De ce a încercat Ștefan Mailat să desprindă Transilvania de Ungaria

Blazonul lui Ștefan Mailat. Imagine: Magdun1933, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons

La 9 iulie 1541, oștile lui Petru Rareș, ale lui Radu Paisie și ale begului de Nicopole ajungeau la Făgăraș. Cetatea rezista. Atunci, asediatorii au schimbat armele cu promisiunea unei negocieri: au trimis ostatici înăuntru și l-au chemat pe Ștefan Mailat în afara zidurilor.

Mailat a ieșit, încrezându-se în cuvântul celor trei. A fost prins și trimis la Istanbul, în fortăreața Edikule. Omul care condusese Transilvania și încercase să devină principe pierdea totul printr-o capcană, după ce supraviețuise bătăliilor, asediilor și războiului civil.

Drumul deschis de tatăl său

Ascensiunea lui Ștefan Mailat a început cu transformarea familiei sale. Mailații erau boieri din Comăna, în Țara Făgărașului, unde boierii își păstraseră identitatea, dar nu erau recunoscuți drept nobili și nu puteau pătrunde în elita politică a Transilvaniei. Familia Mailat avea să fie excepția.

În 1509, Matei Mailat, tatăl lui Ștefan, avea proprietăți în Comăna, participa la scaunul de judecată al ținutului și cumpăra satul Țânțari, astăzi Dumbrăvița. Doi ani mai târziu, trecerea sa de la ortodoxie la catolicism i-a schimbat statutul social. Matei a devenit nobil și a putut dobândi o parte din Crihalma, în comitatul Albei de Sus. Convertirea îi deschidea drumul către marea nobilime a regatului.

Documentul din 1511 îi enumeră pe cei șase copii: Comșa, Ioan, Negoiță, Zehan, adică Ștefan, Dumitru și Marta. Despre copilăria lui Ștefan se cunosc puține lucruri. A fost trimis de tânăr la curtea lui Vladislav al II-lea. În 1516 apare ca „cubicularius”, adică un camerist al curții, iar în 1525 era primul magistru al mesei. În 1526 devenise camerist al regelui.

Mohács și începutul jocului între două coroane

În 1526, Mailat a participat la bătălia de la Mohács. Regele Ludovic a murit pe câmpul de luptă, iar Ungaria și-a pierdut independența. Mailat a scăpat și s-a retras la Buda împreună cu Toma Nádasdy și Ioan Zalay, oamenii care aveau să-i rămână aliați apropiați.

Războiul civil dintre Ferdinand de Habsburg și Ioan Zapolya pentru coroana maghiară i-a oferit lui Mailat atât primejdia, cât și prilejul ascensiunii. El urmărea ruperea Transilvaniei de Ungaria și formarea unui principat aflat sub suzeranitate otomană, pe care spera să-l conducă. Pentru un asemenea plan avea nevoie de un centru de putere. L-a găsit la Făgăraș.

Mailat a trecut de la o tabără la alta în funcție de șansele de a obține cetatea. Mai întâi l-a slujit pe Ferdinand și a participat, alături de Nádasdy și Zalay, la cucerirea Pojonului. Ferdinand l-a numit căpitan al orașului și i-a promis Făgărașul. În 1527, Mailat și Nádasdy au primit câte o jumătate din cetate și din domeniu, dar donația era formală: locul se afla în mâinile partizanilor lui Zapolya.

În vara anului 1528, Mailat a trecut de partea lui Zapolya. La 2 iulie le anunța brașovenilor că intrase în posesia Țării Făgărașului. Curând s-a întors însă în tabăra lui Ferdinand. Oscilația nu era lipsită de direcție. Ținta rămânea aceeași: păstrarea cetății și construirea unei puteri proprii.

Înfrângeri, captivitate și revenire

Ca partizan al lui Ferdinand, Mailat a condus trupe împotriva oștii moldovene trimise în Transilvania de Petru Rareș. La Feldioara a fost zdrobit. S-a retras la Făgăraș, apoi la Sibiu, unde a organizat apărarea orașului. Armata lui Zapolya a asediat Sibiul fără să-l cucerească, iar prestigiul lui Mailat a crescut.

În 1530 a trecut prin Turnu-Roșu în Țara Românească pentru a-l sprijini pe Moise Vodă împotriva lui Vlad Înecatul. A atacat la Viișoara, dar a fost înfrânt și făcut prizonier de turci. Oastea otomană a trecut apoi în Ardeal și a asediat Făgărașul, amenințând că îl va ucide pe captiv. Cetatea nu a cedat. După retragerea asediatorilor, Mailat a evadat cu ajutorul unor făgărășeni credincioși și s-a întors la Făgăraș.

Tot în 1530 s-a căsătorit cu Ana Nádasdy, sora lui Toma Nádasdy. Cei doi cumnați se aflau adesea în tabere opuse, dar continuau să corespondeze și să se sprijine. În 1533, la o întrunire ținută la Viena, Mailat stătea la dreapta lui Ferdinand, în timp ce Nádasdy conducea delegația lui Zapolya. Amândoi ajunseseră la ideea că războiul civil ruina regatul și că soluția era formarea Principatului Transilvaniei.

Victoria care l-a făcut voievod

În 1534, Aloisio Gritti a venit în Transilvania cu misiunea de a împărți regatul ungar între Ferdinand și Zapolya. La Brașov, nobilii transilvăneni au ajuns la concluzia că Gritti urmărea coroana Ungariei și voia să-și așeze fiii la conducerea Țării Românești și a Moldovei. După uciderea episcopului Emeric Czibák, Mailat și Gotthard Kun au părăsit tabăra lui Gritti și au început să strângă o armată.

Gritti s-a retras la Mediaș. Mailat, ales căpitan al armatei, a încercuit orașul și a început asediul. Moldovenii veniți acolo au trecut de partea lui, iar locuitorii Mediașului l-au ajutat. Gritti a fost capturat și executat.

Victoria i-a adus lui Mailat o mare popularitate în Transilvania. El și Nádasdy au considerat că venise momentul să schimbe taberele. La 28 octombrie 1534, după trecerea de partea lui Zapolya, Mailat a fost numit voievod al Ardealului. Ca voievod, adică deținător al celei mai înalte funcții politice și militare din Transilvania, a început să-i supună pe partizanii lui Ferdinand. A asediat Sibiul în 1535 și 1536, chiar orașul pe care îl apărase cu câțiva ani înainte.

În 1536 a cucerit Ungurașul, posesiunea lui Petru Rareș, la ordinul lui Zapolya. Dar pacea din 1538 a redeschis miza cea mare. Mailat, Emeric Balassa, Francisc Kendy și alți nobili au pornit o mișcare prin care unul dintre ei urma să fie ales principe după moartea lui Zapolya. Mailat se considera candidatul firesc și spera ca, odată ajuns principe, să desprindă Transilvania de Ungaria.

Cetatea și visul principatului

Mailat și-a sprijinit ambiția pe zidurile Făgărașului. A înconjurat cetatea cu un nou zid de apărare, care includea turnul porții, și a ridicat un etaj pe latura sudică. Încăperile au primit numele de casele lui Mailat. Pe zidul de est au fost sculptate blazonul său și cel al Anei Nádasdy.

Planul politic a început însă să se destrame. Mailat îl trimisese pe fratele său Dumitru la Constantinopol, oferind plata anuală a 12.000 de galbeni dacă sultanul îl accepta ca principe. Oferta a fost refuzată. Mulți nobili l-au părăsit, iar Zapolya a intrat în Transilvania. Retras la Făgăraș, Mailat a rezistat asediului din 1540, sprijinit de fortificațiile pe care le întărise.

După moartea lui Zapolya, Mailat a stăruit pe lângă sultan pentru a primi principatul. În locul său a fost ales Ioan Sigismund, fiul minor al lui Zapolya și al reginei Isabella. Petru Rareș a primit sarcina de a-l prinde pe rivalul rămas la Făgăraș.

La 17 iunie 1541, Mailat cerea Universității Săsești să ridice oamenii Transilvaniei, pedeștri și călăreți, amenințându-i pe cei care nu se supuneau cu pierderea capului și a averii. Ajutorul nu a venit. Cetatea a rezistat atacului, dar stăpânul ei a fost atras dincolo de ziduri și capturat. Făgărașul a capitulat curând după aceea.

Puterea păstrată în urma lui

Ana Nádasdy a rămas în posesia domeniului Făgărașului și a încercat fără succes să-și elibereze soțul. A cerut ajutorul fratelui său, al reginei Isabella și al lui Radu Paisie. În 1542, nobilimea transilvăneană i-a cerut lui Ferdinand să intervină pentru eliberarea fostului voievod.

Ana a trebuit să apere domeniul râvnit de alți nobili și să se îngrijească de copiii Gabriel și Margareta. Sprijinită de Toma Nádasdy, a reușit să păstreze Făgărașul. Cetatea, familia și proiectul principatului au rămas astfel cele trei urme ale ascensiunii lui Mailat.

Cariera sa arată cât de departe putea ajunge un membru al boierimii făgărășene și cât de nesigură era puterea într-o Transilvanie prinsă între tabere rivale. Mailat a folosit fiecare schimbare de alianță pentru a se apropia de Făgăraș și de conducerea țării. În cele din urmă, zidurile pe care le întărise au rezistat. Calculul politic făcut în afara lor a fost cel care l-a învins.