Sursa foto: Victor Nedelcu / Istoria
Flautele din os și fildeș descoperite atestă o tradiție muzicală cu peste 35.000 de ani calendaristici în urmă. Cercetătorii le încadrează în Aurignacianul timpuriu, o perioadă preistorică, și consideră că muzica era deja bine stabilită atunci când oamenii moderni colonizau Europa.
Studiul situează descoperirile în sud-vestul Germaniei. De aici provin flautele din os și fildeș pe care autorii le prezintă ca instrumente din Aurignacianul timpuriu.
Descoperirile sunt raportate într-un studiu din numărul datat 6 august 2009 Nature. Proiectul este condus de N.J.C., care a redactat și articolul științific.
La Hohle Fels, cercetarea a inclus examinarea unui flaut la microscop
Unul dintre instrumente este legat de situl Hohle Fels. În mulțumirile studiului, autorii îi menționează pe B. Ligouis pentru imaginile microscopice ale flautului 1 de aici și pe P. Krönneck pentru identificarea oaselor de păsări.
Troya’nın binlerce yıllık kültür ve sanat tarihine iki yeni keşifle katkı sunuyoruz.
Bakanlığımızın izin ve destekleriyle Geleceğe Miras Projemiz kapsamında sürdürdüğümüz 2026 yılı kazılarında, yaklaşık 2.800 yıllık kemik flüt ile 4.500 yıllık insan biçimli bir idol başını gün… pic.twitter.com/D1Yh3PZrNb
— Mehmet Nuri Ersoy (@MehmetNuriErsoy) October 22, 2026
Activitățile echipei și contribuțiile la cercetare sunt precizate distinct:
- M.M. coordonează săpăturile și lucrările de laborator de la Hohle Fels.
- S.C.M. analizează resturile faunistice de la acest sit, adică resturile de animale.
- C. E. Miller a contribuit prin discuții despre stratigrafie, adică succesiunea straturilor arheologice.
Dovezile din Franța și Austria sunt mai recente
Comparația făcută de cercetătători privește descoperirile considerate dovezi arheologice sigure ale muzicii. În afara acestor descoperiri, cele mai timpurii exemple menționate provin din situri din Franța și Austria și sunt mai recente de 30.000 de ani.
Autorii arată că instrumentele muzicale complexe sunt acceptate de cercetători ca indicii ale unui comportament pe deplin modern și ale unei comunicări simbolice avansate, adică ale comunicării prin simboluri. Totuși, numărul redus al descoperirilor lasă incompletă reconstituirea evoluției și răspândirii muzicii.
Studiul distinge aceste dovezi de ipotezele privind tradiții muzicale ale neanderthalienilor și existența unor instrumente în ansambluri din Paleoliticul mijlociu, o altă perioadă preistorică. Pentru asemenea ipoteze, autorii precizează că lipsesc dovezile concrete care să le susțină.
Autorii arată că afirmațiile privind cele mai vechi dovezi ale muzicii în registrul arheologic fac încă obiectul unor dezbateri considerabile.
