Camil Petrescu despre about Andrei Tudor Facla 1933. Imagine: Alexander Tudor, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons
În 1916, Camil Petrescu a plecat pe front ca ofițer. A fost rănit, a trecut printr-un spital militar și s-a întors în prima linie, unde a căzut prizonier. Un bombardament german i-a luat auzul la o ureche. Războiul nu avea să rămână pentru el o temă îndepărtată, ci o experiență trăită, decisivă, purtată apoi în literatură.
Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc(…) Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuiesc un capital de energie și de atenție cu care alții pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează «în șoaptă» eu rămân vecinic absent.
Eliberat din lagărul german în 1918, s-a întors la București. Doisprezece ani mai târziu, experiența frontului intra în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Literatura și viața nu mai puteau fi despărțite.
Copilul din mahalaua Moșilor
Camil Petrescu s-a născut la București, la 9/21 aprilie 1894. Tatăl său, care purta același nume, a murit la scurt timp după nașterea scriitorului, iar mama sa a fost Ana Cheler. Copilul a fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu, în mahalaua Moșilor.
După gimnaziu, a studiat la Colegiul „Sfântul Sava” și la Liceul „Gheorghe Lazăr”. Rezultatele bune l-au făcut bursier intern. Din 1913 a urmat Facultatea de Filozofie și Litere a Universității București, iar licența a obținut-o cu calificativul „magna cum laude”, în fața unei comisii prezidate de profesorul P.P. Negulescu.
A devenit profesor de liceu la Timișoara. Mai târziu și-a luat doctoratul în filozofie cu teza Modalitatea estetică a teatrului. A cercetat și fenomenologia lui Husserl, publicând un studiu în Istoria filosofiei, coordonată de Nicolae Bagdasar. Filozofia nu a rămas, în cazul său, lângă literatură. A intrat în mecanismul ei.
Frontul schimbă miza scrisului
Debutul avusese loc în 1914, în revista Facla, cu articolul Femeile și fetele de azi, semnat cu pseudonimul „Raul D”. Între 1916 și 1918, însă, războiul i-a oferit experiența limitei: rana, captivitatea, infirmitatea, iminența morții și absurditatea frontului.
În literatura sa, războiul devine experiența decisivă a intelectualului. Nu este privit din afară, printr-o relatare impersonală, ci din interiorul unei conștiințe care înregistrează ce vede, aude, gândește și își amintește. Din această schimbare de perspectivă avea să se nască una dintre rupturile sale cu romanul tradițional.
Din 1920, Camil Petrescu a participat la ședințele cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, și a publicat poezii în revista cu același nume. Gazetarul de stânga N. D. Cocea i-a fost model spiritual și a devenit prototip pentru Gelu Ruscanu din Jocul ielelor și pentru Ladima din Patul lui Procust.
Realitatea trece prin conștiință
În 1923, debutul editorial, volumul Versuri. Ideea. Ciclul morții, a formulat chiar prin moto-ul său una dintre obsesiile scriitorului: „Jocul ideilor e jocul ielelor”. Personajele sale se nasc din tensiune intelectuală, scepticism și căutarea certitudinilor. Sunt hipersensibile, analitice, intransigente și inflexibile moral. Un gest, o privire sau un cuvânt pot căpăta pentru ele proporțiile unei catastrofe.
Autenticitatea se află în centrul acestei literaturi. Pentru Camil Petrescu, realitatea care poate fi povestită este realitatea propriei conștiințe. De aici vin narațiunea la persoana întâi, introspecția și timpul subiectiv, în care memoria aduce în prezent fapte, îndoieli și gânduri trecute.
Relativismul său așază mai multe puncte de vedere în jurul aceluiași fapt sau al aceleiași norme morale. Substanțialismul cere literaturii să atingă esența concretă a vieții: iubirea, gelozia, mândria rănită, orgoliul umilit, dreptatea, adevărul și demnitatea. Sincronizarea înseamnă armonizarea literaturii cu filozofia și psihologia epocii, deoarece creația este înțeleasă ca act de cunoaștere și descoperire, nu ca simplă invenție.
Luciditatea apasă asupra eroilor săi. Ei își analizează pasiunile și ajung învinși de propriul ideal, încătușați de aspirația spre absolut. Operele devin astfel „monografii ale unor idei”, construite în jurul unei pasiuni sau al unui sentiment.
Bătălia împotriva scrisului frumos
Camil Petrescu a purtat o bătălie estetică împotriva calofiliei, adică a preocupării pentru frumusețea ornamentală a scrisului. A preferat precizia jurnalului și a confesiunii, notația exactă, „ca într-un proces verbal”. Monologul interior și fluxul memoriei urmăresc lupta permanentă dintre afect și intelect.
Formula sa modernă se sprijină pe stările difuze ale personajelor și pe sondarea vieții interioare. Memoria selectează faptele, iar conștiința le dă sens. Nicolae Manolescu a văzut în întreaga poetică a romanului camil-petrescian „renunțarea curajoasă la iluzia cunoașterii absolute a omului”. G. Călinescu l-a caracterizat drept anticalofil, bergsonian și proustian, preocupat de fluxul amintirilor și de autenticitatea jurnalului.
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, publicat în 1930, transformă războiul trăit într-o experiență interioară. În 1933 apare Patul lui Procust, considerat cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante ale modernismului european. Tocmai prin asemenea cărți, Camil Petrescu pune capăt romanului tradițional și devine inițiator al romanului modern în literatura română.
A scris poezie, nuvele, eseuri filozofice, reportaje și teatru. Între piesele sale se află Jocul ielelor, Act venețian, Suflete tari, Danton, Mitică Popescu, Bălcescu și Caragiale în vremea lui. G. Călinescu considera Danton cea mai profundă operă a dramaturgiei sale.
Ultimul roman și judecățile opuse
În 1939, Camil Petrescu a fost numit director al Teatrului Național din București, dar a rămas în funcție numai zece luni. Din 1948 a devenit membru titular al Academiei Române. Pentru piesa Bălcescu a primit, la 8 martie 1951, Premiul de Stat al Republicii Populare Române, clasa a II-a. Fusese distins în 1931 cu Medalia „Meritul Cultural”, clasa a II-a, iar în 1954 a primit Ordinul Muncii, clasa I.
Ultima mare întreprindere literară a fost romanul social Un om între oameni, închinat lui Nicolae Bălcescu. Moartea scriitorului, la 14 mai 1957, în București, a lăsat cartea neterminată.
Romanul a despărțit criticii. Ion Negoițescu l-a numit „o întreprindere jalnică”, legându-l de adoptarea realismului socialist și de susținerea noului regim comunist. În Varietăți critice, din 1966, Șerban Cioculescu a formulat verdictul opus: o lucrare de vastă documentare și reconstituire istorică, poate capodopera lui Camil Petrescu și una dintre culmile literaturii epice românești.
Disputa din jurul ultimei cărți nu șterge ruptura produsă de romanele anterioare. Camil Petrescu a mutat centrul povestirii din lumea descrisă în conștiința care o trăiește. Acolo, memoria, iubirea, războiul și setea de absolut nu mai oferă certitudini liniștitoare. Tocmai această renunțare la certitudinea absolută a deschis drumul romanului modern.
Pe scurt, în timp
- 1894Se naște la 9/21 aprilie, la București.
- 1913Începe cursurile Facultății de Filozofie și Litere a Universității București.
- 1914Debutează în revista Facla sub pseudonimul „Raul D”.
- 1916Este mobilizat, pleacă pe front și este rănit.
- 1918Este eliberat din lagărul german și revine la București.
- 1920Începe să participe la cenaclul Sburătorul.
- 1923Debutează editorial cu Versuri. Ideea. Ciclul morții.
- 1930Publică Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
- 1933Publică Patul lui Procust.
- 1937Apare teza de doctorat Modalitatea estetică a teatrului.
- 1939Este numit director al Teatrului Național din București.
- 1948Devine membru titular al Academiei Române.
- 1951Primește Premiul de Stat pentru piesa Bălcescu.
- 1954Primește Ordinul Muncii, clasa I.
- 1957Moare la 14 mai, la București, lăsând neterminat romanul Un om între oameni.
Pe ce se sprijină acest dosar
- ro.wikipedia.org
- en.wikipedia.org
- verwaltungsdaten-informationsplattform.de
- catalogue.bnf.fr
- brockhaus.de
- monumenteromania.ro
Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.
Camil Petrescu despre about Andrei Tudor Facla 1933. Imagine: Alexander Tudor, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons.


