Familia Colonna, casa nobiliară care a modelat Roma medievală și renascentistă

În Roma medievală, puterea nu se măsura doar în funcții și titluri, ci și în fortărețe, alianțe și nume de familie. Între aceste nume, Colonna a ajuns unul dintre cele mai grele. Rivalitatea sa cu Orsini a fost atât de adâncă, încât a trebuit să fie oprită printr-o bulă papală, în 1511. Iar după împăcarea din 1571, istoricii aveau să noteze că, de atunci înainte, nu se încheiase nicio pace între principii creștinătății în care cele două familii să nu fi fost incluse pe nume.

Familia Colonna a fost una dintre marile case nobiliare ale Italiei și a făcut parte din nobilimea papală. A jucat un rol de prim-plan în Roma medievală și renascentistă, dând un papă, Martin al V-lea, 23 de cardinali și numeroși alți conducători politici și religioși. Povestea ei este cea a unei familii care a transformat influența locală într-o forță de durată, capabilă să marcheze orașul, Biserica și viața publică italiană.

O familie care își căuta începuturile în trecutul cel mai înalt

Potrivit tradiției, Colonna era o ramură a conților de Tusculum, coborând din Pietro, fiul lui Grigore al III-lea, numit Pietro de Columna după proprietatea sa, castelul Columna, din Colonna. În relatarea mai amplă a genealogiei, familia își lega originea de nobili, negustori și clerici lombarzi și italo-romani din Evul Mediu timpuriu și, mai departe, pretindea o descendență din dinastia iulio-claudiană și din gens Julia. O asemenea genealogie, însă, ținea și de nevoia marilor familii nobiliare de a-și înnobila trecutul.

În secolul al XIV-lea, Colonna a început să afirme explicit această descendență din dinastia iulio-claudiană. Nu era un caz izolat. Asemenea revendicări erau frecvente în rândul nobilimii. Dar pentru Colonna ele spuneau ceva esențial: familia nu voia doar putere în prezent, ci și un trecut pe măsura acestei puteri.

Primii oameni ai casei și intrarea în marea politică a Bisericii

Primul cardinal al familiei a fost Giovanni Colonna de Carbognano, numit în 1206 cardinal-diacon. Mult timp s-a crezut că Giovanni di San Paolo, ridicat la rangul de cardinal în 1193, fusese primul Colonna intrat în Colegiul Cardinalilor, dar cercetările moderne au arătat că această identificare se sprijinea pe o informație falsă apărută încă de la începutul secolului al XVI-lea.

În aceeași perioadă, familia a început să fie tot mai prezentă în viața religioasă și civică. Giovanni Colonna, nepotul cardinalului Giovanni Colonna di Carbognano, a intrat în ordinul dominican în jurul anului 1228, s-a format la Santa Sabina, a fost provincial al provinciei romane a ordinului și a condus capitlul provincial din 1248, la Anagni. În 1255 a fost numit arhiepiscop de Messina.

Și Margherita Colonna, membră a ordinului franciscan, a intrat în memoria familiei. Ea a murit în 1248 și a fost beatificată de papa Pius al IX-lea în 1848.

Tot atunci a prins contur și marea rivalitate cu Orsini, familia favorabilă papalității și lideră a facțiunii guelfe. În opoziție, Colonna a urmat o linie pro-imperială, ghibelină, de-a lungul conflictului dintre Papalitate și Sfântul Imperiu Roman. Rivalitatea dintre cele două case avea să marcheze Roma vreme de secole.

Ruptura cu Bonifaciu al VIII-lea

La sfârșitul secolului al XIII-lea, conflictul dintre ambiția familiei și autoritatea papală a explodat. În 1297, cardinalul Jacopo i-a dezmoștenit pe frații săi Ottone, Matteo și Landolfo. Cei trei au apelat la papa Bonifaciu al VIII-lea, care i-a ordonat lui Jacopo să restituie pământurile și să predea Papalității fortărețele familiei de la Colonna, Palestrina și din alte orașe. Jacopo a refuzat. În luna mai, papa l-a îndepărtat din Colegiul Cardinalilor și l-a excomunicat, împreună cu adepții săi.

Cu excepția celor trei frați aliați cu papa, familia Colonna a susținut că alegerea lui Bonifaciu fusese nelegitimă după abdicarea fără precedent a papei Celestin al V-lea. Disputa a coborât repede în război deschis. În septembrie, Bonifaciu l-a pus chiar pe Landolfo la comanda armatei sale, pentru a înăbuși revolta propriilor sale rude.

Până la sfârșitul lui 1298, Landolfo cucerise Colonna, Palestrina și alte orașe și le-a distrus. Pământurile familiei au fost împărțite între el și frații lui credincioși papei. Restul familiei a fugit din Italia. Era una dintre cele mai dure înfrângeri din istoria casei.

