Helmet of Cotofenesti Front Large by Radu Oltean. Imagine: autor necunoscut, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons
Mai rămăsese o singură zi din expoziția organizată la Assen. În noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025, un grup a folosit explozibil pentru a sparge zidul exterior din beton armat al muzeului. Odată ajunși în clădire, intrușii s-au îndreptat direct spre vitrinele cu coiful dacic de la Coțofenești și trei brățări dacice de la Sarmizegetusa Regia.
Dimineața, autoritățile neerlandeze și române au confirmat furtul. Dispăruse o piesă care traversase aproape un secol de cercetare, expunere și reprezentare publică. Povestea ei începuse însă departe de marile muzee, pe o pășune din Prahova.
Coiful găsit de un copil
În 1926, Traian Simion, copilul unui fermier care păzea oile, a găsit coiful la Vârful Fundăturii, în satul Poiana Coțofenești, astăzi parte din comuna Vărbilău. Relatările despre descoperire spun că băiatul l-a purtat timp de două săptămâni și l-a folosit drept jucărie. Unele părți s-au desprins, iar analiza arheologică a indicat că partea superioară fusese lovită sau trasă în timp ce obiectul atârna într-un copac.
Coiful a ajuns apoi adăpătoare pentru găini și a fost așezat de fermier pe acoperișul cotețului. Negustorul ploieștean Ion, sau Jean, Marinescu-Moreanu l-a cumpărat, împreună cu partea superioară desprinsă, pentru 30.000 de lei, sumă echivalată cu veniturile fermierului pe o perioadă de până la 30 de ani. În aprilie 1929, Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor l-a achiziționat pentru Muzeul Național de Antichități.

Locul descoperirii putea sugera existența unui mormânt bogat. Cercetarea condusă de arheologul Ioan Andrieșescu, profesor de preistorie la Universitatea din București, a schimbat însă interpretarea. Echipa sa a stabilit că piesa nu aparținea unui mormânt sau unui tezaur, ci fusese găsită într-o așezare geto-dacă de cultură La Tène. În zonă au apărut doar câteva fragmente ceramice târzii de tip Hallstatt, unele lucrate la roată. Coiful a rămas astfel o descoperire izolată.
Aurul modelat pentru paradă
Coiful este un obiect de paradă realizat din electrum, aliaj natural de aur, argint și cupru. A fost lucrat din două bucăți de tablă obținute prin baterea la rece a unui lingou de aur natural, nerafinat. Compoziția indicată este de 760‰ aur, 225‰ argint și 10‰ cupru.
Piesa cântărește 770 de grame. Corpul principal are o înălțime de 24,32 centimetri. Diametrul interior este de 18,42 centimetri în zona ochilor, 17,6 centimetri în dreptul urechilor și 13,5 centimetri la ruptura calotei. Grosimea tablei scade de la 2,82 milimetri la bază până la 0,76 milimetri în partea superioară păstrată.

Forma este oarecum conică, cu o deschidere dreptunghiulară pentru față. Lipsește partea superioară a calotei, dar restul decorului s-a păstrat. Datarea propusă nu este unitară. Piesa a fost plasată în a doua jumătate a secolului al V-lea î.Hr., la sfârșitul acelui secol sau la începutul secolului al IV-lea î.Hr., dar și în prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr. A fost atribuită unui rege geto-dac local necunoscut sau unui aristocrat din jurul anului 400 î.Hr.
Ochii care trebuiau să îndepărteze răul
Calota este acoperită, în tehnica au repoussé, cu proeminențe asemănătoare țintelor sau niturilor unei ferecături. În față apare o pseudovizieră dominată de doi ochi apotropaici, imagini menite să îndepărteze deochiul, loviturile rele și vrăjile. Deasupra lor, sprâncenele sunt prelungite, dublate și încheiate în volute.
Pe fiecare obrăzar este redat sacrificiul unui berbec. Un personaj în zale, cu coif și mantie fluturândă, îngenunchează pe animal și se pregătește să-i taie gâtul cu un cuțit scurt. În mâna eroului apare și un pumnal cu antene, detaliu pus în legătură cu influențe vest-europene sau central-europene.
Apărătoarea de ceafă este populată de animale fantastice: grifoni cu boturi de ierbivore și cioc, harpii sau himere. În registrul inferior apar așa-numitele animale vorace, iar deasupra se află trei creaturi înaripate, așezate sau ghemuite, cu fețe umane, antebrațe lungi și cozi lungi. Rozetele, benzile, triunghiurile și spiralele aparțin repertoriului artei geto-dacice.
Decorul reunește tradiții diferite. Tema sacrificării berbecului a fost legată de mediul iranian și de trecerea motivului în arta greacă, apoi în arta populațiilor numite de greci barbare. Alte elemente au analogii în arta asiriană, etruscă și în reprezentări ajunse prin Fenicia, Asia Mică și spațiul adriatic. Meșterii cunoșteau stiluri din Grecia, Sciția, nord-estul Italiei și teritoriul Sloveniei de astăzi, răspândite prin comerț, călătorii și întâlniri.
De aici vine tensiunea interpretării. Coiful ar fi putut fi realizat într-un atelier grecesc, într-un stil destinat populației locale. Tehnica descrisă drept stângace în raport cu execuția unui meșter grec a fost folosită și ca argument pentru o origine autohtonă. Dumitru Berciu a considerat că nivelul tehnic, concepția decorului și elementele străine indică mai curând un atelier grecesc decât unul scitic sau iranian, fără a elimina componenta indigenă. Tipul coifului rămânea, în lectura sa, getic și local.
Din tezaurul muzeului spre Europa
După achiziție, coiful a fost păstrat la Muzeul Național de Antichități din București. În 1970 a fost mutat în sala Tezaur a Muzeului Național de Istorie a României.
În 2021, piesa a fost prezentată la Muzeul Național de Arheologie din Madrid, în expoziția „Tezaure arheologice din România. Rădăcini dacice și romane”. Manifestarea, organizată la 140 de ani de relații diplomatice dintre România și Regatul Spaniei, a reunit 835 de artefacte din colecțiile a 39 de muzee românești.
În 2024, coiful a plecat la Drents Museum din Assen pentru expoziția „Dacia! Rijk van goud en zilver”, adică „Dacia! Regatul aurului și argintului”. Cele 673 de exponate proveneau din peste 50 de tezaure aflate în colecțiile a 18 muzee din România. Expoziția s-a desfășurat între 7 iulie 2024 și 26 ianuarie 2025 și marca 30 de ani de la prima expoziție de arheologie românească găzduită de un muzeu olandez.
Chipul intrat în memoria publică
Imaginea coifului a circulat dincolo de vitrine. La 30 decembrie 1988, o marcă poștală de 5 lei l-a reprezentat din semiprofil stânga, cu inscripția „Coif traco-getic Coțofenești-Prahova”. La 24 decembrie 1999, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă din aur de 999‰, cu valoarea nominală de 100 de lei, greutatea de 1,224 grame și diametrul de 13,92 milimetri. Tirajul maxim a fost de 22.000 de exemplare, iar moneda a intrat în seria „Istoria aurului”.
O replică a apărut în filmul „Dacii” din 1967, purtată de regele Decebal. Avea însă partea superioară plată, deși acțiunea filmului se petrecea la cel puțin 500 de ani după perioada atribuită coifului. Această formă inexactă a trecut apoi în cultura populară. Benzile desenate „Din zori de istorie”, publicate la sfârșitul anilor 1970 în revista „Cutezătorii”, au folosit aceeași imagine cu vârf plat pentru regele get Odrix. O altă bandă desenată l-a înfățișat astfel pe Burebista.
Furtul și întoarcerea
La 29 ianuarie 2025, trei suspecți, cetățeni olandezi, au fost reținuți la Heerhugowaard, în Olanda de Nord. Un al patrulea era căutat. Teama că piesele puteau fi topite a însoțit primele zile ale anchetei. În mai, Parchetul a presupus însă că artefactele rămăseseră intacte și erau ascunse.
La 2 aprilie 2026, autoritățile din Olanda au anunțat recuperarea coifului și a două dintre cele trei brățări. Coiful era ușor îndoit, dar putea fi restaurat complet. Obiectul care supraviețuise folosirii drept jucărie și adăpătoare, pierderii unei părți din calotă și spargerii unei vitrine revenea astfel dintr-o nouă încercare, purtând încă intactă mare parte din lumea de imagini care îi dă valoarea istorică.
Pe scurt, în timp
- 1926Traian Simion descoperă coiful pe o pășune din Poiana Coțofenești.
- 1929Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor cumpără coiful pentru Muzeul Național de Antichități.
- 1970Piesa este mutată în sala Tezaur a Muzeului Național de Istorie a României.
- 1988Este lansată o marcă poștală de 5 lei cu imaginea coifului.
- 1999Banca Națională a României emite o monedă de aur din seria „Istoria aurului” cu reprezentarea coifului.
- 2021Coiful este expus la Muzeul Național de Arheologie din Madrid.
- 2024Piesa ajunge la Drents Museum din Assen pentru expoziția „Dacia! Regatul aurului și argintului”.
- 2025Coiful și trei brățări dacice sunt furate din muzeul din Assen.
- 2026Coiful și două dintre brățări sunt recuperate de autoritățile olandeze.
Pe ce se sprijină acest dosar
- ro.wikipedia.org
- en.wikipedia.org
- rtvdrenthe.nl
- books.google.com
- proiecte.nipne.ro
- mihaigramatopol.ro
Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.
Helmet of Cotofenesti Front Large by Radu Oltean. Imagine: autor necunoscut, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons.


