# Un atelier descoperit la templul Sanam arată cum regii din Kush controlau producția de obiecte prețioase

> La templul Sanam au fost găsite sute de mărgele și un șabti din faianță. Cercetătorii cred că atelierul folosea scoici marine pisate.

Publicat: 19 octombrie 2026, 02:03 · Autor: Andrei Dobrescu · Categorie: [Descoperiri](https://istoria.ro/articole/descoperiri/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/un-atelier-descoperit-la-templul-sanam-arata-cum-regii-din-kush/ · Publicație: Istoria

![Ruine din cărămizi de pământ](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/atelierul-de-faianta-de-la-sanam-1024x686.jpg)

**Sute de mărgele și o figurină funerară din faianță au fost descoperite printre urmele unui atelier de la templul Sanam, în Napata, vechea capitală nubiană de pe teritoriul Sudanului de astăzi. Figurina este un șabti, un tip de obiect depus în mormintele regale atât în Egipt, cât și în Nubia.**

La săpături a participat o echipă din care au făcut parte Dr. Kathryn Howley, de la New York University, și Dr. Rennan Lemos, de la Durham University, potrivit [Phys.org](https://phys.org/news/2026-10-ancient-nubian-temple-faience-workshop.html). Templul a fost construit de regele kushit Taharqo în secolul al VII-lea î.Hr.; această datare privește monumentul.

## Faianța căpăta o suprafață sticloasă prin ardere

Materialul din care erau făcute obiectele avea la bază silicea, amestecată cu proporții variabile de alcali și var. Prin arderea pastei la temperaturi relativ scăzute se forma o suprafață sticloasă, care lega materialul.

Faianța era prețuită pentru luciul și culorile sale, cel mai adesea albastru, verde sau alb. În Egiptul antic, denumirea ei făcea trimitere la strălucire, o însușire legată și de valoarea atribuită acestui material.

Fabricarea producea însă fum și noxe. În Egipt, atelierele de acest fel se aflau de obicei la periferia așezărilor. La Sanam, apropierea de templu trebuie înțeleasă în contextul economiei nubiene, în care templele aveau un rol central și erau strâns legate de autoritatea regală.

## Producția atelierului ajungea la cimitirul regal

Dr. Rennan Lemos, autorul principal al studiului, de la Durham University, interpretează astfel rolul complexului, într-o declarație prezentată de Phys.org: „Această dovadă arată că templul Sanam nu era doar un monument religios, ci și un centru de producție controlată de stat.”

Despre destinația pieselor, cercetătorul a precizat: „Atelierul producea obiecte din faianță asociate puterii regale, inclusiv șabti destinați cimitirului regal de la Nuri.”

În interpretarea echipei, avantajul asocierii producției cu autoritatea regală ar fi cântărit mai mult decât neajunsurile provocate de ardere. Descoperirea sugerează un control al statului care cuprindea, pe lângă obiectele finite, accesul la materiile prime, la muncă și la cunoștințele necesare fabricării lor.

Cercetătorii disting aici două moduri de exercitare a puterii: în Egipt, aceasta se exprima de regulă prin controlul pământului și al agriculturii; pentru Kush, studiul propune un rol al controlului asupra producerii bunurilor de prestigiu, obiecte prețioase asociate rangului și autorității.

## Meșteșugarii ar fi înlocuit calcarul cu scoici pisate

Nubia se afla la sud de Egipt, în valea Nilului, iar Imperiul kushit a ajuns să controleze Egiptul în secolul al VIII-lea î.Hr. Cercetările mai vechi au tratat adesea inițiativele sale politice și economice drept imitații ale celor egiptene.

Despre întrebările de la care a pornit cercetarea, Lemos a explicat: „Cercetările recente au contestat tot mai mult perspectivele mai vechi care prezentau Kush doar ca pe o copie a Egiptului, dar rămân întrebări importante despre felul în care statul kushit controla resursele, munca, producția și distribuția bunurilor de prestigiu.”

Folosirea faianței în Kush a fost probabil inspirată de practicile egiptene, însă metodele de producție identificate la Sanam indică diferențe. Lemos a descris această relație astfel: „Atelierul arată că meșteșugarii kushiti au adaptat tehnologiile inspirate de cele egiptene la condițiile locale.”

Materia primă oferă un exemplu concret, a adăugat el: „În loc să se bazeze pe calcar, care este rar în mare parte din Sudan, se pare că au folosit scoici marine pisate ca sursă de var în rețeta faianței. Acest lucru indică inovație tehnologică, nu simplă imitație.”

În privința semnificației acestei adaptări, Lemos a spus: „Acest lucru evidențiază creativitatea și capacitatea de acțiune a societăților nubiene antice.”

El a legat metodele de fabricație de sensul obiectelor în societatea kushită: „În loc să adopte pur și simplu practici culturale egiptene, kushiții au adaptat selectiv tehnologii și idei străine, dezvoltându-și propriile metode de producție și creând obiecte care aveau semnificații sociale și politice specific kushite.”

Rezultatele au fost publicate în 2026 în revista Antiquity, într-un studiu semnat de Rennan Lemos și colaboratorii săi, identificat prin DOI 10.15184/aqy.2026.10434.