# Un studiu explică de ce urmele fosile de la White Sands nu arată câți oameni trăiau acolo

> Matthew Bennett și Sally Reynolds au testat cinci tipare climatice pentru a explica de ce urmele fosile se păstrează în episoade inegale.

Publicat: 19 octombrie 2026, 19:04 · Autor: Andrei Dobrescu · Categorie: [Descoperiri](https://istoria.ro/articole/descoperiri/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/un-studiu-explica-de-ce-urmele-fosile-de-la-white-sands-nu-arata-cati/ · Publicație: Istoria

![Urme fosile la White Sands](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/urme-fosile-1024x683.jpg)

**Urmele umane de la White Sands, în New Mexico, datate între aproximativ 23.500 și 21.700 de ani în urmă, se concentrează în episoade inegale. Un studiu bazat pe o simulare computerizată arată că asemenea concentrări depind mai ales de climă, de momentul inundării și de forma malului, nu de câți oameni se aflau în apropiere.**

Matthew Bennett, de la University of Reading, și Sally Reynolds, de la Bournemouth University, au construit un model al malului unui lac puțin adânc, potrivit [Archaeology Magazine](https://archaeologymag.com/2026/10/footprints-depend-on-flood-timing-more-than-crowds/). Cei doi cercetători au urmărit mecanismul conservării pașilor în noroi, fără să reproducă un sit real.

În interpretarea lor, straturile succesive cu urme nu demonstrează singure că oamenii au locuit mult timp în același loc. Diferențele dintre straturi pot veni din variațiile nivelului apei, din forma bazinului sau din traseele oamenilor. Nici un strat lipsit de urme nu dovedește că oamenii au lipsit de acolo.

## Apa trebuie să acopere noroiul cât pașii sunt încă proaspeți

În simulare, oamenii virtuali trec peste pământ uscat, porțiuni noroioase și apă. Pașii rămân imprimați în noroi, iar creșterea nivelului lacului poate acoperi și îngropa o parte dintre ei. Conservarea depinde de sosirea unei perioade umede atunci când pe suprafață există multe urme proaspete.

Echipa a încercat cinci tipare climatice. Printre ele s-au aflat variante construite pornind de la carote de gheață din Groenlanda, adică probe extrase din straturile de gheață, și de la datele unui lac din New Mexico. Condițiile medii au fost asemănătoare între simulări, dar distribuția urmelor păstrate a diferit.

Un tipar a dat aproximativ 113 episoade de conservare la fiecare rulare a modelului, față de 200-220 pentru trei dintre celelalte. În primul caz, cele mai mari cinci episoade au concentrat 32% din urmele conservate. Pentru celelalte tipare, ponderea celor mai mari cinci episoade a fost de 16-18%.

## Forma malului limitează câte urme pot fi îngropate împreună

Rezultatele au variat și în funcție de întinderea suprafeței noroioase:

- Malurile abrupte lasă puțin noroi pe care oamenii să poată merge.
- Bazinele foarte plate răspândesc urmele pe suprafețe atât de mari încât puține ajung să fie îngropate împreună.
- Porțiunile noroioase de lățime medie au oferit cele mai favorabile condiții de conservare în ansamblu.

A contat și viteza cu care dispăreau amprentele. Când degradarea era prea lentă, pașii vechi se acumulau și se suprapuneau într-un amestec greu de citit. Când era prea rapidă, urmele dispăreau înainte să ajungă apa.

## Deplasările oamenilor au contat mai mult decât mărimea grupului

Grupurile care rămâneau lângă tabără au produs intervale de conservare mai bine delimitate. Cele care se împrăștiau au lăsat, în total, mai multe urme fosile, însă distribuția lor era mai greu de anticipat. Adăugarea mai multor oameni în model a schimbat foarte puțin rezultatele.

Uneltele de piatră au urmat un mecanism diferit: cele abandonate lângă tabere s-au acumulat treptat și aproape nimic nu le-a șters. Urmele de pași, în schimb, s-au fosilizat în episoade scurte. Autorii consideră că această deosebire ajută la explicarea absenței uneltelor lângă urmele de la White Sands: oamenii pierd unelte în jurul taberelor, dar nu își așază taberele pe marginile noroioase ale lacurilor.

Echipa a confruntat predicțiile simulării cu distribuția urmelor de la White Sands. Episoadele cu densități mari se grupează în apropierea perioadelor de schimbare climatică rapidă, în acord cu rezultatele modelului.