# Varegii și lumea pe care au legat-o între Baltica, Kiev și Constantinopol

> Varegii au fost vikingii cunoscuți de greci și de slavii de est, oameni ai râurilor, ai negoțului și ai războiului. Au urcat și au coborât între nord și sud, au pus bazele Rusiei Kievene și au lăsa...

Publicat: 1 august 2026, 17:03 · Actualizat: 29 august 2026, 15:52 · Autor: Redacția Istoria · Categorie: [Evul Mediu](https://istoria.ro/articole/evul-mediu/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/varegii-si-lumea-pe-care-au-legat-o-intre-baltica-kiev-si-co/ · Publicație: Istoria

![Varegi](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/08/varegii-si-lumea-pe-care-au-legat-o-intre-baltica-kiev-si-co-1024x678.webp)

Pe drumul spre Constantinopol, primejdia nu începea pe mare, ci la mal. Constantin Porfirogenetul nota că varegii, coborând de la gurile Niprului și Nistrului, mergeau numai pe lângă țărm, oprindu-se la Aspron, apoi la Sulina, mai departe la Conopa, Tomis și Varna. La fiecare escală debarcau și se păzeau de atacurile pecenegilor. Aici se vede, poate mai limpede decât oriunde, cine au fost acești oameni: nu doar războinici veniți din nord, ci stăpâni ai unor drumuri lungi, nesigure și decisive, drumuri care legau Baltica de Marea Neagră, lumea slavă de Bizanț și, mai departe, piețele Europei medievale de Califatul Abbasid și de lumea arabă.

Varegii este numele sub care vikingii erau cunoscuți de greci și de slavii de est. În secolele al IX-lea și al X-lea au migrat pe teritoriul actual al Rusiei, Belarusului și Ucrainei, punând bazele Rusiei Kievene. În sursele englezești apare și faptul că erau în cea mai mare parte războinici, negustori și coloniști proveniți din zona Suediei de astăzi. Au circulat pe sistemele de râuri și pe drumurile de portaj din spațiul de la nordul Mării Negre, folosind marile axe comerciale ale Volgăi, Niprului și Nistrului. Au făcut comerț, au jefuit, au servit ca mercenari și au întemeiat așezări și puteri politice.

Miza istoriei lor a fost controlul circulației. Pe Volga se deschidea calea dintre varegi și musulmani. Pe Nipru și Nistru se desfășura drumul dintre varegi și greci, spre Marea Neagră și Constantinopol. Aceste legături au fost, la vremea lor, printre cele mai importante ale lumii medievale, pentru că uneau Europa cu Imperiul Bizantin și cu Califatul Abbasid. O bună parte din argintul care circula în Apus venea din Răsărit pe aceste trasee. Faptul nu este o abstracție. Arheologii au găsit monede arabe în toate localitățile vikingilor, iar în spațiul dintre Prut și Nistru au fost descoperite asemenea monede la Alcedar, Echimăuți, Răducăneni și Bosia.

## Râurile care au făcut o putere

Istoria varegilor în est începe cu o mișcare de amploare. Lucrările de referință arată că s-au așezat în teritoriile Belarusului, Rusiei și Ucrainei de astăzi din secolele al VIII-lea și al IX-lea și că au întemeiat statul kievean, precum și cnezatele de la Polotsk și Turov. Potrivit Cronicii vremurilor trecute, un grup cunoscut sub numele de Rus s-a stabilit la Novgorod în 862, sub conducerea lui Rurik. Ruda sa Oleg a cucerit Kievul în 882 și a întemeiat statul Rusiei Kievene, condus apoi de urmașii lui Rurik.

