Foto: Bjørn Christian Tørrissen / Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0
Peste 30 de amfore și trei ancore mari din piatră au fost descoperite pe o pantă submarină, la aproximativ 30 de metri adâncime, lângă insula Kekova, în provincia Antalya din Turcia. Încărcătura aparținea unei nave comerciale a cărei vechime este estimată la 4.400-4.700 de ani.
Descoperirea aparține unei echipe internaționale conduse de Hakan Öniz, profesor la Universitatea Akdeniz din Turcia, care a coordonat expediția Asociației Mediteraneene de Arheologie în Marea Mediterană, potrivit BBC, preluat de Ziare.com. Cercetătorii au stabilit vechimea prin compararea ceramicii: lemnul navei a dispărut, astfel că nu au putut data această structură cu radiocarbon.
Forma vaselor plasează încărcătura în Epoca Bronzului timpuriu
Arheologii estimează că nava avea aproximativ 10 metri lungime și transporta mărfuri între țărmurile Mediteranei. Din ea au rămas recipientele pentru depozitare, numite amfore, împreună cu ancorele împrăștiate pe fundul mării.
Vasele de la Kekova se recunosc după trei trăsături:
- Două mânere.
- O creastă în zona de mijloc.
- O bază plată.
Aceste forme au corespondente printre amforele găsite în Egipt și Orientul Mijlociu. Schimbările de formă și decor ale ceramicii permit asocierea unor vase cu anumite perioade. Öniz explică astfel încadrarea descoperirii: „Comparând tehnicile de decorare… putem spune cu siguranță că descoperirea noastră, epava, este din epoca bronzului timpuriu. Acest lucru este 100%”, a spus el.
Datarea cu radiocarbon urmărește o formă de carbon prezentă în materialele organice. În cazul Kekova, comparația dintre vase ține locul unei datări a lemnului. Intervalul obținut se suprapune aproximativ perioadei construirii Marii Piramide din Egipt.
„Epava este o capsulă a timpului pe fundul mării”, a declarat pentru BBC Hakan Öniz, profesor la Universitatea Akdeniz și conducătorul expediției.
Comparația cu Dokos explică prudența privind recordul
Prin vechimea estimată, Kekova ar putea deveni noul reper pentru cele mai vechi epave cunoscute. Comparația se face cu descoperirea de lângă Dokos, o insulă din sudul Greciei, căreia îi este atribuită o vechime de aproximativ 4.200 de ani.
Situl Dokos a fost găsit în 1975, iar încărcătura sa este datată în jurul anului 2200 î.Hr. Și acolo lemnul dispăruse, păstrându-se în principal ceramica. Guinness World Records listează încă Dokos ca deținătoare a recordului.
La Kekova, încadrarea cronologică se sprijină pe încărcătură și pe contextul arheologic, nu pe corpul navei. Dacă această datare va fi acceptată pe scară largă, reperul de la Dokos ar fi mutat cu câteva sute de ani în trecut.
Recordul pentru o navă intactă este o categorie separată. În Marea Neagră, în largul Bulgariei, a fost descoperită o navă de aproximativ 2.400 de ani, al cărei lemn s-a păstrat la mare adâncime datorită condițiilor lipsite de oxigen.
Reziduurile din amfore sunt analizate pentru identificarea mărfurilor
Scafandrii au recuperat vase pentru conservare, unele dintre ele întregi. Karin Sowada, arheolog la Universitatea Macquarie din Australia, le-a examinat după aducerea la suprafață. În interior se păstrase o substanță cu aspect vâscos și lucios.
„M-am uitat înăuntru și aproape am leșinat. Nu-mi venea să cred cât de mult [reziduul] era vizibil. Nu erau doar pete… încă mai rămăsese mult din acest material”, a relatat Karin Sowada despre examinarea recipientelor.
Echipa lucrează la identificarea conținutului. „Ar putea fi ulei de măsline, ar putea fi vin, ar putea fi rășini de copaci”, a explicat arheologa, enumerând variantele luate în calcul.
Sowada a formulat și o ipoteză despre folosirea recipientelor: „Este posibil ca [reziduu] să fie de fapt rezultatul reutilizării borcanelor. Adică, aceste borcane sunt uriașe – nu sunt lucruri pe care pur și simplu le trimiți și apoi nu le mai vezi niciodată. Oamenii ar fi golit aceste borcane la sosire și le-ar fi folosit, eventual, mulți, mulți ani”.
Analizele argilei sugerează că unele vase ar fi fost fabricate în Valea Iordanului, potrivit Playtech.ro. Recipiente asemănătoare au fost identificate în Egipt, Turcia și Grecia.
Arheologii iau în calcul o călătorie spre Troia sau Creta
Punctul de plecare al navei s-ar fi aflat pe țărmul estic al Mediteranei, cred cercetătorii. Ei propun două destinații posibile: Troia, în nord-vestul Turciei de astăzi, sau comunitățile minoice din Creta.
În jurul insulei Kekova se găsesc sute de epave. Vânturile și curenții puternici au provocat numeroase naufragii în această zonă, unde Asociația Mediteraneană de Arheologie caută și studiază nave scufundate.
Öniz a vorbit și despre oamenii legați de obiectele recuperate: „Suntem primii oameni care au atins aceste obiecte după aproape 5.000 de ani. Ne gândim mereu la marinari… la producătorii amforei și la persoana care a cărat amfora pe umeri până la navă și la femeile care își așteptau soții și, din păcate, nu s-au mai putut întoarce”.
Obiectele recuperate vor ajunge într-un muzeu din Antalya
După mileniile petrecute în apă, ceramica trece prin tratamente de conservare. Acestea urmăresc să împiedice degradarea provocată de schimbarea mediului.
Epava aparține Ministerului Culturii din Turcia. Ministrul Mehmet Nuri Ersoy a anunțat că piesele recuperate vor fi prezentate în noul Muzeu de Arheologie Subacvatică Mediteraneană din Antalya, a cărui deschidere este prevăzută pentru lunile următoare.
