# Jean-Pierre de Beaulieu, generalul care l-a întâlnit pe tânărul Napoleon în Italia

> Ofițer valon intrat în armata habsburgică în 1743, Beaulieu s-a remarcat în Războiul de Șapte Ani, a înăbușit revolta din Brabant și a ajuns la comanda supremă în Lombardia. În 1796, campania împot...

Publicat: 25 septembrie 2026, 08:01 · Autor: Redacția Istoria · Categorie: [Epoca Modernă](https://istoria.ro/articole/epoca-moderna/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/jean-pierre-de-beaulieu-generalul-care-l-a-intalnit-pe/ · Publicație: Istoria

![Beaulieu ancienne eglise St Pierre](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/09/jean-pierre-de-beaulieu-generalul-care-l-a-intalnit-pe-1024x1024.webp)

În primăvara lui 1796, Jean-Pierre de Beaulieu primea una dintre cele mai grele misiuni ale carierei sale. La 4 martie era avansat Feldzeugmeister și numit Comandant Suprem Imperial al Armatei Lombarde. Câteva zile mai târziu, la 17 martie, prelua comanda. Avea în față nordul Italiei, o armată numeroasă și o campanie care cerea siguranță, viteză și stăpânire de sine. Avea, de asemenea, un adversar tânăr, Napoleon Bonaparte. Din această întâlnire au ieșit unele dintre primele victorii ale lui Napoleon și sfârșitul carierei de comandant de campanie pentru Beaulieu.

Până atunci, drumul lui fusese lung. Începuse în armata austriacă în 1743 și urcase treaptă cu treaptă. Fusese apreciat pentru energie, curaj și activitate neobosită. Luptase în războaiele secolului al XVIII-lea, fusese decorat de trei ori cu Ordinul Maria Terezia și ajunsese unul dintre generalii de seamă ai monarhiei habsburgice. Dar destinul lui istoric avea să fie legat, în cele din urmă, de acel an 1796.

## Un ofițer format în războaiele veacului

Jean-Pierre de Beaulieu Baron de Marconnay s-a născut la 26 octombrie 1725, la Lathuy, în Brabant, în Țările de Jos austriece. Provenea dintr-o veche familie valonă. A intrat în armata habsburgică în 1743, într-un regiment al Ducelui Francisc Ștefan de Lorena, și a fost făcut căpitan deja în 1747.

În 1757 a fost înaintat maior și transferat la Statul Major pentru Cartiere. În timpul Războiului de Șapte Ani a servit lângă Feldmareșalul Leopold von Daun. S-a remarcat la Kollin, la asediul de la Schweidnitz, în bătăliile de la Breslau din 22 noiembrie și Leuthen din 5 decembrie 1757, la eliberarea orașului Olmütz, apoi la Gera și Maxen. Acolo a fost apreciat pentru conducerea eficientă și curajoasă a coloanelor de atac.

![Plan PL IIII Borghetto](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/09/jean-pierre-de-beaulieu-generalul-care-l-a-intalnit-pe-img1.webp)

*Plan PL IIII Borghetto. Imagine: Scheffner., domeniu public, via Wikimedia Commons*

Răsplata a venit în 1760, când a primit Crucea de Cavaler a Ordinului Maria Terezia. Odată cu această onoare, a fost trecut la gradul de locotenent-colonel la Marele Stat Major și numit baron de împărăteasa Maria Terezia.

Nu a fost numai militar. În anii de armistițiu îndelungat care au urmat, a studiat artele frumoase la castelul său din actuala Belgie, a fost însărcinat să înfrumusețeze castelele imperiale de vacanță și a adunat opere de artă și cărți vechi. În 1768 a fost angajat ca colonel la guvernul militar din Țările de Jos austriece, la Mechelen.

## Revolta din Brabant și prețul victoriei

În 1789, când a izbucnit revoluția din Brabant, înăbușirea rapidă a revoltei i-a fost atribuită în primul rând prudenței și curajului lui Beaulieu. De la 14 martie 1789 avea rangul de general de brigadă și conducea un corp de armată austriac. Pentru aceste servicii a fost decorat cu Crucea de Comandor a Ordinului Maria Terezia și avansat definitiv la Generalmajor la 31 mai 1790. La 19 octombrie 1790 a fost numit, în afara turului de rang, Feldmarschalleutnant.

