Scafandru examinând un sit arheologic submarin – Istoria
Vasele ceramice păstrate din încărcătura unei epave de lângă Kekova, pe coasta Turciei, indică o datare în jurul anilor 2700-2400 î.Hr. Echipa de cercetare a propus acest interval pe baza formei recipientelor și a tehnicii lor de fabricație. Dacă estimarea preliminară se confirmă, epava ar putea fi cea mai veche cunoscută.
Descoperirea a fost făcută în 2024 de Hakan Öniz, conferențiar la Universitatea Akdeniz din Antalya, care a urmat indiciile unor navigatori locali, potrivit Phys.org. Resturile se află în ape puțin adânci, la vest de Antalya. Öniz cercetează de decenii epavele antice de pe această coastă.
Vechimea estimată este de aproximativ 4.500 de ani. Înaintea acestei descoperiri, locul cel mai timpuriu în cronologia epavelor cunoscute îi revenea celei de lângă Dokos, în Grecia, considerată veche de aproximativ 4.200 de ani.
Încărcătura a rămas prinsă pe o pantă stâncoasă
Din corpul navei nu se mai vede nimic, după îndelungata expunere sub apă. Lemnul a dispărut, dar resturile mărfurilor transportate au rămas fixate pe o pantă stâncoasă de pe coasta Kekova, între două insule.
Scafandrii au lucrat timp de patru luni pentru a desprinde ceramica dintre organismele marine care acopereau panta subacvatică. Recuperarea a presupus metode de săpătură sub apă și tehnici laborioase de conservare.
Printre recipiente se numără amfore, vase ceramice mari folosite la depozitare și transport. Acestea au corpul ovoid, fundul plat și două toarte. Multe poartă un brâu orizontal de lut în relief, așezat în dreptul porțiunii celei mai late.
Forma și modul de realizare a vaselor oferă repere atât pentru vechimea încărcăturii, cât și pentru originea ei probabilă. Datarea navei este astfel dedusă din obiectele pe care le transporta.
În cursul anului 2026, Öniz a cerut ajutorul unui arheolog specializat în situri deșertice pentru datarea unei părți a ceramicii. Acesta a participat la cercetare și a relatat rezultatele preliminare.
Vasele cu brâu ar putea indica proveniența încărcăturii
Cercetătorii iau în calcul și posibilitatea ca nava să fi preluat ceramica din mai multe porturi de-a lungul călătoriei.
Ambarcațiunea naviga de-a lungul coastei sudice a Turciei. Echipa consideră posibil ca aceasta să fi căutat adăpost de o furtună între insule și să se fi izbit de stânci. Oamenii de la bord ar fi putut proveni din comunități de coastă ale Levantului, însă această origine rămâne o ipoteză.
În interiorul vaselor se păstrează reziduuri vizibile cu ochiul liber. Cercetătorii iau în calcul uleiul de măsline, vinul sau rășina de copac drept posibile conținuturi, a căror identificare depinde de analize.
Textele egiptene oferă contextul schimburilor maritime
Comerțul din estul Mediteranei în mileniul al III-lea î.Hr., între 3000 și 2000 î.Hr., este mai puțin bine cunoscut decât schimburile din perioadele ulterioare. Călătoriile pe mare sunt atestate prin texte egiptene, vase ceramice și materii prime descoperite în morminte. Intervalul propus pentru epavă cuprinde epoca piramidelor de la Giza.
În perioada în care s-ar fi scufundat nava, Egiptul desfășura schimburi în estul Mediteranei prin portul Byblos, din Liban. Statul egiptean importa materiale care îi lipseau:
- lemn de cedru;
- staniu și plumb;
- uleiuri;
- rășini de arbori;
- lapislazuli;
- argint.
Cercetări științifice recente indică faptul că, în jurul anului 2600 î.Hr., statul egiptean obținea argint din minele de la Lavrion, la est de Atena de astăzi. Participarea directă a navelor egiptene la această călătorie este considerată puțin probabilă, dar ambarcațiuni precum cea de la Kekova ar fi putut circula pe traseu în cadrul unei rețele maritime mai întinse.
Cercetarea continuă cu analiza reziduurilor și precizarea datării. Rezultatele urmează să fie prezentate într-un articol științific evaluat de alți specialiști înainte de publicare.