Anagni și întoarcerea familiei

Exilații Colonna s-au aliat cu celălalt mare adversar al papei, Filip al IV-lea al Franței, care în tinerețe fusese instruit de cardinalul Egidio Colonna. În septembrie 1303, Sciarra Colonna și consilierul regelui, Guillaume de Nogaret, au condus o mică forță la Anagni pentru a-l aresta pe Bonifaciu al VIII-lea și a-l duce în Franța, unde urma să fie judecat.

Au reușit să-l prindă pe papă, iar Sciarra ar fi fost cel care l-a lovit peste față, episod rămas în istorie sub numele de ultrajul de la Anagni. Acțiunea a eșuat după câteva zile, când localnicii l-au eliberat pe pontif. Dar Bonifaciu al VIII-lea a murit la 11 octombrie, iar această dispariție a deschis o epocă în care Franța a dominat succesorii săi mai slabi în timpul papalității de la Avignon.

Familia a rămas apoi în centrul vieții civice și religioase. Cardinalul Egidio Colonna a murit la curtea papală din Avignon, în 1314. Augustinian, format la Paris sub îndrumarea lui Toma de Aquino, el ajunsese unul dintre cei mai autoritari gânditori ai timpului său.

Prestigiu, cultură și triumful unui papă

În secolul al XIV-lea, Colonna a finanțat decorarea Bisericii San Giovanni, mai ales mozaicurile pardoselii. Familia își afirma puterea și prin artă, nu doar prin arme și funcții.

Tot atunci, poetul Petrarca a fost un apropiat al casei, în special al lui Giovanni Colonna, și a locuit adesea la Roma ca oaspete al familiei. A compus sonete pentru ocazii speciale ale familiei, inclusiv unul care invoca numele Colonna ca pe un sprijin al tuturor speranțelor.

În 1328, Ludovic al IV-lea al Germaniei a intrat în Italia pentru încoronarea sa ca împărat al Sfântului Imperiu Roman. Papa Ioan al XXII-lea se afla la Avignon și declarase public că nu îl va încorona. Atunci regele a decis să fie încoronat de un membru al aristocrației romane, iar propunerea a fost Sciarra Colonna. În cinstea acelui moment, familiei i s-a acordat privilegiul de a folosi coroana imperială ascuțită deasupra blazonului.

Marea izbândă papală a venit la Conciliul de la Konstanz. La 14 noiembrie 1417, Oddone Colonna a fost ales papă. A luat numele Martin al V-lea și a domnit până la moartea sa, la 20 februarie 1431. Pentru Colonna, era punctul în care ambiția de familie urca până la vârful Bisericii.

Rivalitatea cu Orsini și lunga memorie a numelui

Conflictul cu Orsini a traversat secolele și a fost una dintre marile linii de forță ale politicii romane. Cele două familii se luptau pentru influență în oraș, iar ostilitatea lor a devenit celebră. În 1511, papa Iulius al II-lea a pus capăt acestei rivalități prin bula papală Pax Romana.

Mai târziu, în 1571, capii celor două familii s-au căsătorit cu nepoatele papei Sixt al V-lea. Împăcarea nu a rămas un simplu aranjament de familie. A intrat în memoria politică a epocii, iar istoricii au consemnat că, după acel moment, nu se încheiase nicio pace între principii creștinătății în care cele două case să nu fi fost menționate pe nume.

În secolul al XVI-lea, Vittoria Colonna a devenit celebră ca poetă și figură a cercurilor literare. Tot din familie a venit și Marcantonio al II-lea Colonna, conducător al flotei papale în bătălia de la Lepanto, din 1571. Costanza Colonna a fost protectoarea și sprijinitoarea lui Caravaggio. Astfel, numele Colonna a continuat să conteze nu doar în politică și în Biserică, ci și în viața culturală a Italiei.

Căsătorii, palate și continuitate

În 1627, Anna Colonna, fiica lui Filippo I Colonna, s-a căsătorit cu Taddeo Barberini, nepotul papei Urban al VIII-lea. În 1728, ramura Carbognano, numită și Colonna di Sciarra, a adăugat numele Barberini la numele de familie, când Giulio Cesare Colonna di Sciarra s-a căsătorit cu Cornelia Barberini, fiica ultimului bărbat al familiei Barberini care purta acest nume.

Reședința familiei din Roma, Palazzo Colonna, a rămas unul dintre semnele cele mai vizibile ale acestei continuități și este deschisă publicului în fiecare sâmbătă dimineață. În tradiția mai largă a casei, Colonna au fost și asistenți princiare ai tronului papal.

Linia principală, Colonna di Paliano, este reprezentată astăzi de prințul Marcantonio Colonna di Paliano, prinț și duce de Paliano, născut în 1948. Moștenitorul său este Don Giovanni Andrea Colonna di Paliano, născut în 1975. Tot de această linie ține și Don Prospero Colonna di Paliano, prinț de Avella, născut în 1956, al cărui moștenitor este Don Filippo Colonna di Paliano, născut în 1995. Linia Colonna di Stigliano este reprezentată de Don Prospero Colonna di Stigliano, prinț de Stigliano, născut în 1938, al cărui moștenitor este nepotul său, Don Stefano Colonna di Stigliano, născut în 1975.