![Jean-Pierre de Beaulieu](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/09/jean-pierre-de-beaulieu-generalul-care-l-a-intalnit-pe-img2.webp)

*Imagine: Le Beau, Pierre-Adrien (1744-1817?). Graveur Naudet, Thomas-Charles (1773-1810). Dessinate, domeniu public, via Wikimedia Commons*

În mijlocul acestei revolte a venit și lovitura personală cea mai grea. Singurul său fiu, care lupta ca căpitan sub comanda lui, a căzut. Vestea i-a fost adusă chiar în toiul bătăliei. Răspunsul lui a rămas memorabil:

> „Prieteni, acum nu este timpul de a plânge, ci de a învinge.”

## Primele lovituri date Franței revoluționare

Războiul revoluționar francez i-a mărit faima de strateg. În primăvara anului 1792 a fost numit deținător al Regimentului Infanterie nr. 31. La izbucnirea Primului Război de Coaliție, în aprilie 1792, servea ca comandant de divizie sub feldmareșalul Albert, Prinț de Saxonia-Teschen, guvernatorul austriac al Olandei Austriece.

La 28-29 aprilie 1792, aproape de Mons, la Quaregnon, Beaulieu a devenit primul general din Europa care a angajat în luptă trupe revoluționare franceze și le-a izgonit. A învins o armată franceză de invazie comandată de Armand, Duce de Biron. În relatarea campaniei apar și cifrele acestei ciocniri: Beaulieu avea 5.000 de soldați și 18 piese de artilerie, iar adversarul 7.500 de oameni și 36 de tunuri. Francezii au suferit 400 de pierderi, austriecii numai 30.

Victoria nu a fost însă exploatată până la capăt. Beaulieu a renunțat la urmărirea inamicului. La fel s-a întâmplat și la Harelbeke, în 23 iunie 1792, când l-a bătut pe adversar, rezerva Armatei Franceze de Nord, dar din nou nu a urmărit trupele învinse.

La Jemappes, pe 6 noiembrie 1792, el a acoperit retragerea pe flancul stâng al armatei lui Albert. Comanda sa cuprindea trei batalioane de infanterie, cinci companii ale Corpului Voluntar Sârbesc și un escadron de husari ai Regimentului „Blankenstein” nr. 16. Bătălia a fost pierdută, iar Austria a pierdut pentru prima dată în fața Franței regiunea Țările de Jos.

În campaniile din 1793 și 1794 din Belgia, Beaulieu a comandat cu „mare cinste și prudență” împotriva lui Jean-Baptiste Jourdan. La începutul campaniei din 1793 se afla la Arlon, în fruntea unui corp de 13.000 de soldați. La 26 iunie 1794, în a doua bătălie de la Fleurus, a comandat coloana a cincea, o forță puternică alcătuită din 16 batalioane, 22 de escadroane și 18 tunuri. A înaintat spre Lambusart și a produs multă confuzie și dezordine în liniile franceze, înainte de a fi obligat, prin ordin explicit, să se retragă. Bătălia a fost pierdută.

După Fleurus, împăratul Francisc al II-lea l-a decorat cu Marea Cruce a Ordinului Maria Terezia la 7 iulie 1794 și l-a numit proprietar al Regimentului Infanterie nr. 58. La 21 august 1794 a devenit Șef al Statului Major sub Charles Joseph de Croix, conte de Clerfait.

## 1796, anul care i-a schimbat locul în istorie

La 4 martie 1796, Beaulieu a fost trimis în Italia. În relatarea acestei campanii apar două dimensiuni ale armatei sale. Pe de o parte, Armata Lombardă este prezentată ca având 42 de batalioane, 24 de escadroane, 140 de tunuri și împreună 45.000 de ostași. Pe de altă parte, este descrisă ca o armată habsburgică de 32.000 de oameni din nordul Italiei. Misiunea era limpede: apărarea acestei regiuni și oprirea înaintării franceze.

Campania a mers însă prost aproape de la început. Subordonații lui Beaulieu au fost învinși pe rând la Montenotte, la 11-12 aprilie 1796, la Millesimo, la 13-14 aprilie, la Dego, la 14-15 aprilie, și la Mondovi, la 22 aprilie 1796. Generalul își întinsese prea mult linia, încercând să acopere Genova. În plus, ordinelor secrete ale guvernului austriac, care îi cereau să nu aibă încredere în aliatul piemontez, i s-a atribuit faptul că nu a putut coopera eficient cu comandantul sard.

