duminică, 22 noiembrie 2026 Articole Despre noi Contact Caută
Istoria
Istoria lumii, povestită cu rigoare și frumusețe
Obiecte din secolul al XI-lea găsite la Caherconnell Cashel arată că elitele laice din Irlanda medievală scriau
Evul Mediu · Articol

Obiecte din secolul al XI-lea găsite la Caherconnell Cashel arată că elitele laice din Irlanda medievală scriau

La Caherconnell Cashel, în vestul Irlandei, au fost găsite piese de joc, un condei din os și chei de acordaj din secolul al XI-lea.

de 5 min de lectură

Sursa foto: Ilinca Pavel / Istoria

Sursa foto: Ilinca Pavel / Istoria

Săpăturile arheologice recente de la fortul irlandez Caherconnell Cashel au scos la iveală piese de joc, un instrument de scris din os și chei de acordaj din secolul al XI-lea, oferind dovezi clare privind existența activităților de agrement și a alfabetizării în rândul elitelor laice medievale. Descoperirile vin din escavațiile de la Caherconnell Cashel, o așezare fortificată de tip ringfort, adică o incintă cu zid circular de piatră, din regiunea Burren, în vestul Irlandei.

Așezarea a fost locuită de o familie de conducători locali bogați între sfârșitul secolului al X-lea d.Hr. și începutul secolului al XVII-lea. Săpăturile încheiate recent au arătat nu doar urme de luptă, agricultură, meșteșuguri și activități productive, ci și semne materiale ale jocului, scrisului și muzicii.

Piesele de joc păstrează urmele unui joc de strategie ajuns în Irlanda în secolele IX-X

La Caherconnell Cashel au fost găsite piese de joc din os, corn, metal, lut și piatră. Printre ele se află un exemplar mai bine păstrat, din secolul al XI-lea, lustruit, făcut din corn și modelat în formă de butoi.

Obiectul este străpuns prin miezul gol de o tijă de bronz, care iese prin bază. În partea de sus a avut inițial o plăcuță sau un capac; pierderea acestei părți ar putea explica de ce piesa a fost abandonată ori pusă deoparte pentru reparație.

Acest tip de piesă cu tijă era folosit la hnefatafl, un joc de masă de strategie de origine saxonă și vikingă, apărut în Irlanda în secolele IX-X d.Hr. În interpretarea arheologilor, asemenea jocuri serveau atât pentru divertisment, cât și pentru exercițiul gândirii strategice.

Contextul acestor obiecte contează și prin ceea ce, de obicei, lipsește din situri. Multe urme ale timpului liber medieval s-au pierdut tocmai fiindcă jocurile și accesoriile lor erau făcute adesea din lemn, piele sau textile, materiale perisabile care nu rezistă precum osul ori metalul.

Un instrument de scris din os și bronz mută alfabetizarea timpurie în afara mediului monastic

Printre cele mai importante piese ieșite la lumină se află un instrument de scris din secolul al XI-lea, făcut dintr-un corp tubular de os și o peniță din bronz. Tija subțire din os, goală la interior, provine cel mai probabil de la un os de pasăre de baltă sau de lebădă.

Prin cercetări experimentale, arheologul Adam Parsons a identificat cea mai apropiată potrivire în radiusul unei lebede, adică un os tubular din aripa dreaptă. În capătul îngust al acestui corp a fost introdusă o peniță de bronz, ascuțită și îngustată spre vârf.

Piesa nu are, până acum, analogii exacte nici în Irlanda, nici în alte părți, iar locul în care a fost găsită îi dă greutate istorică. Dovezile mai vechi ale alfabetizării timpurii din Irlanda proveneau în mare parte din situri monastice și bisericești. La Caherconnell Cashel, condeiul apare într-un context laic timpuriu, ceea ce arată că scrisul nu ținea numai de lumea mănăstirilor.

În același cadru, obiectul poate fi legat de activități precum ținerea unor însemnări și comunicarea cu exteriorul. Descoperirea lasă loc și pentru o imagine mai largă asupra vieții din fort, în care oamenii de aici puteau administra o gospodărie de rang înalt, dar și citi, compune sau transmite texte.

Cheile de acordaj din os și bronz arată prezența instrumentelor cu coarde

Situl a dat și chei de acordare pentru instrumente cu coarde, datate tot în secolul al XI-lea. Ele sunt făcute din os și din bronz, iar două dintre ele pot fi recunoscute ușor ca piese de instrument.

Aceste chei au o tijă cu secțiune circulară, care se lărgește ușor spre un capăt transformat într-un bloc de rotire cu secțiune dreptunghiulară; la exemplarul mai mare din os această parte nu s-a păstrat. La capătul opus, piesa se îngustează puțin și este perforată de un orificiu mic, prin care era prinsă coarda.

Exemplarul din os păstrează încă urmele lăsate de coarda de sârmă a instrumentului, pentru că materialul este mai moale. Ambele chei sunt din secolul al XI-lea, dar provin limpede de la instrumente diferite: una avea piroane puternice din bronz, cealaltă variante mai mari din os.

Cheile scurte de acordare, de până la 65 mm, sunt asociate în afara Irlandei mai ales cu lire, lăute și viori. Din Irlanda timpurie nu s-au păstrat însă lăute sau viori și nici nu există referințe scrise ori reprezentări pentru ele. În schimb, lira este atestată atât în reprezentări din contexte ecleziastice, cât și în literatura irlandeză veche, inclusiv în afara spațiului religios.

Ansamblul de la Caherconnell Cashel conturează astfel o așezare în care prestigiul social mergea împreună cu forme recognoscibile de petrecere a timpului. Fortul rămâne un loc tradițional, legat de ascendență și de patrimoniul familial, dar și deschis către influențe mai largi, vizibile în jocuri, scris și muzică.

Andrei Dobrescu
Andrei Dobrescu
Redacția Istoria
Andrei Dobrescu scrie pe Istoria despre arheologie și despre lumea antică de pe teritoriul României: daci, romani, cetățile grecești de la Marea Neagră. Tot el urmărește descoperirile noi, din România și din lume. Pornește mereu de la obiect: moneda, mormântul, inscripția.