![Varegi](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/08/varegii-si-lumea-pe-care-au-legat-o-intre-baltica-kiev-si-co-img1.webp)

*Imagine: autor necunoscut, Public domain, via Wikimedia Commons*

Acest început nu a fost liniștit. Cronicile pomenesc că varegii ar fi perceput tribut de la triburi slave și fino-ugrice în 859. În același timp, lumea nordică era în plină expansiune. Dar în est, spre deosebire de multe episoade celebre din Occident, cheia nu a fost numai jaful. A fost și geografia. Râurile lungi care curgeau spre sud ofereau o cale de circulație unică. Varegii au înțeles repede că cine stăpânește nodurile acestor drumuri controlează negoțul, circulația mărfurilor și, în cele din urmă, puterea.

În secolul al IX-lea, ruta Volgăi lega nordul Rusiei de Orientul Mijlociu. Mai târziu, către sfârșitul secolului, această rută a pierdut din importanță, iar drumurile Niprului și Nistrului au devenit rapid mai importante. Sursele pomenesc centre precum Ladoga, Novgorod, Gnyozdovo și Gotland. De aici porneau blănuri, miere, sclavi, chihlimbar, săbii francone și fildeș de morsă, schimbate pentru dirhami arabi din argint. Comerțul a creat o rețea, iar rețeaua a creat o lume. Din aceste centre, negustorii Rus puteau trimite bunuri până la Bagdad, centrul politic și cultural al lumii islamice în secolele al IX-lea și al X-lea.

Au existat și contacte directe descrise de martori. Ahmad ibn Fadlan, care a călătorit în 921-922 de la Bagdad la Bulghar, a lăsat o relatare despre Rus veniți pentru comerț. Este una dintre puținele descrieri din prima mână ale vieții lor și ale întâlnirii dintre două lumi.

![Varegi](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/08/varegii-si-lumea-pe-care-au-legat-o-intre-baltica-kiev-si-co-img2.webp)

*Imagine: В. Прохоров, Public domain, via Wikimedia Commons*

> "I saw the Rūs, who had come for trade and had camped by the river Itil. I have never seen bodies more perfect than theirs. They were like palm trees. They are fair and ruddy. They wear neither coats [qurtāq] nor caftans, but a garment which covers one side of the body and leaves one hand free. Each of them carries an axe, a sword and a knife and is never parted from any of the arms we have mentioned. Their swords are broad bladed and grooved like the Frankish ones. From the tips of his toes to his neck, each man is tattooed in dark green with designs, and so forth. All their women wear on their bosoms a circular brooch made of iron, silver, copper or gold, depending on their husband’s wealth and social position. Each brooch has a ring in which is a knife, also attached to the bosom."

Relatarea lui Ibn Fadlan contează tocmai pentru că arată ce se afla dincolo de eticheta simplă de vikingi. Erau comercianți disciplinați de distanțe mari, oameni care traversau lumi culturale foarte diferite și care știau să transforme mișcarea în avantaj.

## Între negoț și război

Drumurile acestea aduceau bogăție, dar și conflict. Atrași de averile Constantinopolului, varegii Rus au început războaiele ruso-bizantine. Au atacat pe mare Constantinopolul, însă nu au reușit să-l cucerească. Unii istorici notează câteva momente de cotitură. În 860, Askold și Dir au lansat primul atac asupra Constantinopolului dinspre Kiev. Mai târziu, conducătorii Kievului au pornit expediția navală din 907 și campania eșuată din 941 împotriva capitalei bizantine. În 968-971, Sviatoslav I a condus o invazie de mare amploare în Balcani.

![Varegi](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/08/varegii-si-lumea-pe-care-au-legat-o-intre-baltica-kiev-si-co-img3.webp)

*Imagine: Silar, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons*

Rezultatul acestor confruntări a fost amestecat. Militar, varegii erau de obicei învinși de forțele bizantine superioare, mai ales pe mare, unde Bizanțul folosea focul grecesc. Dar chiar și atunci când nu câștigau pe câmpul de luptă, forțau o renegociere a raporturilor comerciale. Aici stă una dintre cheile istoriei lor. Războiul și negoțul nu erau două lumi separate, ci două instrumente ale aceleiași politici a drumurilor.

