Imagine ilustrativă – Istoria
La Las Minillas, o mină de cupru aflată în provincia Badajoz din Spania, cercetătorii au obținut 17 noi datări cu radiocarbon, între 1350 și 750 î.Hr., care fixează exploatarea în epoca târzie a bronzului. Compararea semnăturii izotopice a plumbului și a compoziției chimice a minereului cu bronzuri din Scandinavia a arătat că 11 obiecte sunt compatibile cu metalul de aici, fără ca această potrivire să dovedească proveniența lor din mina spaniolă.
Studiul coordonat de Juan Latorre-Ruiz și publicat în Antiquity a combinat săpături, cercetări subterane și datarea cu radiocarbon a cărbunelui de la Las Minillas, în sudul Spaniei. Datarea cu radiocarbon, adică măsurarea carbonului radioactiv rămas în materialul organic, a dat aici un interval de ani, nu un an exact al exploatării. Ancient Herald notează că articolul științific a apărut online la 26 octombrie 2026 și că echipa îi cuprinde pe Juan Latorre-Ruiz, de la Durham University, și nouă colegi de la Durham, Seville, Gothenburg și Lund.
Las Minillas urmărește un filon de cupru lung de aproximativ 300 de metri
Potrivit Ancient Herald, mina se află la 3,3 km sud-sud-vest de Granja de Torrehermosa, în provincia Badajoz, și urmărește un filon de cupru de aproximativ 300 m. Între 2020 și 2023, echipa a lucrat aici cu magnetometre, a deschis 11 șanțuri de cercetare și a făcut foraje.
Excavațiile miniere sunt șanțuri lungi săpate de-a lungul minereului, late de 2-4 m și astăzi umplute cu dărâmătură. Forajele indică o adâncime de cel puțin 8 m, iar în unele locuri posibil de două ori mai mare.
La sit au apărut 892 de unelte de piatră, dintre care 735 sunt ciocane cu șanț, adică piese cu un șanț în jurul mijlocului, pentru a putea fi legate de o coadă. Cărbunele găsit la baza unui șanț sugerează folosirea fisurării rocii prin încălzire. Lângă mină au fost descoperite și urmele unei colibe rotunde, cu gropi de stâlpi, vetre și ceramică lucrată manual, interpretată de echipă drept o tabără minieră probabil sezonieră.
Noile datări ridică mult baza cronologică pentru mineritul iberic din această perioadă
Înaintea acestui studiu, exploatarea minieră iberică din epoca târzie a bronzului era susținută de numai 11 datări cu radiocarbon, provenite din cinci situri. La Las Minillas, cele 17 datări noi se înscriu între 1350 și 750 î.Hr., iar autorii plasează producția de cupru aproximativ între 1300 și 800/700 î.Hr.
În studiul publicat în Antiquity, autorii explică perioada de funcționare a minei și locul ei într-un peisaj mai larg al exploatării sud-iberice: „Dovezile obținute prin săpăturile de la Las Minillas indică faptul că producția de cupru a fost activă la acest sit între aproximativ 1300 și 800/700 î.Hr. Situl făcea parte dintr-o rețea mai largă de zone miniere preistorice din sudul Iberiei, întinsă din sudul Portugaliei până în sud-estul Spaniei”.
Uneltele, amenajările miniere și cărbunele fac din Las Minillas cea mai mare mină de cupru din epoca târzie a bronzului excavată și datată sigur până acum în Peninsula Iberică. Echipa a identificat 84 de situri miniere ca parte a acestei rețele, întinse din sudul Portugaliei până în sud-estul Spaniei. Ancient Herald folosește o altă formulare și arată că peste 100 de mine preistorice din sudul Iberiei ar fi putut funcționa în epoca târzie a bronzului.
Ancient Herald precizează că doar șase dintre cele peste 100 de mine preistorice posibil active în epoca târzie a bronzului au datări sigure. Phys.org arată că funcționarea simultană a unei mari rețele miniere regionale rămâne o ipoteză, deoarece multe mine iberice sunt insuficient studiate. Datarea altor mine ar putea clarifica dacă sudul Iberiei a fost un furnizor regional important sau dacă siturile au funcționat în perioade diferite.
