Un bloc de calcar cu un oracol din epoca romană a fost descoperit de arheologi în 2024, într-o capelă din orașul antic Kibyra, în sud-vestul Turciei. Inscripția păstrează toate cele 56 de rezultate posibile ale aruncării unor oase de animale, fiecare asociat unui mesaj despre alegerile din viața de zi cu zi.
Piatra era refolosită într-un zid al capelei, pe a treia terasă a agorei antice, spațiul public unde se adunau negustorii și alți vizitatori, potrivit Archaeology News Online Magazine. Textul este în greacă, iar toate cele patru laturi ale blocului poartă inscripții legate de oracol.
Cinci oase aruncate simultan conduceau la un mesaj gravat
Practica se numește astragalomanție, adică divinație prin aruncarea unor oase mici ale gleznei. Erau folosite oase de la oi, capre și viței. Fiecare avea patru fețe, cărora le corespundeau numerele 1, 3, 4 sau 6.
Una dintre metodele obișnuite avea trei pași:
- Se aruncau simultan cinci oase.
- Se adunau numerele corespunzătoare fețelor rezultate din aruncare.
- Rezultatul era căutat pe piatră, unde îi corespundea un mesaj.
Unele mesaje încurajau punerea în practică a unui plan, altele recomandau răbdare sau avertizau împotriva anumitor alegeri. Sfaturile priveau călătoriile, comerțul, banii, boala și disputele.
Hermes, zeul grec asociat în această tradiție cu negoțul, câștigul și tragerea la sorți, avea un rol central. Inscripția îi menționează și pe Zeus, Athena, Apollo și Asclepius.
Oracolul putea fi consultat în cursul unei zile obișnuite
Monumente asemănătoare se aflau în spații publice din sudul Asiei Mici. Amplasarea în agora le permitea negustorilor și celorlalți vizitatori să ceară sfaturi fără să călătorească până la un loc oracular îndepărtat.
O inscripție mai amplă, aflată pe una dintre laturile blocului, consemnează contribuția unui binefăcător. Acesta a plătit din fonduri proprii:
- Oracolul.
- O statuie a lui Hermes.
- Soclul statuii.
- Alte părți ale structurii.
Cercetătorii cred că agora a fost locul inițial al monumentului. Ulterior, blocul a ajuns în zidul capelei, iar refolosirea lui a contribuit la păstrarea inscripției.
Textul păstrează particularitățile unei versiuni locale
Autorii studiului, Șenkal Kileci, Nihal Tüner Önen și Șükrü Özüdoğru, au comparat inscripția cu oracole din alte orașe. Ei o leagă de o practică răspândită în sudul Asiei Mici, pe care fiecare comunitate o adapta în propria versiune.
Printre cele mai apropiate texte se află cel de la Kremna. Inscripțiile din Termessos, Ormeleis și Adada prezintă, de asemenea, legături puternice. Spre deosebire de monumentul de la Kibyra, alte exemplare au pierdut părți din text.
Formulările nu coincid însă peste tot: apar greșeli gramaticale și schimbări de ritm. Autorii sugerează că acestea ar putea proveni din copierea textului de către pietrari sau din modificarea în timp a variantelor locale.
Studiul a fost publicat în Gephyra și adaugă dovezi privind folosirea oracolelor bazate pe aruncarea oaselor la Kibyra.
