# Pogromul de la București și prăbușirea puterii legionare

> În ianuarie 1941, lupta pentru putere dintre Ion Antonescu și legionari s-a desfășurat în paralel cu un pogrom organizat împotriva evreilor din București. Asasinatele, tortura și jaful au culminat ...

Publicat: 15 octombrie 2026, 18:04 · Autor: Redacția Istoria · Categorie: [Contemporan](https://istoria.ro/articole/contemporan/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/pogromul-de-la-bucuresti-si-prabusirea-puterii-legionare/ · Publicație: Istoria

![Romanian fascist symbols](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/pogromul-de-la-bucuresti-si-prabusirea-puterii-legionare-967x1024.webp)

La Templul Coral, rugăciunea de seară a fost întreruptă de legionari. Ozias Copstik, conducătorul rugăciunii, și alți evrei au fost duși la un centru de tortură, apoi asasinați în pădurea Jilava. Atacatorii s-au întors cu un camion, au încărcat mobilierul, au spart casa de fier și au furat ce au găsit.

În alte locuri din București se petreceau scene asemănătoare. Sinagogi erau jefuite și devastate, oamenii erau ridicați din case sau de pe stradă, iar sediile legionare și unele clădiri ale poliției deveneau centre de tortură. Pogromul nu a fost un efect întâmplător al luptelor pentru putere. S-a desfășurat în paralel cu rebeliunea legionară și a fost organizat pentru a-i transforma pe evrei în ținte ale violenței.

## Violența pregătită de stat

Drumul spre pogrom fusese deschis înainte de 1941. Legislația din ultimul an al domniei lui Carol al II-lea ridicase discriminarea rasială la rang de lege. În timpul Statului Național Legionar au fost elaborate peste douăzeci de decrete-legi care restrângeau libertatea și drepturile civice ale evreilor.

Ion Antonescu și legionarii împărtășeau obiectivul exproprierii evreilor, dar se despărțeau asupra ritmului și metodelor. Antonescu se temea că jaful grăbit va opri comerțul și va provoca un dezastru economic. El urmărea transferul proprietăților către stat. Legionarii recurgeau la teroare, tortură și crimă, iar o mare parte dintre bunurile luate ajungeau la membrii mișcării și la apropiații lor.

![Bucharest Pogrom Memorial (01)](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/pogromul-de-la-bucuresti-si-prabusirea-puterii-legionare-img1.webp)

*Bucharest Pogrom Memorial (01). Imagine: Doyle of London, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons*

În ultimele luni din 1940, legionarii au impus amenzi și taxe ilegale, au organizat percheziții folosite ca prilej de jaf și au recurs la arestări, evacuări silite, tortură și viol. Uciderea a 65 de demnitari politici la Jilava și la Prefectura Poliției Capitalei, urmată de asasinarea fostului prim-ministru Nicolae Iorga, a adâncit ruptura dintre Mișcarea Legionară și Antonescu.

> „Pogromul nu a fost un eveniment izolat, rupt de atmosfera opresivă și de persecuțiile tipice din statul național-legionar, ci punctul culminant al evoluției evenimentelor”.

## Aliații devin adversari

La începutul anului 1941, conflictul din conducerea statului intrase în faza decisivă. Antonescu s-a întâlnit în Germania cu Hitler și a obținut sprijinul Berlinului pentru măsuri împotriva legionarilor. În același timp, propaganda legionară împotriva evreilor, masonilor și oamenilor loiali lui Antonescu devenea tot mai intensă.

Desființarea posturilor de comisari de românizare de pe lângă întreprinderile comerciale și industriale a fost privită de legionari ca un atac direct. Ei au cerut demisia lui Antonescu și instalarea unui guvern condus de Horia Sima. Uciderea maiorului german Döhring la București a oferit ambelor tabere un pretext pentru confruntare.

![Crimele legionarilor 1941](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/pogromul-de-la-bucuresti-si-prabusirea-puterii-legionare-img2.webp)

*Crimele legionarilor 1941. Imagine: autor necunoscut, domeniu public, via Wikimedia Commons*

Antonescu l-a demis pe ministrul de Interne, generalul Petrovicescu, omul Legiunii, precum și pe conducătorii poliției și ai Siguranței. Legionarii au respins destituirile, s-au înarmat și s-au baricadat în clădiri publice și sedii proprii. Au deschis focul asupra soldaților care încercau să preia controlul.

## Rebeliunea și pogromul merg împreună

În timp ce armata și legionarii se confruntau, propaganda anunța că evreii s-ar fi revoltat. Atacurile împotriva cartierelor evreiești începuseră însă înaintea rebeliunii. La violențe au participat legionari, polițiști și jandarmi loiali mișcării, organizații muncitorești și studențești legionare, precum și alte grupuri.

Ministrul Vasile Iașinschi a ordonat incendierea cartierelor evreiești. Locuințe, prăvălii, sinagogi și instituții au fost atacate. Evreii erau ridicați pentru a li se confisca banii, bijuteriile și bunurile. Câteva mii de persoane, bărbați și femei cu vârste între 15 și 85 de ani, au fost arestate în cursul rebeliunii.

Centre de tortură au funcționat la Prefectura Poliției Capitalei, în sedii legionare, în comisariate și în sinagogi ocupate. La sediul din Calea Călărași nr. 37 au fost aduși 200 de evrei. La Comisariatul XV de Poliție, 150 de victime au fost tunse cu foarfeca de tăiat iarba, jefuite, bătute și silite să înghită sare amară amestecată cu petrol, benzină și oțet.

La Moara Străulești au fost deținuți 79 de evrei. Timp de două zile și o noapte au fost bătuți, înfometați și amenințați cu moartea. După ce li s-au luat încălțămintea și hainele, au fost eliberați în zăpadă, la 16 kilometri de oraș.

## Orașul templelor devastate

Distrugerea lăcașurilor de cult a urmărit deopotrivă jaful și ștergerea unei moșteniri. La Sinagoga Mare au fost bătuți și jefuiți credincioșii, iar documente istorice vechi de sute de ani au fost arse. Sinagogile Bet Midraș și Bet El au fost distruse, iar Sinagoga Cizmarilor a devenit centru de tortură.

Cahal Grande, considerată cea mai frumoasă sinagogă din București și din România, a fost jefuită și devastată. Cărțile religioase, biblioteca antică și sulurile Torei au fost adunate în mijlocul templului și incendiate. Legionarii au folosit apoi o cisternă cu benzină și i-au împiedicat pe pompieri să stingă focul. Clădirea a ars complet.

Unele lăcașuri au scăpat de incendiere. Templul Coral nu a ars în întregime deoarece atacatorii nu aveau suficientă benzină. La Sinagoga Mare, Lucreția Canjia, o servitoare creștină, i-a rugat să nu dea foc și le-a amintit cum trebuie să se poarte credincioșii creștini. Atacatorii au renunțat. La Cahal Cicu, teama vecinilor că incendiul le-ar putea cuprinde casele a împiedicat aprinderea clădirii, fără să oprească devastarea.

## Jilava și abatorul

Nouăzeci dintre evreii torturați au fost transportați în pădurea Jilava, dezbrăcați și împușcați în cap. Unii legionari s-au întors pentru a lua hainele victimelor și lucrările dentare din aur. Rabinul Tzvi Gutman a fost împușcat de două ori, dar a supraviețuit. Fiii săi, Iacov și Iosef, au fost uciși.

Alți 15 evrei, luați de la Prefectura Poliției Capitalei, au fost duși la abator și împușcați în ceafă. Câteva cadavre au fost atârnate de cârligele folosite pentru vite, iar unor trupuri li s-au scos intestinele și le-au fost așezate în jurul gâtului. Cruzimea episodului avea să devină una dintre țintele predilecte ale celor care au încercat să nege pogromul.

În total au fost numărate 120 de cadavre, iar cinci evrei au fost declarați dispăruți. Numărul victimelor este estimat între 120 și 140, deoarece evidențele comunității nu îi cuprindeau pe evreii veniți din provincie și nici pe cei care își schimbaseră religia.

## Armata învinge, negarea începe

După două zile în care armata s-a apărat și a încercat să încercuiască pozițiile legionare, Antonescu a ordonat ofensiva. Tunurile au fost îndreptate împotriva baricadelor, iar clădirile ocupate au fost cucerite. În confruntări au murit 30 de soldați, iar câteva sute au fost răniți. Legionarii rămași în viață au fugit din București, unii găsind adăpost în străinătate.

În urma pogromului, 1.274 de prăvălii, ateliere și apartamente evreiești au fost grav devastate. Armata a strâns în 200 de camioane obiectele jefuite, fără a recupera banii și bijuteriile. Federația Comunităților Evreiești din România a evaluat pagubele la 383 de milioane de lei.

Mișcarea Legionară a fost interzisă, iar aproximativ 9.000 dintre membrii ei au fost condamnați la închisoare. Legionarii nu au mai revenit la putere. Negarea pogromului a început însă imediat după reprimarea rebeliunii. Reprezentanți ai mișcării au susținut fie că masacrul nu avusese loc, fie că legionarii nu participaseră, fie că atrocitățile fuseseră exagerate. Astfel, după violență a început lupta pentru ștergerea ei din memorie.

Surse

### Pe ce se sprijină acest dosar

- [ro.wikipedia.org](https://ro.wikipedia.org/wiki/Pogromul_de_la_Bucure%C8%99ti)
- [en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Legionnaires%27_rebellion_and_Bucharest_pogrom)
- [www1.yadvashem.org](http://www1.yadvashem.org/about_yad/what_new/index_whats_new-report.html)
- [arquivo.pt](http://arquivo.pt/wayback/20091014031858/http://www1.yadvashem.org/about_yad/what_new/index_whats_new-report.html)
- [idee.ro](http://www.idee.ro/holocaust/pdf/pogromul.pdf)
- [72.14.221.104](http://72.14.221.104/search?q=cache:OOPS7rnHCzoJ:www.ispaim.ro/doc/Romana/09)

Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.

Romanian fascist symbols. Imagine: Dahn, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons.