Imagine ilustrativă – Istoria
Oasele unei femei care a murit acum aproximativ 30.000 de ani, găsite în peștera Isturitz din sud-vestul Franței, păstrează urmele unei ascendențe comune cu populații din estul continentului. Acidul dezoxiribonucleic (ADN) al femeii este cel mai apropiat de cel al grupurilor vest-europene cunoscute anterior, dar are și legături cu grupuri din Europa Centrală și Europa de Est.
Cercetătorii au secvențiat genomurile, adică au citit informația genetică, a trei oameni din perioada gravettiană, care au trăit acum aproximativ 30.000 de ani pe teritoriile actuale ale Spaniei, Franței și Italiei. Rezultatele au apărut la 23 octombrie 2026 în revista Science Advances.
Aportul genetic din est ar putea proveni din deplasări de populații
Echipa a plasat episodul de flux genetic, adică transmiterea de material genetic între populații, în urmă cu aproximativ 31.500-32.500 de ani. Autorii consideră că această contribuție estică la ascendența femeii din Isturitz s-ar putea explica prin deplasări ale oamenilor din Europa de Est în perioada gravettiană. Ei descriu asemenea dovezi drept neobișnuite pentru paleoliticul superior, ultima parte a epocii pietrei.
Despre relația dintre aceste populații, Pere Gelabert, prim autor al studiului și antropolog evoluționist la Universitatea din Viena, a precizat într-o declarație: „Rezultatele noastre arată că populațiile din estul și vestul Europei nu erau atât de izolate genetic pe cât se presupunea anterior.”
Până la această cercetare, ADN antic fusese recuperat din numai aproximativ două duzini de schelete umane gravettiene. Interpretarea relațiilor dintre comunități se baza pe un număr mic de genomuri.
Analiza celor trei oameni a identificat și trăsături comune:
- Fiecare genom indică o apropiere biologică de grupurile vest-europene.
- Variantele genetice sugerează că aveau pielea, părul și ochii închiși la culoare.
- În fiecare caz, părinții nu erau rude apropiate.
Ultima observație îi face pe cercetători să sugereze că aceste populații ar fi putut evita activ consangvinizarea, adică reproducerea între rude apropiate.
Autorii au sintetizat interpretarea rezultatelor în Science Advances: „În ansamblu, rezultatele noastre sugerează că structura populațiilor și fluxul genetic în vestul Europei, în perioada gravettiană, erau mai complexe și mai dinamice decât se presupunea anterior.”
Isturitz se afla pe o trecere între continent și Peninsula Iberică
Cultura gravettiană s-a răspândit în Europa la scurt timp după dispariția neanderthalienilor de pe continent. Obiectele descoperite prin săpături, inclusiv mici reprezentări artistice care puteau fi transportate, precum figurinele Venus, îi plasează existența aproximativ între 34.000 și 25.000 de ani în urmă.
Peștera Isturitz fusese folosită inițial de neanderthalieni. A fost ocupată cu întreruperi aproximativ între 80.000 și 10.000 de ani în urmă. Tot aici au fost descoperite cupe realizate din cranii umane, datate în urmă cu aproximativ 15.000-12.000 de ani.
În interpretarea cercetătorilor, rezultatele genetice susțin ipoteza arheologică potrivit căreia Isturitz a funcționat timp de zeci de mii de ani ca punct de legătură culturală și biologică. Peștera se afla pe o trecere importantă între Europa continentală și Peninsula Iberică.
