# O analiză a craniilor vechi de 5.000 de ani aduce dovezi pentru sacrificiile regale din Egipt

> Roselyn Campbell a reexaminat 46 de cranii din Egipt. Leziunile identificate pe 18 dintre ele au fost produse în apropierea momentului morții.

Publicat: 24 octombrie 2026, 19:13 · Actualizat: 24 octombrie 2026, 19:13 · Autor: Andrei Dobrescu · Categorie: [Antichitate](https://istoria.ro/articole/antichitate/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/o-analiza-a-craniilor-vechi-de-5-000-de-ani-aduce-dovezi/ · Publicație: Istoria

![Unul dintre craniile de la Abydos](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/craniile-de-la-abydos-1024x683.jpg)

**La Umm el-Qaab, cimitirul regal de la Abydos, în sudul Egiptului, 18 dintre cele 46 de cranii reexaminate prezintă urmele unor lovituri primite în preajma morții. Rămășițele provin din morminte secundare vechi de aproximativ 5.000 de ani, aflate lângă complexele funerare regale. Leziunile susțin ipoteza că unii oameni ai curții ar fi fost uciși pentru a fi îngropați alături de conducători.**

Bioarheologul Roselyn Campbell, de la Universitatea Purdue, a cercetat piesele conservate la Universitatea Cambridge, în colecția Duckworth. Analiza a apărut în Frontiers in Environmental Archaeology pe 5 octombrie 2026. Cercetătoarea a folosit cunoștințele criminalistice actuale pentru a deosebi rupturile produse în os în apropierea morții de deteriorările ulterioare.

## Fracturile arată când au fost aplicate loviturile

Craniile cu leziuni grave reprezintă aproximativ 39% din lotul examinat. Cele mai multe răni sunt fracturi liniare, adică rupturi care urmează o linie în os. Pe un craniu există și o urmă de tăiere lângă ochi.

Felul în care s-a rupt osul indică traumatisme produse înainte de uscarea lui, la moarte sau într-un interval foarte apropiat. Lovituri de acest fel puteau duce la pierderea rapidă a cunoștinței și la hemoragii interne, cu urmări potențial mortale.

Campbell observă că rănile diferă de adânciturile pe care le-ar fi lăsat o măciucă. În interpretarea sa, unele ar putea proveni de la obiecte din lemn ori corn, cu suprafață lată și plată.

Urmele oferă primele dovezi criminalistice solide că o parte dintre oamenii înmormântați lângă regi au fost uciși intenționat. Ele nu arată însă că toate persoanele din aceste morminte au fost sacrificate. Restul scheletelor nu mai poate fi examinat, așa că, în multe cazuri, cauza morții rămâne necunoscută. Unii dintre cei fără răni pe craniu ar fi putut muri natural; strangularea și sufocarea pot, la rândul lor, ucide fără să lase astfel de semne. Nici leziunile nu spun dacă oamenii au acceptat ritualul, au fost aleși împotriva voinței lor sau nu știau ce avea să li se întâmple.

## Oamenii îngropați lângă regi aveau funcții diferite

Camerele funerare mici erau dispuse în șiruri, în jurul mormintelor regale și al incintelor funerare. Pietrele funerare numite stele, împreună cu obiectele recuperate din unele încăperi, indică mai multe categorii de oameni:

- funcționari cu rang inferior sau mediu;
- purtători de sigilii;
- inspectori;
- meșteșugari;
- membri ai gospodăriei regale.

A-i numi pe toți servitori ascunde diferențele de statut și de atribuții dintre ei. Și folosirea titlului de faraon pentru conducătorii de aici este inexactă: termenul a devenit titlu regal mult mai târziu.

La Abydos au fost înmormântați primii regi și primele regine ale Egiptului unificat. Prima Dinastie începe în jur de 3000 î.Hr., după unificare. Mormintele cercetate preced Marea Piramidă de la Giza cu aproximativ cinci secole.

## Petrie formulase ipoteza sacrificiului în urmă cu un secol

Arheologul britanic Flinders Petrie a săpat mormintele secundare în anii 1920. Numărul oamenilor îngropați și închiderea aparent simultană a unor camere funerare au susținut presupunerea că aceștia ar fi murit după rege, pentru a-l sluji și după moarte.

Petrie nu identificase pe oase traumatisme mortale. Probabil observase unele fracturi, dar le interpretase drept deteriorări ulterioare îngropării. Pozițiile neobișnuite ale câtorva corpuri l-au îndreptat spre ipoteza înhumării de vii.

Alți cercetători au propus că oamenii muriseră natural, iar corpurile fuseseră mutate ulterior lângă conducător. După săpături, majoritatea scheletelor au fost îngropate din nou. Craniile păstrate au permis acum verificarea leziunilor cu metode dezvoltate printr-un secol de cercetări criminalistice.

## Mormintele secundare au dispărut după Prima Dinastie

Înmormântarea unor oameni alături de conducători este cunoscută în mai multe societăți vechi. Ritualul putea exprima atât credința că viața continuă după moarte, cât și autoritatea regelui asupra celor conduși.

În [Egipt](https://istoria.ro/o-piatra-observata-de-un-fermier-a-dus-la-descoperirea-a-doua-statui/), practica pare limitată în timp. Spre finalul Primei Dinastii, mormintele secundare devin mai puține; la începutul Dinastiei a Doua, ele dispar.

Ulterior, statuetele funerare au reprezentat simbolic munca destinată defunctului. Mult mai târziu apar figurinele shabti, considerate capabile să preia sarcini în locul celui mort. Abydos a continuat să fie un centru religios important, asociat ulterior cu Osiris, zeul morții și al renașterii.