Analiza a șase mumii regale descoperite la Dahshur și reidentificate în Muzeul Egiptean în 2020 sugerează că unele prințese din Egiptul Regatului Mijlociu foloseau efectiv armele depuse în mormintele lor, nu doar le primeau ca obiecte ceremoniale.
Cercetarea s-a concentrat asupra unor rămășițe scoase la lumină inițial în anii 1890, într-un complex funerar egiptean care cuprinde piramide și morminte cu puț. Din cele șase persoane analizate, patru erau surori și fiice ale faraonului Amenemhat II. Ele fuseseră depuse în camere funerare subterane identice. Prințesa Ita a fost înmormântată alături de prințesa Khenmet, iar prințesa Itaweret alături de o femeie neidentificată, identificată provizoriu drept prințesa Sathathormeryt.
Mormintele lor conțineau obiecte asociate mai frecvent cu înmormântările masculine, inclusiv arcuri și săgeți. Sicriul prințesei Ita adăpostea și un pumnal deosebit de ornamentat. Obiecte regale similare au fost găsite și alături de ceilalți doi indivizi incluși în investigație, prințesa Noub-Hotep și regele Hor.
Deși toate cele șase corpuri fuseseră mumificate cu grijă, conservarea era incompletă. Țesuturile moi se transformaseră în pulbere, iar unele părți ale scheletelor lipseau. Craniile prințeselor, de pildă, s-au pierdut la începutul anilor 1900. Totuși, materialul osos păstrat a permis estimarea vârstei la moarte, a înălțimii și a sexului, precum și identificarea unor urme de traumă, boală și alte aspecte ale stării de sănătate.
Urme pe schelet și arme în morminte
Potrivit ScienceDaily, autoarea principală, dr. Zeinab Hashesh, a declarat că membrele familiei regale, mai ales femeile, participau la activități solicitante fizic, precum tirul cu arcul și vânătoarea. Concluzia se sprijină pe felul în care s-au dezvoltat oasele, pentru a susține o utilizare intensă a musculaturii, în corespondență directă cu armele găsite în morminte.
Hashesh a precizat că prințesa Ita era o femeie tânără, cu vârsta între 28 și 34 de ani, care prezenta inserții musculare puternice în partea superioară a corpului, ceea ce sugerează folosirea obișnuită a unor arme precum buzduganele sau pumnalele. Prințesa Khenmet, o femeie aflată spre sfârșitul decadei a patra de viață sau în jurul decadei a cincea, avea semne de subțiere a oaselor, dar și inserții ligamentare foarte robuste. Prințesa Itaweret, cu vârsta între 20 și 34 de ani, supraviețuise unor coaste rupte și unor fracturi la picioare, iar scheletul ei ar indica faptul că era o arcașă pricepută.
Scheletele surorilor prezentau atașamente musculare neobișnuit de robuste, semn al unor activități fizice solicitante desfășurate în mod regulat. Cercetătorii spun că aceste tipare corespund îndeaproape mișcărilor necesare pentru folosirea armelor depuse în morminte. Dovezi scheletice comparabile sugerează și că prințesa Noub-Hotep și regele Hor practicau tirul cu arcul.
Traume vindecate și indicii despre viața la curte
Mai multe dintre persoanele analizate prezentau urme de traumă, infecții și deficiențe nutriționale. Prințesa Itaweret suferise coaste rupte, probabil în urma unei lovituri sau a unei căderi de la înălțime, precum și fracturi la picioare. Surorile împărtășeau și anomalii rare ale coloanei vertebrale, un tipar despre care cercetătorii spun că indică faptul că părinții lor și familia regală în ansamblu erau strâns înrudiți.
Hashesh a spus că aceste răni au fost cel mai probabil provocate de accidente, căderi, lovituri puternice sau alte impacturi legate de un stil de viață activ, fie prin vânătoare, antrenament militar ori alte activități solicitante. Faptul că leziunile s-au vindecat bine sugerează, în interpretarea cercetătorilor, acces la îngrijiri medicale avansate pentru epoca lor. Echipa intenționează să continue investigațiile, inclusiv prin analiza izotopilor stabili, pentru a obține date suplimentare despre dietă și despre posibilele deficiențe nutriționale.
Dahshur și regalitatea egipteană
Dahshur este una dintre marile necropole regale ale Egiptului antic, legată de tradiția înmormântărilor regale în piramide și complexe funerare. Regatul Mijlociu este considerat una dintre perioadele importante de consolidare politică și culturală ale Egiptului faraonic, iar familia regală ocupa un loc central în viața religioasă, ceremonială și de reprezentare a statului.
ScienceDaily, 30 august 2026.
