# Putto, copilul înaripat care a trecut din mitologie în arta creștină și barocă

> Un bebeluș băiat, dolofan, adesea gol și înaripat, puttoul a pornit din lumea clasică și a ajuns să capete sensuri noi în Renaștere și în arta religioasă. Drumul lui spune mult despre felul în care...

Publicat: 9 octombrie 2026, 18:03 · Autor: Redacția Istoria · Categorie: [Renaștere](https://istoria.ro/articole/renastere/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/putto-copilul-inaripat-care-a-trecut-din-mitologie-in-arta/ · Publicație: Istoria

![Putto with a yoke MET DP 20906 001](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/putto-copilul-inaripat-care-a-trecut-din-mitologie-in-arta-609x1024.jpg)

Pe sarcofagele pentru copii din secolul al II-lea, micile figuri apar în mișcare: luptă, dansează, iau parte la rituri bacchice, practică sport. Apoi dispar. Evul Mediu le lasă în urmă. Când revin, în Quattrocento, nu mai sunt doar un motiv moștenit din Antichitate. Devin altceva. În mâinile artiștilor, puttoul începe o a doua viață.

Putto este figura unui bebeluș băiat dolofan, de obicei gol și adesea înaripat. La început, simbolismul lui era legat de pasiuni profane. Mai târziu, a ajuns să reprezinte un fel de îngeraș în arta religioasă, adesea numit heruvim. În arta barocă, puttoul a ajuns să sugereze omniprezența lui Dumnezeu. Iar când această figură îl reprezintă pe Cupidon, poartă și numele de amorino sau amoretto, în română, amoraș.

## Un nume vechi pentru o figură și mai veche

Forma cea mai întâlnită, putti, este pluralul italianului putto. Cuvântul italian vine din latinescul *putus*, cu sensul de „băiat” sau „copil”. În italiana de astăzi, putto poate însemna fie un bebeluș îngeraș înaripat, fie, mai rar, un băiețel.

Figura are rădăcini adânci în arta lumii clasice. Acolo, puttii erau copii cu aripi despre care se credea că influențează viețile oamenilor. În arta Renașterii, forma lor a fost derivată în mai multe feluri: din Erosul grec sau Amorul, adică Cupidonul roman, zeul iubirii și însoțitorul Afroditei ori al lui Venus; din geniul roman, un spirit păzitor; sau, uneori, din demonul grec, un spirit mesager aflat la jumătatea drumului dintre tărâmul uman și cel divin.

![A winged putto flogging a satyr tied to a tree MET DP836419](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/putto-copilul-inaripat-care-a-trecut-din-mitologie-in-arta-img1.webp)

*A winged putto flogging a satyr tied to a tree MET DP836419. Imagine: Jusepe de Ribera, CC0, domeniu public, via Wikimedia Commons*

## Dispariția și întoarcerea

Puttoul a dispărut în Evul Mediu. Revenirea lui este legată de Quattrocento, iar această reînviere este atribuită, în general, lui Donatello, la Florența, în anii 1420. Există și manifestări anterioare, cum este mormântul Ilariei del Carretto, sculptat de Jacopo della Quercia la Lucca, dar numele care domină această cotitură rămâne Donatello.

El este considerat inițiatorul puttoului nu fiindcă ar fi inventat figura, ci fiindcă a readus-o la viață artistică. A refăcut forma clasică și i-a dat un caracter distinct. A încărcat-o cu semnificații creștine și a folosit-o în contexte noi, precum îngerii muzicanți, iar puttii au început să apară și în opere cu subiecte din mitologia clasică, tot mai populare în aceeași epocă.

Unele dintre figurile lui Donatello sunt mai vârstnice decât tipul obișnuit de copil foarte mic și se poartă mai puțin îngerește. Figura de bronz *Amore-Attis* este exemplul cel mai extrem. Astfel de figuri sunt adesea numite *spiritelli*. Se văd și alte personaje asemănătoare puttoului, mai ales băieți adolescenți înaripați, tipici pentru marginile lucrărilor atelierului Embriachi din jurul anului 1400.

![Großheubach Industriegebiet Putto Juli 2024](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/putto-copilul-inaripat-care-a-trecut-din-mitologie-in-arta-img2.webp)

*Großheubach Industriegebiet Putto Juli 2024. Imagine: K1008, CC0, domeniu public, via Wikimedia Commons*

## Decorul care spune mai mult decât pare

Cei mai mulți putti renascentiști sunt decorativi. Ei împodobesc atât opere religioase, cât și lucrări seculare și, de obicei, nu iau parte la evenimentele din picturile narative. Tocmai aici stă forța lor: nu conduc acțiunea, dar schimbă sensul imaginii.

În arta renascentistă italiană din secolul al XVI-lea au existat două forme populare în care puttoul devine subiect principal: puttoul adormit și puttoul în picioare, însoțit de un animal sau de un alt obiect.

Iconografia puttilor rămâne în mod deliberat nefixată. De aceea este greu de trasat o linie clară între putti, cupidoni și diverse forme de îngeri. Ei nu au atribute unice, imediat recognoscibile. În funcție de context, pot avea roluri și semnificații diferite.

Asocierile cele mai frecvente sunt cu Afrodita și, prin ea, cu iubirea romantică sau erotică; cu raiul; cu pacea, prosperitatea, bucuria și timpul liber.

## Din Italia spre restul Europei

Putti, cupidoni și îngeri apar atât în arta religioasă, cât și în cea seculară din anii 1420 din Italia, la începutul secolului al XVI-lea în Țările de Jos și Germania, în perioada manieristă și în Renașterea târzie din Franța, apoi în frescele baroce de pe tavane.

Mulți artiști i-au reprezentat, dar între cei mai cunoscuți se află Donatello și Rafael. Dintre toate imaginile celebre, două au avut o soartă specială: cei doi putti relaxați și curioși aflați la poalele *Madonnei Sixtine* a lui Rafael au fost reproduși de multe ori.

Mai târziu, figura a cunoscut o nouă renaștere majoră în secolul al XIX-lea. Puttii se mișcau jucăuș în operele pictorilor academici francezi, în ilustrațiile lui Gustave Doré pentru *Orlando Furioso* și chiar în reclame.

## De la pasiune profană la omniprezența lui Dumnezeu

Povestea puttoului este povestea unei transformări lente. Pornit din lumea clasică, unde figura lui era legată de forțe care influențau viața oamenilor, el reapare în Renaștere ca formă recuperată și reinterpretată. Intră în mitologie, în decor, în arta religioasă. Capătă sensuri creștine. În baroc, ajunge să reprezinte omniprezența lui Dumnezeu.

Tocmai această mobilitate îl face atât de important. Puttoul nu are un singur sens și nici o singură patrie artistică. Este una dintre acele figuri care arată cum supraviețuiesc formele: dispar, revin și, când revin, spun altceva decât spuneau înainte.

Reper cronologic

### Pe scurt, în timp

- secolul al II-leaPe sarcofagele pentru copii apar putti înfățișați luptând, dansând, participând la rituri bacchice sau practicând sport.
- anii 1420La Florența, revenirea puttoului în Quattrocento este atribuită în general lui Donatello.
- secolul al XVI-leaÎn arta renascentistă italiană se impun două forme populare: puttoul adormit și puttoul în picioare cu un animal sau alt obiect.
- secolul al XIX-leaPuttii cunosc o renaștere majoră în operele pictorilor academici francezi, în ilustrații și în reclame.

Surse

### Pe ce se sprijină acest dosar

- [ro.wikipedia.org](https://ro.wikipedia.org/wiki/Putto)
- [en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Putto)
- [arthistory.about.com](http://arthistory.about.com/cs/glossaries/g/p_putti.htm)
- [ahdictionary.com](https://www.ahdictionary.com/word/search.html?q=cherub)
- [oxforddictionaries.com](http://www.oxforddictionaries.com/us/definitio/english/cherub)
- [etymonline.com](http://www.etymonline.com/?term=putti)

Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.

Putto with a yoke MET DP 20906 001. Imagine: Violanta Vanni, CC0, domeniu public, via Wikimedia Commons.