# Octavian Goga și ruptura dintre poet și politician

> Consacrat de versurile despre lumea satului și de lupta pentru unitatea românilor, Octavian Goga a ajuns la conducerea unui guvern fascist. Cele 44 de zile ale guvernării sale au deschis o politică...

Publicat: 31 octombrie 2026, 18:01 · Autor: Redacția Istoria · Categorie: [Contemporan](https://istoria.ro/articole/contemporan/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/octavian-goga-si-ruptura-dintre-poet-si-politician/ · Publicație: Istoria

![Goga signature](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/octavian-goga-si-ruptura-dintre-poet-si-politician-1024x576.webp)

La 21 ianuarie 1938, după mai puțin de o lună de guvernare, cabinetul condus de Octavian Goga publica Decretul nr. 169. Evreii cetățeni români erau obligați să-și dovedească prin acte dreptul la cetățenie, în termen de 20 de zile de la afișarea listelor. Aveau să fie verificate 617.396 de persoane. Dintre ele, 225.222 și-au pierdut cetățenia.

În fruntea primului guvern fascist al României se afla un poet primit cândva cu entuziasm, un membru al Academiei Române și un fost militant pentru drepturile românilor din Transilvania. Între autorul volumului *Poezii* și prim-ministrul care a încălcat drepturile unei minorități se întinde una dintre cele mai tulburătoare rupturi ale vieții publice românești.

## Satul care a intrat în poezie

Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881, în Rășinari, în casa de pe Ulița Popilor nr. 778. Tatăl său, Iosif Goga, era preot ortodox, iar mama sa, Aurelia, învățătoare și colaboratoare în tinerețe la *Telegraful Român* și *Familia*. Între 1886 și 1890, copilul a urmat școala primară din sat, avându-l ca învățător pe Moise Frățilă, posibilul model al poeziei *Dascălul*.

Vacanțele petrecute la Crăciunelu de Sus, satul natal al tatălui său, i-au oferit materia unei poezii legate de viața rurală. Goga avea să spună că viața țăranilor de acolo i-a inspirat *Plugarii* și *Clăcașii*. Satul nu a rămas pentru el un simplu decor. Țăranii, dascălul, lăutarul și lumea muncii au devenit personaje centrale ale operei sale.

![RO SB Casa Octavian Goga din Rășinari (7)](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/octavian-goga-si-ruptura-dintre-poet-si-politician-img1.webp)

*RO SB Casa Octavian Goga din Rășinari (7). Imagine: Țetcu Mircea Rareș, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons*

În 1890 s-a înscris la liceul de stat din Sibiu, unde limba de predare era maghiara. În 1899 s-a transferat la Școalele Centrale Române greco-ortodoxe din Brașov. După absolvire, în 1900, a urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta, și-a continuat studiile la Berlin și le-a încheiat în 1904.

Debutul venise înainte să împlinească șaptesprezece ani. Ziarul *Tribuna* din Sibiu i-a publicat poezia *Atunci și acum*, semnată „Tavi”. Au urmat texte semnate „Octavian” și „Nic. Otavă”. Abia la 15 septembrie 1903, în *Luceafărul*, poezia *Sfârșit de septembrie* a purtat numele întreg, Octavian Goga.

## O revistă pentru o idee de unitate

La 1 iulie 1902 apărea la Budapesta revista *Luceafărul*, creată în mediul studenților români din Societatea „Petru Maior”. Publicația urmărea cultura națională și unitatea politică a românilor din Transilvania. Goga a fost între inițiatori, apoi redactor responsabil sau director până în 1912. În paginile revistei și-a publicat majoritatea poeziilor adunate în primul volum.

![RO SB Casa Octavian Goga din Rășinari (8)](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/octavian-goga-si-ruptura-dintre-poet-si-politician-img2.webp)

*RO SB Casa Octavian Goga din Rășinari (8). Imagine: Țetcu Mircea Rareș, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons*

*Oltul* și *Dăscălița* au apărut în 1904, iar în anul următor au urmat *Plugarii*, *Lăutarul*, *Dascălul*, *Rugăciune* și *Clăcașii*. Volumul *Poezii*, publicat la Budapesta în 1905, a devenit un eveniment literar. Ilarie Chendi, Sextil Pușcariu, Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu și alți critici și scriitori l-au întâmpinat elogios. La numai 25 de ani, Goga se bucura de un prestigiu remarcabil pe ambii versanți ai Carpaților.

