duminică, 22 noiembrie 2026 Articole Despre noi Contact Caută
Istoria
Istoria lumii, povestită cu rigoare și frumusețe
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur, abația devenită mare centru de autentificare
Evul Mediu · Articol

Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur, abația devenită mare centru de autentificare

Din abația benedictină întemeiată în Evul Mediu au rămas corul bisericii și urmele fortificațiilor. Privilegii disputate, invazii, incendii și schimbări de stăpânire au făcut din Calvaria un martor al istoriei Transilvaniei.

de 8 min de lectură

Biserica Calvaria de la Cluj Mănăștur, vedere sud vestică, 2014. Imagine: Pan Ioan, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons

Biserica Calvaria de la Cluj Mănăștur, vedere sud vestică, 2014. Imagine: Pan Ioan, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons

Într-una dintre incursiunile sale asupra mănăstirii de la Cluj-Mănăștur, episcopul Wilhelm a ars actele papale care dovedeau privilegiile așezământului. Documentele regale au ajuns în Someș. Atacul lovea chiar temelia puterii abației: dreptul de a ieși de sub autoritatea Episcopiei Transilvaniei.

Regele Andrei al II-lea a intervenit, iar în 1225 papa Honorius al III-lea a reînnoit privilegiile. Abatele putea purta inel și mitră, însemne episcopale. Conflictul arată cât de importantă devenise mănăstirea ridicată în interiorul unei fortificații regale-comitatense, pe locul unde se află astăzi Biserica Calvaria.

O abație între ziduri și privilegii

Tradiția medievală consemnată în 1341 așază fondarea mănăstirii în a doua jumătate a secolului al XI-lea, în timpul regelui Ladislau I al Ungariei. Aici funcționa abația benedictină Monasterium Beatae Mariae de Clus, înconjurată de un zid de apărare.

În 1202, după abandonarea fortificației de către regalitate, mănăstirea a devenit exemptă, adică a fost scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Abatele putea strânge dijmele pentru sine, numi preoții de pe domeniile mănăstirii și purta însemne episcopale. Printre satele importante ale abației se afla Apahida, nume care însemna Podul Abatelui.

Biserica Calvaria Cluj Napoca
Biserica Calvaria Cluj Napoca. Imagine: Tiberiu Neag, CC BY-SA 3.0 ro, via Wikimedia Commons

Privilegiile au provocat un conflict armat cu episcopia. Episcopul Adrian, aflat în funcție între 1189 și 1203, a pricinuit mari pagube mănăstirii. I-a urmat Wilhelm, episcop între 1204 și 1221, cel care a distrus sau a aruncat în râu actele doveditoare. Prima mențiune documentară a mănăstirii păstrată în această istorie este bula emisă la 21 iunie 1222 de papa Honoriu al III-lea.

Distrugerea și întoarcerea din ruină

Marea invazie tătară din 1241 a adus distrugeri atât de grave, încât mănăstirea a ajuns în pragul desființării. În 1263, regele Béla al IV-lea a reconstruit-o. Alte lucrări de restaurare au urmat în 1342, dar refacerea nu a pus capăt loviturilor. În 1362, după un conflict cu meșteșugarii din Feneșul Săsesc, aceștia au incendiat casa și palatul abatelui.

Arheologia a recuperat o parte din înfățișarea complexului medieval. La nord de corul gotic au fost descoperite ruinele unei rotonde romanice din secolul al XIII-lea. Construcția avea diametrul de 8,60 metri, un soclu profilat la exterior și șase absidiole bine conturate în interior.

Cluj Manastur Calvaria Rotonda
Cluj Manastur Calvaria Rotonda. Imagine: Mihai Andrei, CC BY 3.0, via Wikimedia Commons

Locul unde documentele căpătau putere

Din 1288 datează primele informații despre conventul de la Cluj-Mănăștur ca loc de autentificare a documentelor. Până în 1556, mănăstirea a îndeplinit această funcție și a devenit cel mai important notariat din Transilvania după capitulul de la Alba Iulia.

Autoritatea documentelor nu a ferit-o de violența politică. În 1437, în timpul Răscoalei de la Bobâlna, oștile lui Antal Budai au atacat mănăstirea, au prădat casa abatelui și au făcut victime printre călugări. Tot aici s-a întrunit apoi conventul care a stabilit înțelegerile dintre reprezentanții țăranilor răsculați și nobilime. În același loc a căzut în luptă Anton Budai, căpetenia răsculaților.

În 1465, abația a fost înconjurată cu o fortificație de apărare. Aceasta a fost distrusă aproape imediat de Matia Corvin, ca urmare a împotrivirii cetățenilor Clujului.

De la benedictini la iezuiți

Secularizarea averilor mănăstirii din 1556 a trecut așezământul în subordinea trezoreriei. În 1581, Ștefan Báthory l-a dăruit Ordinului Iezuit, împreună cu șase sate care aparținuseră abației benedictine, între ele Feneșul Săsesc.

După Dieta de la Mediaș, iezuiții au fost siliți să părăsească temporar țara între 1588 și 1594. S-au întors în 1595. Trei ani mai târziu, un trăsnet a distrus parțial clădirea, deschizând o perioadă îndelungată de renovare. Așezământul le-a fost apoi restituit.

Invazia tătară din anii 1658-1661 a făcut mănăstirea din nou nelocuibilă. În secolul al XVIII-lea, folosirea clădirii ca depozit de armament i-a accentuat degradarea. Episcopul Alexandru Rudnay a dispus demolarea bisericii și a construcțiilor din jur. Au rămas intacte corul, transformat în capelă, și statuia Fecioarei Maria cu Isus în brațe.