Același tipar apare și spre lumea islamică. În secolul al IX-lea, Rus au ajuns în Serkland pe Volga ca negustori. Au existat însă și raiduri. În 913 au sosit cu 500 de corăbii, au jefuit Gorganul și zonele vecine și au luat sclavi și bunuri. La întoarcere, au fost atacați și înfrânți de musulmanii khazari din delta Volgăi, iar cei scăpați au fost uciși de triburile locale de pe Volga mijlocie. În 943 au cucerit Barda, capitala Arranului, au rămas acolo câteva luni și au strâns pradă, dar o epidemie de dizenterie i-a silit să plece. În 965, campania lui Sviatoslav a distrus statul khazar și a întărit controlul Rus asupra rutelor comerciale de la nord la sud.

Aceste episoade arată ceva esențial. Varegii nu pot fi reduși nici la imaginea negustorului, nici la cea a piratului. În est, cele două ipostaze au coexistat mereu. Uneori aceeași corabie ducea marfă și arme. Uneori același drum se deschidea prin tratat, alteori prin forță.

![Varegi](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/08/varegii-si-lumea-pe-care-au-legat-o-intre-baltica-kiev-si-co-img4.webp)

*Imagine: autor necunoscut, Public domain, via Wikimedia Commons*

## Kievul, Constantinopolul și destinul lui Harald

Dacă istoria varegilor are un personaj care o adună într-o singură viață, acela este Harald Sigurdsson, născut în 1015 și mort în 1066, cunoscut mai târziu ca Harald Hardråde. Povestea lui trece prin toate marile spații ale lumii varege: Rusia Kieveană, Bizanțul, Italia de sud, apoi Norvegia și Anglia.

În 1031, Harald și oamenii săi au ajuns în Rusia Kieveană, unde au slujit ca mercenari în armata lui Iaroslav I. A plecat apoi la Constantinopol, unde a slujit în garda varegă. A luat parte la reprimarea răscoalei lui Petru Deleanu. A ajuns și în Italia de sud ca mercenar al imperiului, unde, sub comanda strategului Georgios Maniakis, s-a luptat cu sarazinii din Sicilia. A participat la cucerirea Siracuzei, apoi s-a luptat cu normanzii din sudul Italiei, ridicați împotriva Imperiului Roman de Răsărit. În aceste lupte, alături de varegi, au luptat și valahii din Balcani, ca ostași ai imperiului.

Harald nu apare în surse ca un simplu soldat norocos. A fost implicat în numeroase comploturi și a fost acuzat, între altele, că a furat averea unuia dintre împărații pe care i-a slujit. Când nu i s-a permis să plece acasă, a fugit cu o corabie, forțând lanțul care închidea Cornul de Aur. Episodul are forța marilor biografii medievale: un om care a acumulat experiență și avere în slujba altora și care, la capătul drumului, încearcă să-și transforme serviciul într-un destin propriu.

![Varegi](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/08/varegii-si-lumea-pe-care-au-legat-o-intre-baltica-kiev-si-co-img5.webp)

*Imagine: Original: Electionworld Derivative work: باسم, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons*

A ajuns din nou la Kiev, la curtea lui Iaroslav. Iaroslav însuși era, potrivit istoricilor, fiul unui vareg și ajunsese la putere în urma războiului civil cu fratele său Sviatopolk I. În bătălia de la râul Alta, din 1019, Iaroslav a avut de partea sa varegii, în timp ce Sviatopolk era aliat cu pecenegii și cu „blakumen”, probabil români. Impresionat de averea lui Harald, Iaroslav a întreprins în 1043 o expediție de jaf împotriva Constantinopolului, dar flota sa a fost distrusă cu ușurință de cea imperială. Cronicile vremii confirmă că în 1043 Iaroslav și-a trimis fiul, Vladimir, împotriva Constantinopolului, iar bizantinii au distrus vasele atacatoare și l-au înfrânt.