Potrivirea cu bronzurile scandinave arată compatibilitate, nu proveniență demonstrată
Pentru a urmări circulația metalului, cercetătorii au folosit analiza izotopilor de plumb, adică compararea proporțiilor diferitelor forme ale plumbului care însoțește cuprul și poate funcționa ca o amprentă a zăcământului. Echipa a comparat minereul și resturile metalurgice de la Las Minillas cu date publicate despre bronzuri scandinave.
Rezultatul a fost o potrivire de compoziție pentru 11 obiecte. Ancient Herald adaugă că setul de comparație a inclus peste 300 de bronzuri din Scandinavia și că, dintre cele 11 piese compatibile, șapte aparțin perioadei V a epocii nordice a bronzului, 900-700 î.Hr., iar două sunt mai târzii, din 700-500 î.Hr.
Phys.org notează că cele două obiecte datate între 700 și 500 î.Hr. sunt ulterioare ultimei faze documentate a minei, astfel că istoria metalului din care au fost făcute rămâne neclară.
Autorii studiului leagă această apariție a semnăturilor sud-iberice de schimbarea centrelor de producție europene. În articolul din Antiquity, ei arată astfel succesiunea: „Până în 1400 î.Hr., producția de la Great Orme scăzuse, urmată de cea de la Mitterberg în jurul anilor 1300/1200 î.Hr. Aceste regiuni, împreună cu Alpii italieni, furnizaseră anterior cupru unei mari părți din vestul și nordul Europei. După declinul lor, Alpii italieni au devenit principala sursă, Iberia având o contribuție modestă. Abia din jurul anilor 1300/1200 î.Hr. semnăturile izotopice ale plumbului și cele chimice ale artefactelor de bronz din vestul și nordul Europei corespund în mod constant zăcămintelor din sudul Iberiei”.
Estimările pentru Las Minillas o apropie de Great Orme, dar nu de Mitterberg
Producția estimată a minei Las Minillas este de 49-738 de tone scurte, adică 44-670 de tone metrice, iar estimarea prudentă este de aproximativ 197 de tone scurte, adică 179 de tone metrice. Prin comparație, mina Great Orme din Țara Galilor este estimată la 202-756 de tone scurte, respectiv 183-686 de tone metrice, în intervalul 1600-1400 î.Hr.
La altă scară stă districtul Mitterberg din Alpii austrieci, cu aproximativ 23.000 de tone scurte, adică 21.000 de tone metrice, în circa 1700-1300/1200 î.Hr. Potrivit autorilor, producția de la Great Orme a scăzut în jurul anului 1400 î.Hr., iar cea de la Mitterberg în jurul anilor 1300/1200 î.Hr., iar minele din sudul Iberiei ar fi putut alimenta și piețe îndepărtate, posibil pe rute maritime de-a lungul coastei Atlanticului.
O zonă a sitului păstrează urme de topire din epoci diferite
Ancient Herald consemnează că lângă șanțurile 6 și 7 au fost găsite aproximativ 300 kg de zgură, adică deșeu rămas după topirea minereului, împreună cu picături de cupru și o structură circulară arsă, posibil un cuptor. În aceeași zonă, patru dintre cele cinci datări ale cărbunelui sunt romane, din secolele II-IV d.Hr., iar a cincea este islamică, din 1023-1158 d.Hr.
Ancient Herald precizează că momentul topirii minereului la Las Minillas rămâne neclar.
Tot Ancient Herald notează că datarea prin luminescență a unei bucăți de lut înroșit, metodă care estimează când materialul a fost încălzit ultima dată, o plasează între epoca târzie a bronzului și epoca fierului. Cercetarea sistematică de teren a început în 2020, în cadrul proiectului Maritime Encounters, condus de Johan Ling.