Consacrarea instituțională a venit repede. La 21 martie 1906, Academia Română i-a acordat Premiul „Năsturel-Herescu”, după ce Titu Maiorescu prezentase raportul pentru premierea volumului. În 1920, Goga a devenit membru al Academiei Române, iar în 1924 a primit Premiul Național de poezie și premiul Mihail Sadoveanu pentru proză.

Literatura sa nu s-a oprit la poezie. Piesa *Domnul notar*, jucată la Teatrul Național din București în 1914, urmărea efectele compromisului și ale deznaționalizării într-un sat ardelean aflat sub dominație habsburgică. *Meșterul Manole*, reprezentată în 1927 și publicată în 1928, adapta vechiul mit unei drame psihologice. Admirator al literaturii maghiare, deși adversar al politicii guvernelor maghiare din Transilvania, Goga a tradus *Tragedia omului* de Imre Madách. Volumul traducerii a apărut în 1934 și a fost apreciat pentru valoarea sa poetică.

![RO SB Casa Octavian Goga din Rășinari (4)](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/octavian-goga-si-ruptura-dintre-poet-si-politician-img3.webp)

*RO SB Casa Octavian Goga din Rășinari (4). Imagine: Țetcu Mircea Rareș, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons*

## De la gazetă la lupta politică

În septembrie 1906, Goga a fost ales secretar literar al ASTRA, Asociația transilvăneană pentru literatura română și cultura poporului român. Împreună cu Octavian C. Tăslăuanu, a orientat activitatea așezământului cultural spre mize politice. De la 1 ianuarie 1907 a condus săptămânalul *Țara noastră*, gândit ca o punte între cărturari și oamenii satelor.

Publicistica lui s-a concentrat asupra originii și continuității românilor, unității lor și luptei împotriva asupririi austro-ungare. Articolele critice despre exploatarea țăranilor și despre guvernanții României au avut consecințe directe. În iarna anului 1911, Goga a fost închis timp de o lună la Seghedin. Caragiale l-a vizitat și a protestat împotriva arestării. În 1913, Goga a fost arestat din nou.

După izbucnirea Primului Război Mondial, s-a stabilit în România și a susținut alipirea Transilvaniei și desăvârșirea unității statale. A scris în *Adevărul* și *Epoca*, iar la 15 februarie 1915 și-a formulat public miza în termenii sacrificiului personal:

> „Noi ne-am pierdut țara, noi ne-am pierdut patria, dar avem încă capetele noastre. Vi le dăm dumneavoastră, faceți ce vreți cu ele. Ele pot să cadă, Ardealul nu poate cădea“.

Guvernul maghiar l-a judecat pentru înaltă trădare și l-a condamnat la moarte în contumacie. Goga s-a înrolat în armata română și a luptat ca soldat în Dobrogea. După încetarea ostilităților și semnarea păcii de la București, a plecat în Franța. În vara anului 1918 a participat la activitatea Consiliului național al unității române de la Paris, creat pentru a face presiuni asupra marilor puteri în vederea unității statale. La începutul anului 1919 s-a întors în România Mare și a fost ales deputat de Sibiu.

## Alunecarea spre fascism

În anii 1920, Goga a susținut democrația parlamentară. După 1930, orientarea sa s-a schimbat radical: a simpatizat fascismul italian și nazismul german și a devenit unul dintre liderii mișcării naționaliste românești. Antisemitismul său fusese vizibil și mai devreme. În 1926, ca ministru de interne, s-a folosit de uciderea elevului evreu David Falik de către studentul Nicolae Totu pentru a promova antisemitismul, a întârziat ancheta și, după achitarea lui Totu, l-a numit public „erou național”.

La 14 iulie 1935, Partidul Național Agrar condus de Goga a fuzionat cu Liga Apărării Național Creștine a lui Alexandru C. Cuza. A rezultat Partidul Național Creștin. După alegerile din decembrie 1937, în care partidul s-a clasat al patrulea, regele Carol al II-lea l-a chemat pe Goga să formeze guvernul. Poetul a devenit prim-ministru la 28 decembrie.

Guvernarea a durat 44 de zile, dar urmările au depășit cu mult durata cabinetului. Politica sa urmărea apropierea de Germania nazistă și Italia fascistă. Decretul din 21 ianuarie 1938 a încălcat Constituția și obligațiile internaționale prin care România garantase cetățenie deplină și drepturi egale minorităților. După revizuire, 392.172 de evrei și-au păstrat cetățenia, iar 225.222 au pierdut-o. Cei din urmă au primit certificate de identitate valabile un an și au fost considerați străini fără pașaport.

Măsura a inaugurat o serie de legi discriminatorii. Evreii lipsiți de drepturi au început să plece din țară, iar emigrarea intelectualilor și industriașilor a afectat cultura și economia. Intelectuali de frunte au protestat. Într-un interviu acordat ziarului britanic *Daily Herald* în ianuarie 1938, Goga vorbea despre 500.000 de evrei pe care refuza să-i considere cetățeni români și propunea deportarea lor în Madagascar.

La începutul lunii februarie, puterea lui Goga devenise și o amenințare pentru rege. După ce prim-ministrul a negociat un acord electoral cu Corneliu Zelea Codreanu la 8 februarie 1938, Carol al II-lea, Armand Călinescu și Gheorghe Tătărescu au pregătit înlăturarea sa. La 10 februarie, regele i-a cerut să amâne alegerile anticipate. Goga a demisionat și a refuzat să intre în guvernul de uniune națională numit în aceeași zi.

## Ultimele zile la Ciucea

Retras singur la castelul de la Ciucea, în timp ce Veturia Goga rămăsese la București, fostul prim-ministru a suferit la 5 mai 1938 un accident vascular cerebral cu hemiplegie. A intrat în comă și a murit două zile mai târziu, la 7 mai, la ora 14:15. Avea 57 de ani.

Carol al II-lea a dispus funeralii naționale. După două zile de pelerinaj la catafalcul din Ciucea, trenul mortuar a plecat spre București la 10 mai. Sicriul a fost depus în rotonda Ateneului, unde a rămas până la funeraliile din 14 mai. Din dorința consemnată în testament nu s-au rostit cuvântări, iar pe corpul neînsuflețit a fost așezată o svastică nazistă.

Goga a fost înmormântat la cimitirul Bellu, apoi reînhumat la conacul de la Ciucea în 1939. Imaginea finală a funeraliilor concentrează contradicția unei biografii: poetul consacrat de Academia Română și militantul pentru românii supuși dominației habsburgice ajunsese conducătorul unui guvern care a retras drepturile unei alte minorități. Opera literară și răspunderea politică au rămas legate de același nume.

Reper cronologic

### Pe scurt, în timp

- 1881La 1 aprilie se naște la Rășinari.
- 1897Debutează în Tribuna din Sibiu cu poezia Atunci și acum.
- 1902Participă la întemeierea revistei Luceafărul la Budapesta.
- 1905Publică volumul de debut Poezii.
- 1906Primește Premiul Năsturel-Herescu și devine secretar literar al ASTRA.
- 1911Este închis timp de o lună la Seghedin.
- 1918Participă la activitatea Consiliului național al unității române de la Paris.
- 1920Este ales membru al Academiei Române.
- 1934Publică traducerea în volum a Tragediei omului de Imre Madách.
- 1935Partidul său fuzionează cu Liga Apărării Național Creștine, formând Partidul Național Creștin.
- 1937-1938Conduce timp de 44 de zile guvernul Goga-Cuza.
- 1938Guvernul său adoptă decretul de revizuire a cetățeniei, iar Goga moare la 7 mai, la Ciucea.
- 1939Trupul său este reînhumat la Ciucea.

Surse

### Pe ce se sprijină acest dosar

- [ro.wikipedia.org](https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Goga)
- [en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Octavian_Goga)
- [verwaltungsdaten-informationsplattform.de](https://www.verwaltungsdaten-informationsplattform.de/register/145)
- [brockhaus.de](https://brockhaus.de/ecs/enzy/article/goga-octavian)
- [proleksis.lzmk.hr](https://proleksis.lzmk.hr/23809)
- [catalogue.bnf.fr](https://catalogue.bnf.fr/ark:/12148/cb120591498)

Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.

Goga signature. Imagine: Mycomp, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons.