# Gumbinnen, bătălia care a schimbat comanda germană

> La 20 august 1914, un atac german pornit în grabă s-a frânt sub focul artileriei ruse. Victoria Rusiei a declanșat o criză de comandă, dar și pregătirea ripostei germane.

Publicat: 24 octombrie 2026, 13:01 · Autor: Redacția Istoria · Categorie: [Contemporan](https://istoria.ro/articole/contemporan/index.html.md) · Pagina web: https://istoria.ro/gumbinnen-batalia-care-a-schimbat-comanda-germana/ · Publicație: Istoria

![BattleOfTannenberg1](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/gumbinnen-batalia-care-a-schimbat-comanda-germana-1024x792.webp)

Ora 04:00, în dimineața de 20 august 1914. Corpul I german atacă Divizia 28 rusă lângă Gumbinnen. Rușii își consumă repede muniția, iar artileria germană îi silește să se retragă opt kilometri. Pentru Hermann von François, ofensiva pare să confirme tot ceea ce susținuse: rușii pot fi învinși, iar Prusia Orientală nu trebuie abandonată.

Dar lupta abia începe. Mai la sud, alte corpuri germane înaintează fără să fie pregătite pentru confruntare. Artileria rusă le așteaptă. În câteva ore, speranța unei victorii rapide se va transforma într-o retragere dezordonată, iar comandantul Armatei a VIII-a va ajunge să creadă că întreaga Prusie Orientală trebuie părăsită.

## Ordinul era să reziste

La izbucnirea războiului, Maximilian von Prittwitz primise o misiune strictă. Armata a VIII-a trebuia să rămână pe poziții în Prusia Orientală și să evite ofensiva, deoarece efortul principal al Germaniei era concentrat împotriva Franței, pe Frontul de Vest, potrivit Planului Schlieffen. Dacă presiunea rusă devenea prea puternică, Prittwitz putea să se retragă până la Vistula.

Planul său inițial era să apere linia Angerapp și să-i lase pe oamenii lui Paul von Rennenkampf să sufere pierderi grele încercând să forțeze poziția. Tot ceea ce i se cerea era să evite înfrângerea și să reziste până când victoria asupra Franței avea să fie asigurată.

![Tannenberg22](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/gumbinnen-batalia-care-a-schimbat-comanda-germana-img1.webp)

*Tannenberg22. Imagine: Bauernfreund, domeniu public, via Wikimedia Commons*

Armata a VIII-a cuprindea Corpul I al lui Hermann von François, Corpul XVII al lui August von Mackensen, Corpul I Rezervă al lui Otto von Below, Corpul XX al lui Friedrich von Scholtz și Divizia I Cavalerie. În fața ei se aflau Armata I rusă, comandată de Rennenkampf, și Armata a II-a rusă, condusă de Alexandr Samsonov.

Rușii aveau un avantaj numeric considerabil, dar aprovizionarea și comunicațiile lor erau deficitare. François credea că pregătirea și armamentul german puteau compensa inferioritatea numerică. La 17 august, din proprie inițiativă și fără ordin, el atacase Armata I rusă la Stallupönen. Înainte de retragerea spre Gumbinnen, corpul său provocase 5.000 de victime și luase 3.000 de prizonieri.

## Succesul care a împins armata înainte

Victoria de la Stallupönen i-a oferit lui François argumentul de care avea nevoie. El l-a convins pe Prittwitz să atace Armata I rusă cât timp Armata a II-a se afla încă departe, spre sud. Mulți dintre soldații săi erau localnici est-prusaci, susținea François, iar retragerea și abandonarea teritoriului în fața rușilor i-ar fi demoralizat. Un mesaj radio necodat părea să confirme că adversarul nu era atât de puternic pe cât părea.

![Bitwa pod Gąbinem 20 VIII 1914 (1)](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/gumbinnen-batalia-care-a-schimbat-comanda-germana-img2.webp)

*Bitwa pod Gąbinem 20 VIII 1914 (1). Imagine: autor necunoscut, CC0, domeniu public, via Wikimedia Commons*

Recunoașterea aeriană germană observase un gol între cele două armate ruse, iar interceptările radio arătau că Rennenkampf își oprise armata pentru odihnă la 20 august. Cercetașii lui François raportaseră și că flancul nordic al Armatei I ruse era expus.

Prittwitz a acceptat ofensiva. Aproximativ 150.000 de germani urmau să atace 200.000 de ruși. Decizia încălca însă ordinele lui Helmuth von Moltke, șeful Statului Major German, care exclusese o ofensivă pe Frontul de Est înainte ca Franța să fie învinsă.

La 19 august, cavaleria rusă a întâlnit un regiment german de infanterie lângă Gumbinnen. Rușii au descălecat și au adus artileria, împingând regimentul înapoi. Au pierdut însă 400 de oameni și au consumat o mare parte din muniție, fiind siliți la rândul lor să se retragă. François a văzut în această ciocnire semnalul așteptat. Cu aprobarea lui Prittwitz, și-a deplasat Corpul I înainte chiar în acea noapte, întărit de Divizia I Cavalerie.

![Bitwa pod Gąbinem 20 VIII 1914 (2)](https://istoria.ro/wp-content/uploads/2026/10/gumbinnen-batalia-care-a-schimbat-comanda-germana-img3.webp)

*Bitwa pod Gąbinem 20 VIII 1914 (2). Imagine: autor necunoscut, CC0, domeniu public, via Wikimedia Commons*

## Dimineața în care ofensiva s-a rupt

După marșul de noapte, Divizia 2 germană a înaintat prin pădurea Züllkinner și a învăluit Divizia 28 rusă, rămasă fără protecția cavaleriei lui Huseyn Khan Nakhchivanski. Divizia 1 germană a angajat Divizia 29 rusă la 03:30. Divizia 2 a provocat pierderi de 60 la sută Diviziei 28 și a capturat Mallwischken.

Lipsa proviziilor și consumarea rapidă a muniției i-au lăsat pe ruși expuși artileriei germane. La începutul după-amiezii, Divizia 28 fusese împinsă înapoi cu opt kilometri. Sosirea Diviziei 29 a stabilizat însă liniile, iar lupta din nord s-a blocat.

Spre sud, situația era cu totul alta. Corpul XVII al lui Mackensen și Corpul I Rezervă al lui Below încă înaintau și nu erau gata de luptă. Diviziile 35 și 26 ale lui Mackensen au atacat Corpul III al lui Rennenkampf, format din Diviziile 25 și 27, dar Below nu li s-a putut alătura decât la prânz.

Avertizați de atacul lui François, rușii își mutaseră înainte artileria grea și se pregătiseră pentru asalt. Înaintarea germană a început bine, apoi s-a oprit sub focul tunurilor. Rușii au întors flancurile adversarului și l-au silit să se retragă în dezordine spre linia Insterburg-Angerburg. Au rămas în mâinile lor 6.000 de prizonieri.

Corpul I Rezervă al lui Below nu a înaintat spre Goldap, așa cum i se ordonase, ci a virat spre nord pentru a-l ajuta pe Mackensen. Divizia 30 rusă i-a atacat flancul. Germanii nu au mai putut înainta pentru a sprijini Corpul XVII, iar ambele tabere au suferit pierderi grele. Divizia 3 Rezervă, comandată de Curt von Morgen, a sosit prea târziu pentru a interveni.

## Panica de după luptă

Ziua avusese rezultate amestecate. Cele două divizii ale lui François reușiseră în mare parte ceea ce li se ceruse, în pofida pierderilor. Corpul lui Mackensen fusese însă scos efectiv din luptă, iar oamenii săi se retrăgeau în dezordine. Corpul I Rezervă luptase bine, dar se oprise înaintea unui succes decisiv. Numai Corpul XX al lui Scholtz mai stătea în fața Armatei a II-a a lui Samsonov.

Imaginea soldaților germani învinși și fugind în grupuri l-a tulburat pe Prittwitz. Se temea că armata sa va fi prinsă între Rennenkampf și Samsonov, deși primul nu părea grăbit să urmărească trupele germane. Recunoașterea îi arătase că Armata a II-a rusă cuprindea cinci corpuri și o divizie de cavalerie, iar șase divizii ruse urmau să treacă frontiera și să înainteze spre Mlawa.

Prittwitz i-a comunicat lui Moltke că intenționa să se retragă până la Vistula. O asemenea mișcare putea permite celor două armate ruse să se unească. Comandantul german a ordonat inițial retragerea generală, lăsând Prusia Orientală rușilor, apoi și-a schimbat hotărârea și a decis să atace Armata a II-a. Germanii exersaseră în jocurile de război trecerea de la confruntarea cu o armată din est la atacarea uneia din sud.

Corpul I al lui François, alături de Divizia 3 Rezervă, urma să fie transportat cu trenul la vest de Corpul XX. Corpurile I Rezervă și XVII trebuiau să se retragă spre vest. Samsonov înainta lent din cauza lipsei căilor ferate și a drumurilor bune, iar Rennenkampf urmărea încet retragerea germană, după pierderile suferite și din cauza aprovizionării limitate.

## Înfrângerea care a pregătit o ripostă

Panica lui Prittwitz l-a alarmat pe Moltke, care se temea că înaintarea rusă ar putea amenința chiar Berlinul. La 21 august, el a decis să-i înlocuiască pe Prittwitz și pe șeful său de stat major, Georg von Waldersee. Paul von Hindenburg și Erich Ludendorff le-au preluat funcțiile la 22 august. Prittwitz devenea primul comandant de armată demis în Primul Război Mondial.

Moltke a transferat și câteva divizii de pe Frontul de Vest. Decizia a slăbit înaintarea germană prin Belgia, concepută pentru a flanca și distruge armata franceză, și a fost considerată în general o greșeală.

Un detaliu găsit după bătălie avea să influențeze continuarea campaniei. Asupra unui ofițer rus mort se afla o notă care dezvăluia o mare parte din planurile rusești. Înarmați cu aceste informații, Hindenburg și Ludendorff au oprit retragerea și au preluat inițiativa. Urmarea a fost bătălia de la Tannenberg, una dintre cele mai mari victorii ale Germaniei.

La Gumbinnen, graba atacului german oferise victoria armatei ruse. Înfrângerea a zdruncinat comanda germană și a mutat trupe din vest, dar a adus la conducere oamenii care aveau să transforme retragerea într-o nouă ofensivă.

Surse

### Pe ce se sprijină acest dosar

- [ro.wikipedia.org](https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Gumbinnen)
- [en.wikipedia.org](https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Gumbinnen)
- [archive.org](https://archive.org/details/gunsofaugust0000tuch_c6c5)
- [archive.org](https://archive.org/details/gunsofaugust0000tuch_c6c5/page/266)
- [archive.org](https://archive.org/details/westernfront19140000neib)
- [archive.org](https://archive.org/details/westernfront19140000neib/page/36)

Dosar întocmit pe baza surselor de mai sus, între care articole din Wikipedia, disponibile sub licență Creative Commons Attribution-ShareAlike.

BattleOfTannenberg1. Imagine: Department of Military Art and Engineering, at the U.S. Military Academy (West Point), domeniu public, via Wikimedia Commons.