# Tezaurul de la Pietroasa, comoara gotică salvată din distrugeri > Descoperite în 1837, piesele de aur numite „Cloșca cu puii de aur” au fost mutilate, furate, restaurate și trimise la Moscova. Cele 12 obiecte păstrate rămân mărturii excepționale ale artei din epo... Publicat: 20 noiembrie 2026, 08:02 · Autor: Redacția Istoria · Categorie: [Antichitate](https://istoria.ro/articole/antichitate/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/tezaurul-de-la-pietroasa-comoara-gotica-salvata-din/ · Publicație: Istoria ![Tezaurul de la Pietroasele Closca MNIR Tezaur](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/11/tezaurul-de-la-pietroasa-comoara-gotica-salvata-din-724x1024.webp) În Postul Paștelui din 1837, Ion Lemnaru și socrul său, Stan Avram, scoteau piatră de pe Valea Urgoaiei, sub poiana numită Via Ardelenilor. La circa un kilometru de castrul roman din Pietroasa, aproape de suprafață, au găsit între două lespezi obiecte de aur, unele acoperite cu pietre prețioase. Nu exista un recipient care să le apere. Doar o masă neagră, lipită de piese, posibil urma unei învelitori din piele sau pânză. Era începutul unei istorii în care frumusețea aurului avea să fie însoțită mereu de pierdere. Declarațiile ulterioare au indicat între 16 și 26 de piese, cel mai probabil 25, iar unele interogatorii au consemnat 22. Doar 12 au fost recuperate. Astăzi, ele formează unul dintre cele mai mari depozite antice de aur prelucrat artistic și sunt păstrate la Muzeul Național de Istorie a României. ## Aurul ascuns după coșul de fum Ion Lemnaru a declarat că a dus obiectele, la lăsarea nopții, în podul casei socrului său și le-a ascuns după coșul de fum. Acolo au rămas timp de un an. Când vestea unui plan de sistematizare a ridicat pericolul reconstruirii caselor, găsitorii au căutat o cale de a scăpa de comoară. Soluția lor a fost Anastase Tarpa, numit și Anastase sârbul, un arnăut din Bitolia care lucra ca pietrar la podul de peste Câlnău. El a cumpărat obiectele pentru 4.000 de lei. Apoi le-a sfărâmat cu toporul în casa lui Gheorghe Baciu. Pietrele au căzut pe podea, au fost măturate și aruncate în colbul curții. Unele au fost găsite mai târziu de copii și au ajuns din nou în atenția autorităților. ![Tesoro di pietroasele, missorio, IV V sec (1)](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/11/tezaurul-de-la-pietroasa-comoara-gotica-salvata-din-img1.webp) *Tesoro di pietroasele, missorio, IV V sec (1). Imagine: user:Asybaris01, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons* Ancheta începută în 1838 a scos la iveală declarații schimbătoare, obiecte ascunse și fragmente răspândite prin sat. Anastase a susținut pe rând că vânduse aurul unui drumeț ieșean, că îl predase și că îl îngropase lângă podul Câlnăului, de unde l-ar fi luat apa. Dus la fața locului împreună cu Mihail Ghica, Petrache Poenaru și Constantin Steriade, a săpat la colțurile podului. De acolo au fost scoase piesele care au putut fi salvate. Prețul omenesc al anchetei a fost greu. Ion Lemnaru și Stan Avram au murit în închisoare. Alte persoane au rămas luni întregi arestate, în timp ce familiile lor reclamau lipsurile și foamea. Procesul principal s-a încheiat în 1839, însă cercetările și litigiile legate de comoară au continuat. ## Cele 12 supraviețuitoare Din ansamblul inițial s-au păstrat trei colane, patru fibule, două vase poligonale, o pateră cu figuri mitologice, un vas oenochoe și un taler. Fibulele erau podoabe asemănătoare broșelor sau acelor de siguranță, folosite pentru prinderea veșmintelor. În Antichitatea târzie, asemenea obiecte puteau deveni însemne de rang și piese ale costumației ceremoniale. ![Orfèvrerie wisigoths 01](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/11/tezaurul-de-la-pietroasa-comoara-gotica-salvata-din-img2.webp) *Orfèvrerie wisigoths 01. Imagine: BMarquebielle, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons* Cinci obiecte au fost lucrate numai din aur: vasul oenochoe, talerul, patera, colanul simplu și colanul cu inscripție runică. Celelalte