Arheologi care au excavat peștera Bianfu din sud-vestul Chinei au descoperit dovezi că denisovanii au folosit acest sit pe o perioadă îndelungată, iar cinci fosile umane, unelte de piatră și sute de oase de animale oferă pentru prima dată indicii despre felul în care acest grup a trăit într-un mediu împădurit și a vânat animale mari.
Rezultatele apar în două studii publicate miercuri, 9 septembrie, în revista Nature. Cercetătorii au arătat că oasele de animale și uneltele vechi indică folosirea peșterii între 190.000 și 70.000 de ani în urmă, iar cinci fosile umane datate între 134.000 și 167.000 de ani în urmă au confirmat că oamenii care au folosit locul erau denisovani, potrivit Live Science.
Peștera Bianfu se află în provincia Yunnan. În 2019, arheologii au excavat mai multe straturi stratigrafice și au găsit aproape 1.400 de artefacte din piatră, peste 64.000 de oase de mamifere și patru dinți proveniți de la o linie umană necunoscută. Pentru că zona Yunnan este un loc unde se știe că denisovanii și oamenii moderni s-au întâlnit și s-au încrucișat, cercetătorii nu erau siguri inițial ce grup folosise uneltele pentru a tranșa animale în interiorul peșterii.
Cum au fost identificate fosilele
Într-unul dintre studii, echipa a folosit o metodă numită zooarheologie prin spectrometrie de masă, prescurtată ZooMS, pentru a analiza rapid fragmentele osoase. Tehnica presupune extragerea colagenului din oasele unei specii necunoscute și compararea modelului de proteine cu amprentele de referință ale altor animale.
Aplicarea acestei metode la materialul din peștera Bianfu a arătat că trei fragmente aveau un model de colagen întâlnit la membri ai genului Homo. Apoi, prin analiză proteomică, cercetătorii au stabilit că două dinți și trei oase din peșteră aveau o variație particulară de aminoacizi care leagă rămășițele fosile de denisovani.
Unul dintre cele trei oase identificate astfel este un fragment de radius, unul dintre cele două oase ale antebrațului. Sursa precizează că este singurul radius denisovan descoperit până acum. Cercetătorii au notat că noul radius are un cap mare, mai apropiat de cele observate la neanderthalieni decât la oamenii moderni, dar că forma sa generală este mai asemănătoare cu radiusul uman modern.
Unelte și urme de măcelărire
În studiul dedicat secvenței culturale din peștera Bianfu, cercetătorii au analizat ce făceau denisovanii în acest loc. Din aproape 1.400 de artefacte din piatră recuperate, aproximativ 200 erau unelte pe așchii, multe realizate dintr-o rocă sedimentară numită sandy mudstone.
Aceste unelte au lăsat urme pe mai multe oase de animale din peșteră, ceea ce sugerează că denisovanii vânau în mod regulat, tranșau și extrăgeau măduva din animale asemănătoare bovinelor și cerbilor. Cercetătorii au observat și că uneltele de piatră de la Bianfu diferă de cele mai sofisticate făurite de neanderthalieni în aceeași perioadă, părând să fi fost produse rapid și eficient din materiale locale. În același timp, echipa a identificat și unelte din os, fapt care, în interpretarea autorilor, poate indica o utilizare mai răspândită a acestui tip de tehnologie în rândul grupurilor umane din Pleistocen.
Cine au fost denisovanii
Denisovanii au fost un grup uman arhaic cunoscut mai ales din fosile fragmentare descoperite în Asia și din analize genetice. Cercetările din ultimele decenii au arătat că erau înrudiți la distanță cu neanderthalienii și cu oamenii moderni și că au existat contacte și încrucișări între aceste grupuri în preistorie.
Live Science, 9 septembrie 2026.