În aceeași capelă a activat în secolul al XVIII-lea iezuitul Thaddäus Manner din Wiener Neustadt. Piatra sa funerară păstrată în biserică amintește că aici a învățat limba română.

Un monument disputat și recuperat

În 1896, Episcopia Romano-Catolică a Transilvaniei a reconstruit nava pe vechile fundații și a refăcut bolțile și pereții corului. Biserica a fost oferită franciscanilor în 1922, dar aceștia au refuzat-o. A fost apoi închiriată Bisericii Greco-Catolice pentru o sumă simbolică, în timp ce Biserica Romano-Catolică și-a păstrat dreptul de proprietate. La 20 septembrie 1936, episcopul Iuliu Hossu l-a numit paroh pe ieromonahul bazilian Leon Manu.

În 1948, Leon Manu a fost arestat, iar biserica a fost dată în folosința Bisericii Ortodoxe Române. Între 1991 și 1994, edificiul a servit simultan comunităților ortodoxă și romano-catolică. Din 1994 a revenit în folosința exclusivă a Bisericii Romano-Catolice și a fost ulterior renovat.

Parohia romano-catolică a cumpărat și o orgă construită în 1792 de Samuel Mätz din Biertan. Instrumentul a fost adus de la biserica evanghelică din Daia Săsească, după stingerea comunității săsești de acolo.

Ceea ce a rămas pe dealul Calvaria

Biserica de pe strada Primăverii nr. 60, cu hramul Sfânta Maria, este cel mai vechi monument istoric și de arhitectură păstrat în fostul sat Cluj-Mănăștur. Din vechile construcții supraviețuiește corul, căruia i-a fost adăugată în secolul al XIX-lea o navă mai simplă, ridicată pe fundațiile vechi.

Valul înalt de pământ din jurul bisericii păstrează urma fortificațiilor medievale elipsoidale. Complexul avea șanțuri de apărare spre sud, est și vest, iar spre nord era protejat de o pantă naturală abruptă. Accesul se face prin colțul sud-estic al dealului, printre două valuri defensive. La intrare se află Capela Calvaria, ridicată în 1831, și clopotnița proiectată de Károly Kós în 1922.

Pe una dintre fețele absidei poligonale a corului este încastrat un basorelief cu un leu, așezat acolo în timpul reconstrucției din secolul al XIX-lea. Istoricul Ovidiu Pecican consideră probabil ca piesa să fi aparținut mormântului unui dinast maghiar îngropat în biserica medievală, poate un rege, o rudă regală, un voievod, un vice-voievod sau un magnat ardelean. El a identificat un leu asemănător în gisantul unui membru al familiei franceze Ledin de la Chaslerie și a atribuit basorelieful unui călugăr-sculptor familiarizat cu modelul francez.

Corul, valurile de pământ, rotonda scoasă la lumină și documentele unei istorii frământate păstrează urmele aceleiași continuități. Abația care și-a apărat privilegiile, a autentificat acte și a trecut repetat prin distrugere a rămas înscrisă în forma actuală a Bisericii Calvaria.

Reper cronologic

Pe scurt, în timp

  • A doua jumătate a secolului al XI-leaTradiția medievală plasează fondarea mănăstirii în timpul regelui Ladislau I al Ungariei.
  • 1202Mănăstirea devine exemptă, fiind scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei.
  • 1222Papa Honoriu al III-lea menționează mănăstirea într-o bulă din 21 iunie.
  • 1225Papa reînnoiește privilegiile abației la insistența regelui Andrei al II-lea.
  • 1241Marea invazie tătară aduce mănăstirea în pragul desființării.
  • 1263Regele Béla al IV-lea reconstruiește mănăstirea.
  • 1288Apar primele date despre convent ca loc de autentificare a documentelor.
  • 1342Au loc lucrări de restaurare.
  • 1362Meșteșugarii din Feneșul Săsesc incendiază casa și palatul abatelui.
  • 1437Mănăstirea este atacată în timpul Răscoalei de la Bobâlna.
  • 1465Fortificația abației este ridicată și apoi distrusă aproape imediat de Matia Corvin.
  • 1556Încetează rolul de loc de autentificare, iar averile mănăstirii sunt secularizate.
  • 1581Ștefan Báthory dăruiește mănăstirea Ordinului Iezuit.
  • 1588-1594Iezuiții sunt obligați să părăsească temporar țara.
  • 1598Un trăsnet distruge parțial clădirea.
  • 1658-1661Invazia tătară distruge din nou mănăstirea și o face nelocuibilă.
  • 1792Samuel Mätz din Biertan construiește orga ajunsă ulterior la Calvaria.
  • 1831Este ridicată Capela Calvaria de la intrarea în complex.
  • 1896Episcopia Romano-Catolică a Transilvaniei reconstruiește nava și reface corul.
  • 1922Biserica este oferită franciscanilor, iar Károly Kós proiectează clopotnița.
  • 1936Iuliu Hossu îl numește paroh pe ieromonahul bazilian Leon Manu.
  • 1948Leon Manu este arestat, iar biserica trece în folosința Bisericii Ortodoxe Române.
  • 1991-1994Biserica este folosită simultan de comunitățile ortodoxă și romano-catolică.
  • 1994Edificiul revine în folosința exclusivă a Bisericii Romano-Catolice.
Surse

Pe ce se sprijină acest dosar

Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.

Biserica Calvaria de la Cluj Mănăștur, vedere sud vestică, 2014. Imagine: Pan Ioan, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons.

Redacția Istoria
Redacția Istoria
Revistă de istorie
Articole de istorie documentate din surse verificate, scrise pe înțelesul tuturor.