șapte au fost împodobite cu pietre prețioase. Printre materialele păstrate sau consemnate se află granate, almandine, turmaline, smaralde, cristale de stâncă, safire și sticlă colorată. Aurul are un titlu de peste 20 de carate, iar diferențele de culoare arată că nu toate piesele au fost făcute din același metal. Obiectele se împart în podoabe și vase. Vesela ceremonială putea fi folosită la ospețe și în ceremonii religioase, dobândind valoare simbolică. Podoabele declarau statutul și identitatea purtătorului. De aici ipoteza că ansamblul ar fi aparținut unui rege sau unui mare prelat și ar fi fost folosit la solemnități religioase ori la banchete. Diversitatea sa este izbitoare. Patera urmează tradiții greco-romane, deși reunește personaje clasice și divinități considerate germanice. Talerul și cana oenochoe au motive geometrice. Fibulele, vasele poligonale și colanul elipsoidal folosesc decorul policrom și tehnica cloisonné, în care pietrele sunt fixate în compartimente delimitate pe suprafața metalului. Capetele de pasăre ale fibulelor și inscripția runică leagă ansamblul de lumea germanică, în timp ce execuția păstrează ecouri greco-romane, scito-sarmate, iraniene și nord-pontice. ![Coupe Pietroassa](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/11/tezaurul-de-la-pietroasa-comoara-gotica-salvata-din-img3.webp) *Coupe Pietroassa. Imagine: Christelle Molinié, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons* ## Inscripția care a deschis disputa Colanul cu rune este singura piesă inscripționată și, tocmai de aceea, a devenit cheia marilor interpretări. Literele sunt greu de descifrat. Lectura „Gutan(e) Iowi hailag”, interpretată drept „lui Jupiter al goților consacrat”, a întărit ideea unui caracter sacru care s-ar putea răsfrânge asupra întregului tezaur. Rudolf Neumeister a legat comoara de Athanaric, conducătorul vizigoților. Alexandru Odobescu a preluat ipoteza și a transformat cercetarea tezaurului într-o preocupare de durată, publicând monografia *Le Trésor de Pétrossa* între 1889 și 1900. Contextul istoric părea să susțină legătura. În 376, hunii ajunseseră la Nistru și înfrânseseră rezistența vizigoților. O parte dintre aceștia a trecut Dunărea, în timp ce Athanaric s-a retras spre ținutul Caucaland, descris ca inaccesibil, apărat de munți și păduri. Cercetătorii au plasat acest refugiu în cotul Carpaților Orientali, între Buzău și Vrancea. Pietroasa, aflată lângă un castru roman și aproape de căi de comunicație și regiuni agricole, putea fi o poziție strategică. În această interpretare, Athanaric și-ar fi ascuns odoarele înainte de a pleca în Imperiul Roman de Răsărit, sperând să se întoarcă. În 381 a fost primit cu mari onoruri la Constantinopol și a murit la scurt timp. Tezaurul a fost datat convențional în același an. Legătura rămâne însă o ipoteză. Datarea exactă a fiecărei piese și identificarea atelierelor nu sunt posibile, iar stilurile diferă. Unele încadrări plasează obiecte în secolul al IV-lea, altele duc anumite piese în prima jumătate a secolului al V-lea. Au fost propuse și o origine ostrogotă, apartenența la generalul got Gainnas sau interpretarea obiectelor drept daruri primite de conducători germanici de la lideri romani. Arheologii moderni nu pot lega cu certitudine comoara de numele lui Athanaric. ## Comoara mutilată a doua oară La 28 martie 1842, piesele au intrat în circuitul muzeal la Colegiul Sfântul Sava din București. Ele au stat la baza fondării Muzeului de Antichități Național. Greutatea consemnată atunci era de 18,7975 kilograme de aur. Au urmat marile expoziții europene: Paris în 1867, Muzeul South-Kensington din Londra în 1868 și Viena în 1873. La Londra, obiectele au fost fotografiate și au fost realizate copii galvanoplastice. Imaginile din 1868 au devenit mărturii esențiale despre înfățișarea pieselor înaintea următoarei catastrofe. În 1875, Dumitru Pantazescu-Popescu a furat tezaurul din Muzeul de Antichități aflat în Palatul Universității. Obiectele au fost din nou mutilate. Colanul cu rune a pierdut jumătate din structură, iar inscripția a fost împărțită între fragmente. Fotografiile făcute anterior la Londra au permis reconstituirea caracterelor cu un grad relativ de exactitate. Un incendiu produs în 1884 în același muzeu a provocat alte deteriorări. Regele Carol I a hotărât restaurarea integrală la Berlin, unde bijutierul Paul Telge a consolidat aurul cu adaosuri de argint și bronz și a realizat o nouă copie galvanoplastică. Din cauza acestor adaosuri, greutatea actuală a ansamblului este de 19.755,33 grame. ## Drumul la Moscova și întoarcerea Tezaurul a revenit la Paris în 1900 și a fost expus timp de șase luni în Sala Orfevrăriei antice din Luvru. Aventura cea mai lungă avea însă să înceapă în timpul Marelui Război. În fața ocupării iminente a Bucureștiului de către trupele Puterilor Centrale, Guvernul României a decis trimiterea Tezaurului României la Moscova. În decembrie 1916, piesele de la Pietroasa au plecat odată cu acesta. S-au întors integral abia în 1956. La București, Muzeul de Artă al Republicii le-a prezentat într-o mare expoziție deschisă la 23 august. Din 1972, tezaurul este exponat al muzeului care poartă astăzi numele de Muzeul Național de Istorie a României. Românii l-au numit „Cloșca cu puii de aur”, după asemănarea fibulei mari cu o găină și a celor mici cu puii ei, deși formele păsărilor nu sunt ale unor galinacee domestice. Numele popular a supraviețuit alături de aur. La fel au supraviețuit cele 12 piese, trecute prin topor, furt, foc, restaurări și un drum de patru decenii la Moscova. Importanța lor stă tocmai în această dublă mărturie: despre întâlnirea lumilor artistice din epoca migrațiilor și despre fragilitatea unei comori pe care fiecare generație a trebuit să o salveze din nou. Reper cronologic ### Pe scurt, în timp - 376Hunii ajung la Nistru, iar vizigoții lui Athanaric nu reușesc să le oprească înaintarea. - 381Athanaric ajunge la Constantinopol și moare la scurt timp; anul este folosit pentru datarea convențională a tezaurului. - 1837Ion Lemnaru și Stan Avram descoperă obiectele de aur în timpul Postului Paștelui. - 1838Autoritățile încep anchetele și recuperează piesele păstrate ale comorii. - 1842Tezaurul intră în circuitul muzeal la Colegiul Sfântul Sava. - 1867Comoara este prezentată la Expoziția universală de la Paris. - 1868Tezaurul este expus și fotografiat la Muzeul South-Kensington din Londra. - 1873Piesele participă la Expoziția universală de la Viena. - 1875Dumitru Pantazescu-Popescu fură și mutilează obiectele din Muzeul de Antichități. - 1884Un incendiu produce noi deteriorări, urmate de restaurarea realizată la Berlin de Paul Telge. - 1889-1900Alexandru Odobescu publică monografia Le Trésor de Pétrossa. - 1900Tezaurul este expus timp de șase luni la Luvru, în cadrul Expoziției de la Paris. - 1916Tezaurul este trimis la Moscova împreună cu Tezaurul României. - 1956Cele 12 piese sunt restituite integral și expuse la București. - 1972Tezaurul devine exponat al muzeului numit astăzi Muzeul Național de Istorie a României. Surse ### Pe ce se sprijină acest dosar - [ro.wikipedia.org](https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_de_la_Pietroasa) - [en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Pietroasele_Treasure) - [luceafarul.net](https://luceafarul.net/aurul-dacic-closca-cu-puii-de-aur-si-tezaurul-romanesc-mereu-teme-pentru-cercetatori) - [adevarul.ro](https://adevarul.ro/locale/buzau/tezaurul-pietroasa-comoara-i-a-pedepsit-cei-descoperit-o-zbuciumul-misterioasei-mosteniri--ne-au-lasat-o-dacii-1_5501ce2b448e03c0fd7eb967/index.html) - [historia.ro](https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/istoria-tumultoasa-a-tezaurului-closca-cu-puii-de-aur?fb_comment_id=620656001392454_719739384817448) - [clasate.cimec.ro](http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?tit=Colier--Colan&k=87C3D49F3C884C13ABBD14B5E5576EC2) Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike. Tezaurul de la Pietroasele Closca MNIR Tezaur. Imagine: autor necunoscut, CC BY 3.0, via Wikimedia Commons.