Bonaparte l-a depășit în manevră. Beaulieu și-a retras armata în spatele fluviului Po, sperând că acesta va opri înaintarea franceză. Dar francezii au trecut mai la vest, aproape de Piacenza, în spatele flancului stâng austriac. După luptele de la Fombio, Beaulieu s-a retras în grabă spre est și a lăsat o forță să apere podul peste Adda, la Lodi.

La 10 mai 1796, Bonaparte a luat podul de la Lodi. Beaulieu a fost învins. În relatarea acestei lupte, pierderile austriece apar clar: 2.000 de oameni și 14 tunuri. Urmarea a fost gravă. Austria a pierdut Milano și Lombardia.

Pentru a împiedica asedierea Mantovei, cetate de importanță extremă pentru austrieci, Beaulieu și-a retras trupele într-o poziție mai defensivă, dincolo de râul Mincio. Dar la 30 mai 1796, Napoleon a trecut râul la Borghetto și a distrus apărarea austriacă, deja împrăștiată și demoralizată. Beaulieu a fost silit să se retragă spre nord, în Tirol, lăsând cetatea Mantova în voia sorții. Înainte de a părăsi valea Padului, a lăsat totuși o garnizoană puternică în fortăreață.

## Retragerea din prim-plan

După aceste eșecuri, sănătatea lui Beaulieu s-a agravat. Nu mai putea conduce armata. La 21 iunie a fost rechemat la Viena. Comanda a fost preluată provizoriu de Michael von Melas, apoi de Feldmareșalul Dagobert Sigmund conte von Wurmser. După Borghetto, împăratul Francisc al II-lea îl înlocuise deja pe Beaulieu cu Wurmser.

Generalul s-a retras pe moșia sa de lângă Linz. Acolo s-a întors la marile sale pasiuni, arta și arhitectura, și a fost însărcinat ulterior cu decorarea palatelor imperiale. A rămas proprietar al Regimentului Infanterie nr. 58 până la moarte.

A murit la 22 decembrie 1819, la Linz. Cariera lui a traversat aproape întregul secol al marilor războaie habsburgice, de la luptele cu Prusia până la confruntarea cu Franța revoluționară. Dar imaginea lui istorică s-a fixat mai ales în acel moment de cotitură din 1796, când un general format în războaiele vechiului regim s-a văzut în fața unui comandant tânăr care deschidea o epocă nouă.

Reper cronologic

### Pe scurt, în timp

- 1725Se naște la 26 octombrie, la Lathuy, în Brabant, în Țările de Jos austriece.
- 1743Intră în armata austriacă.
- 1747Este făcut căpitan.
- 1757Este înaintat maior și transferat la Statul Major pentru Cartiere.
- 1760Primește Crucea de Cavaler a Ordinului Maria Terezia.
- 1768Este angajat ca colonel la guvernul militar din Țările de Jos austriece, la Mechelen.
- 1789Devine general de brigadă și se remarcă în înăbușirea revoluției din Brabant.
- 1790Este avansat Generalmajor la 31 mai și Feldmarschalleutnant la 19 octombrie.
- 1792La 28-29 aprilie învinge trupele franceze lângă Mons, la Quaregnon.
- 1794Primește Marea Cruce a Ordinului Maria Terezia și devine proprietar al Regimentului Infanterie nr. 58.
- 1796Este avansat Feldzeugmeister și preia comanda Armatei Lombarde; este învins în campania din Italia și rechemat la Viena.
- 1819Moare la 22 decembrie, la Linz.

Surse

### Pe ce se sprijină acest dosar

- [ro.wikipedia.org](https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Pierre_de_Beaulieu)
- [en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Peter_Beaulieu)
- [geneastar.org](https://www.geneastar.org/genealogie/?refcelebrite=debeaulieu)
- [verwaltungsdaten-informationsplattform.de](https://www.verwaltungsdaten-informationsplattform.de/register/145)
- [idref.fr](https://www.idref.fr/200764519)
- [archive.is](http://archive.is/Jga0u)

Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.

Beaulieu ancienne eglise St Pierre. Imagine: Jean-Michel Chedozeau, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons.