parte neexplorat, iar identificarea acestor situri oferă administratorilor teritoriului o bază mai solidă pentru protejarea lui.