Harald s-a întors în Norvegia în 1045 și a ajuns rege. În 1066 a invadat Anglia și s-a luptat cu regele Harold la Podul Stamford, unde a fost ucis în luptă. Viața lui arată cât de întinsă era lumea varegă. Un om putea porni din nord, sluji la Kiev, lupta pentru Bizanț în Balcani și Sicilia, reveni în Scandinavia și muri într-o campanie pentru tronul Angliei. Această mobilitate este una dintre cele mai mari forțe ale epocii.

## Urmele lor în spațiul românesc

Drumul de la varegi la greci a trecut și prin Dobrogea de astăzi. Cercetările istorice sunt foarte precise când urmăresc escalele de coastă și arată că varegii foloseau bărci construite dintr-un trunchi de copac, coborau pe Nipru și Nistru și mergeau apoi pe lângă malul mării. De aici rezultă că spațiul dintre Dunăre și mare nu a fost o margine, ci o porțiune a unui mare coridor istoric.

Varegii au trecut pe teritoriul Dobrogei și cu prilejul expedițiilor împotriva Imperiului Bizantin din 968. Lângă Nufăru, fostul Prislav, au fost identificate ruinele unei așezări fortificate care a fost pentru scurt timp, între 968 și 971, reședința varegilor conduși de Sveinald, fiul lui Ingvar. În săpăturile de lângă Nufăru au fost găsite structuri de lemn specifice construcțiilor populațiilor nordice. Aceeași sursă arată că, plătit de împăratul Nicefor al II-lea Focas, Sveinald a strâns în 968 o armată de varegi și pecenegi, i-a alungat pe bulgari din zona Dobrogei și a Dunării și a reconstruit reședința de la Prislav. Schimbarea de putere de la Constantinopol, prin urcarea pe tron a lui Ioan Tzimiskes, a dus la ruperea învoielilor și la război. După câțiva ani de lupte, varegii lui Sveinald au fost siliți să se retragă spre Kiev, abandonând reședința de la Prislav. În 972, oamenii lui au fost surprinși de pecenegi pe Nipru, în timpul unui portaj, și omorâți.

Urmele nu sunt numai narative, ci și arheologice. Săpăturile din România au scos la lumină obiecte atribuite varegilor la Păcuiul lui Soare, Dinogeția, Isaccea și Nufăru. La Păcuiul lui Soare a fost descoperit un fragment de sabie vikingă, iar la Muzeul de arheologie din Constanța sunt expuse trei săbii vikinge găsite în Dobrogea. La Basarabi-Murfatlar, printre inscripțiile și desenele datate din secolul al IX-lea, se remarcă simboluri, dragoni și nave ale varegilor.

Există și o urmă mai dificilă, dar sugestivă, în documente și în limbă. Pe o piatră comemorativă din Sjonhem, pe insula Gotland, datată în secolul al XI-lea, se spune că varegul Rodfos a fost ucis de „blakumen” în timpul unei călătorii în străinătate, probabil la răsărit de Carpați, pe drumul de-a lungul Nistrului. În legătură cu bătălia de la râul Alta din 1019, Victor Spinei a interpretat termenii scandinavi „Blökumenn” și „Blakumen” drept nume pentru români, interpretare care nu este acceptată de toți cercetătorii. În accepția lui Spinei și a lui Florin Curta, aceasta ar fi fost singura confruntare dintre români și varegi rămasă în documente.

## Ce a rămas după varegi

Lumea varegă nu a dispărut într-o singură clipă, ci s-a schimbat încet. Sursele englezești arată că, odată cu declinul general al epocii vikinge, afluxul de scandinavi către Rusia s-a oprit, iar până la sfârșitul secolului al XI-lea varegii s-au asimilat treptat în cultura slavă. Tot acolo se spune că, în cele din urmă, majoritatea celor din Bizanț și din Europa Răsăriteană s-au convertit de la păgânismul nordic la creștinismul ortodox, punctul culminant fiind creștinarea Rusiei Kievene în 988.

Dar asimilarea nu a însemnat dispariție fără urmă. În Suedia au rămas pietre runice care vorbesc despre călătoriile spre răsărit, spre Grecia, spre Garðaríki, adică spre ceea ce este astăzi Rusia și Ucraina. Unele pomenesc direct oameni căzuți în aceste expediții. Cea de la Ed, U 112, spune că Ragnvaldr, căpetenia gărzii varege, s-a întors acasă și a ridicat inscripția în memoria mamei sale. Pietrele runice de acest fel sunt o arhivă de piatră a mișcării varege între două lumi.

Au rămas și urme în vocabular, deși aici există mai multe păreri și ipoteze. Cuvântul „târg” este pus în legătură cu varegii, posibil prin intermediul slavilor, și este apropiat de scandinavul „torg”. Cuvinte precum „viteaz”, „chiovean” sau „baranga” au fost și ele legate de mediul vareg de unii cercetători, iar toponime precum Chiovița, Baranga sau Barangești au fost invocate în aceeași discuție. Aceste interpretări nu au aceeași greutate ca o cronică ori ca o descoperire arheologică, dar arată că memoria varegilor a rămas agățată de locuri și de cuvinte.

De aceea varegii contează. Au fost o punte mobilă între nord și sud, între Baltica, stepele est-europene, Kiev, Constantinopol și lumea islamică. Au întemeiat puteri, au deschis și au apărat drumuri, au negociat, au jefuit, au luptat și s-au amestecat cu popoarele printre care au trăit. Iar în spațiul românesc, urmele lor arată că marile istorii ale Europei de est nu s-au petrecut departe, ci chiar pe aici, pe țărmurile, în cetățile și pe apele care duceau spre Bizanț.

Reper cronologic

### Pe scurt, în timp

- 859Cronica vremurilor trecute îi menționează pe varegi ca percepând tribut de la triburi slave și fino-ugrice.
- 862Un grup de varegi cunoscut ca Rus se stabilește la Novgorod sub conducerea lui Rurik.
- 882Oleg cucerește Kievul și întemeiază statul Rusiei Kievene.
- 968Varegii trec prin Dobrogea în expedițiile împotriva Imperiului Bizantin.
- 968-971Așezarea fortificată de la Nufăru, fostul Prislav, este pentru scurt timp reședința varegilor conduși de Sveinald.
- 972Oamenii lui Sveinald sunt surprinși și uciși de pecenegi pe Nipru, în timpul portajului.
- 988Creștinarea Rusiei Kievene marchează culminarea trecerii varegilor din spațiul estic la creștinismul ortodox.
- 1015Se naște Harald Sigurdsson, cel mai cunoscut vareg.
- 1019În bătălia de la râul Alta, Iaroslav îl învinge pe Sviatopolk cu sprijinul varegilor.
- 1025În armata pregătită pentru recucerirea Siciliei sunt semnalați și varegi, alături de vlahii balcanici.
- 1031Harald Sigurdsson ajunge în Rusia Kieveană și slujește în armata lui Iaroslav I.
- 1038Georgios Maniakis debarcă în Sicilia cu trupe bizantine și un detașament de varegi condus de Harald Sigurdsson.
- 1043O expediție trimisă de Iaroslav împotriva Constantinopolului este înfrântă de bizantini.
- 1045Harald se întoarce în Norvegia și ajunge rege.
- 1060Varegii și cumanii au un rol important în alungarea uzilor din teritoriile dintre Nistru și Carpați.
- 1066Harald Sigurdsson invadează Anglia și este ucis la Podul Stamford.

Surse

### Pe ce se sprijină acest dosar

- [ro.wikipedia.org](https://ro.wikipedia.org/wiki/Varegi)
- [en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Varangians)
- [etymonline.com](http://www.etymonline.com/index.php?term=Varangian)
- [britannica.com](http://www.britannica.com/EBchecked/topic/427466/Oleg)
- [thefreedictionary.com](http://www.thefreedictionary.com/Varangian)
- [snl.no](http://snl.no/v%C3%A6ringer)

Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.

Imagine: Silar, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons.