Rămășițele neanderthalianului Shanidar A – Istoria
O perforație aproape perfect circulară, de 15 mm, străbate omoplatul stâng al unui neanderthalian mort acum 75.000 de ani, ale cărui rămășițe au fost găsite într-o peșteră din Kurdistanul irakian. Cercetătorii cred că osul ar fi fost străpuns de o suliță de lemn ascuțită, într-o agresiune sau într-un accident de vânătoare.
Studiul o are ca autoare principală pe dr. Emma Pomeroy. Potrivit BBC, cercetătoarea consideră că rana ar putea reprezenta cea mai veche dovadă a unei lovituri letale date de un om altuia cu o asemenea armă, precum și prima urmă a folosirii sulițelor de lemn ascuțite în Orientul Mijlociu preistoric.
Arheologii au numit rămășițele Shanidar A, după peștera în care au fost descoperite. Din schelet s-au păstrat următoarele părți:
- omoplatul stâng, care poartă perforația;
- mâna dreaptă;
- trei coaste;
- câțiva dinți.
Traiectoria rănii sugerează o lovitură venită din față
Unghiul perforației și celelalte indicii i-au condus pe cercetători la o reconstituire: sulița ar fi intrat prin piept, ar fi traversat corpul și ar fi ieșit prin osul umărului. Pe traseu, probabil că ar fi lezat un plămân și vase de sânge importante.
Despre posibila țintă a loviturii, Pomeroy a declarat pentru BBC News: „Lovitura fatală ar fi putut fi țintită spre inimă.”
Forma orificiului este unul dintre argumentele cercetătoarei pentru originea rănii: „Nu este genul de fractură care ar apărea în mod natural, pentru că este atât de circulară”, a explicat ea.
Comparația cu rezultate obținute experimental susține ipoteza armei din lemn: „Experimentele cu sulițe de lemn reconstituite produc găuri rotunde foarte asemănătoare în os”, a adăugat Pomeroy.
Autoarea păstrează însă și posibilitatea ca individul să fi fost lovit accidental de un însoțitor în timpul vânătorii.
Profesorul Chris Stringer, de la Natural History Museum din Londra, care nu a participat la cercetare, interpretează astfel cele două variante pentru BBC News: „Cercetătorii lasă deschisă întrebarea dacă rana a rezultat dintr-un accident de vânătoare sau din violență interpersonală, dar, în opinia mea, cea din urmă pare mai probabilă, având în vedere poziția și amploarea rănii.”
Peștera păstrează și urma unei alte răni produse probabil cu sulița
Săpăturile desfășurate la Shanidar în anii 1950 au scos la iveală rămășițele a cel puțin 10 neanderthalieni. Un alt individ a fost descoperit în 1957.
Pe coastele acestuia se observau semnele unei răni vindecate parțial. Arheologii cred că fusese provocată probabil de o suliță cu vârf de piatră.
Neanderthalienii erau o specie umană distinctă, dispărută acum aproximativ 40.000 de ani. Au locuit în Europa și în vestul și centrul Asiei, uneori în aceeași perioadă cu specia noastră, Homo sapiens.
Craniile din nordul Spaniei indică lovituri repetate mult mai vechi
Un studiu publicat în 2022 a analizat cranii ale unor neanderthalieni foarte timpurii de la situl numit the Pit of Bones, adică Groapa cu oase, din nordul Spaniei. Rezultatele sugerează episoade de violență mortală petrecute acum aproximativ 430.000 de ani.
Cercetătorii au identificat mai multe tipuri de leziuni:
- 57 de răni craniene vindecate, la 20 de indivizi;
- fracturi ale craniului potențial fatale, la nouă indivizi;
- perforații asemănătoare în zona din spate-stânga a capului, la șase indivizi;
- două răni pe același craniu, provocate probabil cu același obiect.
Repetarea perforațiilor aproape în același punct i-a făcut pe autorii studiului să considere loviturile intenționate mai probabile decât accidentările. Descoperirile susțin existența unor ucideri repetate, fără să arate că întreaga populație recurgea în mod obișnuit la violență.
Stringer leagă aceste cercetări de cazul din peștera irakiană: „Din păcate, văd numărul tot mai mare de dovezi ca pe un indiciu că violența interpersonală își are rădăcinile adânc în preistoria umană”, a mai spus profesorul.
Omorurile individuale preced războiul organizat
Vreme de decenii, mulți arheologi au asociat începutul războiului organizat cu agricultura, așezările permanente și competiția pentru pământ, animale și rezerve de hrană. Dovezile despre vânători-culegători și despre rude umane mai vechi plasează însă uciderile individuale cu mult înaintea agriculturii.
Dezbaterea științifică privește frecvența acestor acte și momentul în care atacurile sporadice au devenit conflicte organizate între grupuri. Cercetarea despre Shanidar A a fost publicată în revista Scientific Reports.
