Mihail Sebastian at a Liceul Cultura B. festivity in 1943. Imagine: autor necunoscut, domeniu public, via Wikimedia Commons
În 1934, Mihail Sebastian publică un roman despre ce înseamnă să fii evreu în România. Îi cere prefața lui Nae Ionescu, profesorul și mentorul care îl introdusese în lumea presei. Textul primit este însă antisemit și potrivnic chiar cărții pe care trebuia să o deschidă. Sebastian îl publică intact.
Scandalul îl așază brusc în centrul vieții literare. Este criticat de membri ai comunității evreiești, dar și de cercurile extremei drepte. Cotidianul antisemit Sfarmă Piatră îl numește „agent sionist și trădător”, deși scriitorul se declarase român și nu voia să emigreze. Prietenia intelectuală cu Nae Ionescu devenise o rană publică. În anii următori, ruptura dintre Sebastian și lumea în care se formase avea să devină una dintre mărturiile puternice despre antisemitismul românesc din timpul războiului.
Drumul spre cercul lui Nae Ionescu
Mihail Sebastian s-a născut la 18 octombrie 1907, la Brăila, într-o familie evreiască, sub numele Iosif Mendel Hechter. Părinții săi erau Mendel și Clara Hechter, născută Weintraub. În aprilie 1935 și-a schimbat legal numele în Iosif Mihail-Sebastian.
A studiat dreptul și filosofia la București. O tentativă de a obține doctoratul în drept la Paris s-a încheiat fără succes. Întors la București, a lucrat ca secretar într-o importantă casă de avocatură și ca avocat pledant. Literatura și presa îl atrăgeau însă tot mai puternic.

Nae Ionescu, președintele comisiei sale de bacalaureat, l-a remarcat și l-a invitat să colaboreze la revista Cuvântul. Acolo l-a cunoscut pe Mircea Eliade, care i-a devenit prieten. Sebastian s-a apropiat de generația tinerilor intelectuali din jurul grupării Criterion, din care făceau parte Emil Cioran, Mircea Eliade și Eugène Ionesco.
Criterion pornise ca o mișcare apolitică, dar a intrat treptat sub influența ideilor lui Nae Ionescu și a Gărzii de Fier, organizație paramilitară fascistă și antisemită. Pentru Sebastian, evreu într-un mediu care aluneca spre naționalism extremist, apropierea de această lume avea să capete un preț tot mai greu.
Cartea care l-a despărțit de mentor
Sebastian debutase în 1932 cu scurtul volum Fragmente dintr-un carnet găsit. Au urmat Femei, romanul adolescenței Orașul cu salcâmi și romanul de dragoste Accidentul. Proza sa a fost influențată de romancieri francezi precum Marcel Proust, Gustave Flaubert și Jules Renard. Manuscrisul inițial al romanului Accidentul, alcătuit din cinci capitole, i-a fost furat în Franța. Nu l-a recuperat și a trebuit să rescrie cartea de la zero.

Niciuna dintre aceste încercări nu a avut efectul produs de De două mii de ani. Romanul din 1934 vorbea despre identitatea evreiască în România. Prefața lui Nae Ionescu încerca să întemeieze antisemitismul prin argumente teologice și susținea că evreii nu puteau avea salvare tocmai pentru că erau evrei.
Publicarea prefeței a mărit controversa, dar a făcut vizibilă contradicția dintre carte și cuvintele mentorului. Sebastian a răspuns atacurilor prin Cum am devenit huligan, volum care aduna articolele despre receptarea romanului. Scriitorul își confrunta criticii cu propriile lor prejudecăți și respingea atacurile venite atât din dreapta, cât și din stânga.
Când legile au închis ușile
La începutul anilor 1940, legislația antisemită i-a interzis lui Sebastian să mai lucreze ca jurnalist. I-a fost retrasă și licența de avocat pledant. Reprezentarea pieselor sale a fost interzisă pentru că autorul era evreu. A fost obligat să își părăsească locuința și s-a mutat într-un imobil modest, unde a continuat să scrie.
Jocul de-a vacanța a fost interzis. Pentru ca Steaua fără nume să poată ajunge pe scenă, Sebastian a folosit pseudonimul Victor Mincu. În ciuda persecuției, s-a impus ca dramaturg prin Steaua fără nume, Jocul de-a vacanța și Ultima oră. Piesa Insula a rămas neterminată, iar actul al treilea a fost completat de prietenul său Mircea Ștefănescu. Ultima oră s-a jucat după moartea autorului, la Teatrul Național București, sub direcția lui Zaharia Stancu.
La 23 august 1944, guvernul condus de Ion Antonescu a fost înlăturat, iar România s-a alăturat Aliaților. Sebastian a supraviețuit persecuției, dar numai pentru câteva luni. La 29 mai 1945, înainte de a împlini 38 de ani, a murit după ce a fost lovit accidental de un camion.
Caietele păstrate pentru viitor
Între 1935 și 1944, Sebastian a ținut un jurnal. A înregistrat intensificarea persecuției, disprețul arătat de foștii prieteni și dezamăgirea produsă de sprijinul lui Mircea Eliade pentru Garda de Fier. În aceleași pagini apar umorul, autoironia și pasiunea pentru muzica clasică. Sebastian participa frecvent la concerte și comenta inclusiv transmisiunile muzicale de la radio.
Jurnalul a devenit o mărturie fundamentală despre antisemitismul european dinaintea și din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. El documentează și antisemitismul societății românești din anii războiului, perioadă în care au fost masacrați între 280.000 și 380.000 de evrei, cetățeni ai României și ai Ucrainei.
În 1961, fratele mai mic al scriitorului, Andrei Benu Sebastian, a scos manuscrisul din România și l-a dus în Israel. Originalul a ajuns la Universitatea din Ierusalim. După ani de insistențe, regizorul Harry From a obținut cele nouă caiete de la familia scriitorului și a mijlocit contractul cu Editura Humanitas. Ediția îngrijită de Gabriela Omăt, cu prefață și note de Leon Volovici, a apărut în 1996.
Publicarea a provocat dezbateri aprinse, deoarece jurnalul contrazicea imaginea idealizată a elitei intelectuale interbelice. Cartea a fost tradusă în mai multe țări. Ediția germană, intitulată Voller Entsetzen, aber nicht verzweifelt, i-a adus postum lui Sebastian premiul Geschwister Scholl pe anul 2006.
O posteritate mereu redeschisă
Timp de o jumătate de secol, Sebastian a rămas cunoscut mai ales ca dramaturg. Criticul și romancierul au intrat în umbră. Apariția jurnalului în 1996 a trezit din nou interesul pentru întreaga sa operă. Piesele Steaua fără nume, Ultima oră și Jocul de-a vacanța au fost ecranizate. Prima a devenit în 1967 coproducția româno-franceză Mona, steaua fără nume, cu Marina Vlady în rolul principal feminin.
Imaginea sa morală a rămas disputată. Marta Petreu a susținut că, în perioada colaborării la Cuvântul, între 1927 și 1933, tânărul Sebastian ar fi exprimat poziții antidemocratice, antiparlamentare și profasciste. Studiul a provocat reacții puternice. Unii critici au acuzat selectarea tendențioasă a articolelor și au subliniat orientarea democratică și antitotalitară a altor texte. Alți comentatori au apărat seriozitatea cercetării și au insistat că publicistica invocată îi aparține într-adevăr lui Sebastian. Disputa a arătat cât de dificil este de separat scriitorul persecutat de tânărul publicist format în apropierea lui Nae Ionescu.
În 2023, doi cercetători ai Institutului de Istorie și Teorie Literară George Călinescu al Academiei Române au descoperit un caiet manuscris cu o parte necunoscută a jurnalului, referitoare la anii 1930 și 1931, când Sebastian locuia la Paris. La decenii după moartea sa, mărturia lui continua să se completeze.
Pe scurt, în timp
- 1907La 18 octombrie se naște la Brăila Iosif Mendel Hechter, viitorul Mihail Sebastian.
- 1932Debutează cu volumul Fragmente dintr-un carnet găsit.
- 1934Publică De două mii de ani împreună cu prefața antisemită semnată de Nae Ionescu.
- 1935Își schimbă legal numele în Iosif Mihail-Sebastian și începe jurnalul ținut până în 1944.
- 1940Publică romanul Accidentul, rescris după furtul manuscrisului inițial.
- 1944Se încheie perioada acoperită de jurnal; la 23 august este înlăturat guvernul lui Ion Antonescu.
- 1945Moare la 29 mai, după ce este lovit accidental de un camion.
- 1961Fratele său, Andrei Benu Sebastian, scoate manuscrisul jurnalului din România.
- 1967Steaua fără nume este ecranizată în coproducția româno-franceză Mona, steaua fără nume.
- 1996Jurnalul din perioada 1935-1944 este publicat pentru prima dată.
- 2006Primește postum premiul Geschwister Scholl pentru ediția germană a jurnalului.
- 2023Este descoperit un caiet necunoscut al jurnalului, referitor la anii 1930 și 1931.
Pe ce se sprijină acest dosar
Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.
Mihail Sebastian at a Liceul Cultura B. festivity in 1943. Imagine: autor necunoscut, domeniu public, via Wikimedia Commons.


